5,191 matches
-
nevrednicul să îmi dea ajutorul ceresc pentru ca măcar în viitor să ajung la înălțimea darului și a încrederii cu care am fost copleșit de Prea Fericirea Voastră. Vă sărut mâna sfântă care conduce neamul meu și în genunchi vă mulțumesc copleșit de arhiereasca dărnicie a Prea Fericirii Voastre. Preotul Virgil Gheorghiu Sa béatitude Justinian,Patriarhul României Patriarhia Română, Bucarest République Socialiste de Roumanie Note Originalele acestor epistole se află la Arhivele Naționale ale României. București. Fond Dudu Velicu. Dosar nr. 1373
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
Șerban Foarță, Ion Monoran, Dușan Baiski, Marcel Tolcea, Eugen Bunaru, Robert Șerban, Adrian Bodnaru, Petru Ilieșu, Tudor Crețu și alții. «Transport ieșit din comun» s-a adresat în principal publicului de poezie cel mai puțin plauzibil, reprezentat de omul grăbit, copleșit de griji, nesofisticat, care utilizează constant liniile de transport în comun din Timișoara. Campania i-a vehiculat, la propriu și la figurat, pe cei mai importanți poeți timișoreni din ultimii treizeci de ani, de la Șerban Foarță și Marcel Tolcea până la
Agenda2006-33-06-01-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/285129_a_286458]
-
sute de kilometri spre Vest. Îmi imaginez lungile după-amieze de duminică, încremenirea contondentă a străzilor pustii, tăcerea germanicoungurească a puținilor trecători ce spărgeau tabuul somnului de după- amiază, o văd glumind cu alte fete polono-evreice, șușotind și râzând. O văd copleșită de melancolie, dar revenindu- și repede și privindu-te intens în ochi, uimit-întrebătoare, cu zâmbetul gata să se transforme în râs ori, dimpotrivă, încremenind în timp ce mâna stângă aduna la spate părul negru, gata să-i acopere fața. Ochii îi strălucesc
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
din 1907. Dacă primul volum al seriei de publicistică stătea mai degrabă sub semnul revelației - căci aducea multe inedite din perioada debutului -, cel de-al doilea ne oferă profilul unui gânditor social cu mult peste media epocii sale. C. Stere copleșește nu doar prin biografia sa, ci și prin caracterul prodigios al gândirii sale sociale și politice, capabilă să se miște printre referințe străine omului politic român din acea vreme (de la Marx și Engels, la Kautsky și gânditorii economici vienezi de la
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
uriașă din visul lui Borges, un număr infim. Această atitudine, de renunțare, a scriitorului care nu poate sparge plafonul de literatură care i-a premers, dar și a cititorului neputincios în fața unui univers de cărți, seamănă cu aceea a atletului copleșit de palmaresul celorlalți competitori. Aleargă, dar cu plumb în picioare. Și pierde. Dar dacă preotul nu ar mai crede în utilitatea și viața unei religii, cum s-ar mai salva aceasta? De asemenea, dacă scriitorul nu mai crede în utilitatea
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
atmosferă tragică; așa-numitele Trevy din 1580 au făcut din Kochanowski primul mare liric al literaturii sale. Proiectele și realizările poetice ale lui Dosoftei vor fi și ele numeroase, însă gravitează exclusiv în orbita religiosului. Sfirșitul vieții amîndorura a fost copleșit de tristețe. Mitropolitul se stinge în exil, fără a-și mai revedea patria, iar Kochanowski, lovit adînc de moartea prematură a fiicei sale, se îmbolnăvește și moare el însuși nu mult timp după aceea, în 1584. Dacă examinăm posibila influență
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
atmosfera feerică cu multe substraturi emoționale, spectacolul „Fă-mi loc!” este o comedie exuberantă, din care spectatorul devine parte integrată chiar de la primul moment, de la călătoria scurtă cu prea multe bagaje. Povestea din tren dintre cei doi necunoscuți, un el, copleșit de grijile cotidiene și o ea, reactivă și creativă nevoie mare, devine cu atât mai captivantă cu cât întâmplările neprevăzute se multiplică.
Ia-ți porția de cultură și umor la "Fă-mi loc!" () [Corola-journal/Journalistic/43432_a_44757]
-
Mircea Mihăieș S-au împlinit, în 2 februarie 2012, o sută treizeci de ani de la nașterea lui James Joyce și nouăzeci de ani de la publicarea capodoperei sale, Ulysses. N-am scris nimic pe aceste teme - copleșit de enervante probleme ale contingentului. Mai mult, a trecut pe lângă mine și data de 16 iunie, așa-numita Bloomsday, ziua în care a fixat Joyce acțiunea romanului său. 16 iunie 1904, o zigraniță în istoria literaturii: din acel moment nimic
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
Carl Friedrich Gauss nu au excelat în armonii umorale. E o descreierare nobilă în intimitatea geniului lor, lipsindu-le măsura și echilibrul. Iar cazul cel mai grăitor: Kurt Gödel, o apariție epocală care a pus cenzură transcendentă în formalismele matematicii, copleșit de o glorie cu care nu avea ce face, a căzut în mania persecuției, izolîndu- se de urmăritori care vroiau să-l otrăvească și murind în final de foame. Geniul e acea formă de periclitare a spiritului care începe în
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
nevoie să presupunem un transfer lingvistic. Iar exemplul e în unic exemplar. Alte exemple, mai convingătoare, de „reziduuri mnezice“ Marta Petreu nu poate da. Și aici ea se apropie infinitezimal de falsul intelectual, numai din dorința pătimașă de a-l copleși pe Nae Ionescu cu furtișaguri. În realitate, terminologia celor doi prezintă diferențe serioase. Pentru a ne mărgini la un singur exemplu, Nae Ionescu folosește frecvent formulele „faptul mistic“ și „faptul magic“, în timp ce la Underhill se găsește doar prima dintre ele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
soluție, te îndrumă cu iubire și răbdare spre următorul pas pe care trebuie să-l faci. Este la fel de adevărat că majoritatea contemporanilor nu numai că nu le simt prezența, dar nici măcar nu ”strică” un gând către înalt, atât sunt de copleșiți de goana după acumulare, sub orice formă și indiferent de consecințe, pentru ei sau pentru cei din jur, iar aceste consecințe pot deveni chiar foarte grave pentru omenire. De aceea se bucură așa de mult cei negri, pentru că sunt convinși
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
motiv că ți se va deschide drumul potrivit (vei găsi indicatorul de care ai nevoie ca să-ți continui drumul). Dar eu vă rog pe toți, chiar și pe cei mai leneși (pe ei în mod special), să nu vă lăsați copleșiți de „îmbietoarea” stagnare sau chiar involuție. Vă rog din suflet să luptați cu voi înșivă, oricât de dureroasă este această luptă și să vă ordonați viața aceasta, care v-a fost oferită tocmai pentru a vă curăți spiritul și pentru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu ni se arată. Un fel de față nevăzută a Lunii. Ea există, dar nu o vedem. Dar iată că soarta îmi scosese în cale un om care era gata să-și dezvăluie o parte din sine, în fața mea. Mă copleșea acest fapt și o emoție imensă îmi cuprinse, deodată, toată ființa. 30 august M-am trezit. De fapt, m-a trezit zgomotul valurilor. Vara dorm, întotdeauna, cu fereastra deschisă, mai ales aici, la mare. E întuneric. Câte ore au trecut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fost niciodată un om foarte echilibrat, draga mea. Dar am avut perioade în care am cunoscut liniștea interioară care te face să crezi că totul este în ordine. O chestiune atât de delicată... Sunt momente însă în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent care mătură totul în cale. Preț de o clipă, o zi sau luni întregi. Depinde. Ești tânără, Ana. Știi și tu, fiecare învață din propriile experiențe, dar aș vrea să-ți dau totuși un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
poveste de dragoste. Fericită sau nefericită sau banală. Cert este că fiecare clipă trăită devine un... A fost odată. Timpul se scurge peste toți și indiferent cât ți-ai dori să mergi mai departe, sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de o secundă, o singură zi sau luni întregi. Astăzi, mai mult ca niciodată, trecutul m-a invadat, răscolindu-mi fiecare colțișor de suflet. Nu fi supărată, te
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să-i spun, de câte ori am ocazia. Dar e modest, atât de modest, cum nu-ți poți închipui. Eu sunt mai directă cu dumnealui, i-am fost ucenică atâta vreme. Nu-i displac complimentele, dar se simte oarecum incomod, dacă e copleșit cu prea multe laude. O ascult, dar în mine se naște întrebarea pe care nu îndrăznesc s-o rostesc. - Vrei să mă întrebi despre mama, nu-i așa? - Sunt chiar așa de transparentă? - N-aș spune. Dar știu că v-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în batjocura înstrăinării de sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai ușor, să nu deranjezi acea liniște adâncă și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare și relaxante am nimerit într-o ploaie torențială de vară de munte, care, vrei nu vrei, te readuce
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
prin francheță; autobiografie travestită, în care sub nume diverse Ă Bianca, Manuela, Adriana etc.) apare un singur personaj. Literatura subiectivă sau tranzitorie spre epic, stă sub semnul întrebărilor personale, având ca finalitate autocunoașterea. În fiecare din eroinele de tip intelectual, copleșite de întrebări existențiale, e câte ceva din Hortensia Papadat Bengescu. Până la ea se dezbătuse mai mult problema relațiilor cu societatea; cu Hortensia Papadat-Bengescu intră în câmpul atenției destinul femeii, privit cu gravitate în direcția psihologicetică. “Fiecăruia dintre noi Ăconstata prozatoarea în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
1922). Un roman dedicat în exclusivitate trăirii și evoluției spirituale a unei singure eroine este opera Femeia în fața oglinzii în care cu mici excepții mai apare o altă voce feminină decât a Manuelei. În fiecare din eroinele de tip intelectual, copleșite de întrebări, e câte ceva din Hortensia Papadag Bengescu. Până la ea se dezbătuse mai mult problema relațiilor de societate. Destinul femeii, privit cu gravitate în direcție psihologică etică, intră în atenția scriitoarei . “Fiecăruia dintre noi, constata ea în Femeia în fața oglinzii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă de astfel de făpturi care prin contrast lasă dezvăluirii frumosul pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru iubirea sa târzie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și nici atotștiutorul autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când, copleșită de plăcerea (epuizantă, totuși) a unor orgasme succesive, se teme, oarecum instinctiv, că el nu simte tot atât de mult, sau nu este la fel de „beat de ea” pe cât este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a sublinia că, deși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înmânat niciodată. (Nici chiar P.H.L. nu are o explicație. Ori a uitat să o mai dea...) Iată textul: «Aș putea spune că eu nu mi-am trăit viața, ci ea m-a trăit pe mine. Prea mult m-am lăsat copleșit de datorii: unele mi-au revenit, pe altele mi le-am asumat. Din proprie voință (și naivitate!). Într-un târziu m-am trezit cu un gol lăuntric. Aceasta după ce ani și ani m-am agățat de idealuri și himere, intelectuale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]