452 matches
-
ei pentru fiecare centimetru din perimetrul sacru. El nu este (sau încă nu) un oraș-muzeu, un Luna Park sau un Jesus Resort. Desigur, e un bun obiect de studiat, dar nu și un loc al delectării. Orășel neînsemnat, la origini, copleșit apoi de eternitate, el a îmbrăcat o toaletă costisitoare în latura vestică acolo unde banii americani abundă dar, pentru moment, nu poate încă rivaliza cu Veneția, Palmira sau Baalbek, și nu se întrevede nici o epocă roz la orizont. Degeaba încercați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
America; pe activiștii în vârstă să se retragă la pensie. Ar mai putea fi și umorul aristocratic. Aceasta a fost opțiunea lui Nusseibeh, președintele universității Al-Qods, fost profesor la Oxford. "Trucul" său: distanța interioară și parodia. Dacă m-aș lăsa copleșit, aș înnebuni de-a binelea cu câte am zilnic pe cap. Și atunci mă deconectez și-mi mai și dau drumul la fantezie, pentru a face din toate acestea un joc. La aeroport, ultima dată, mi s-a cerut să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
28 noiembrie, maiorul Gheorghe Teleman, aflat la comanda Regimentului 4, a atacat dealul Opanezului, unde erau cele mai importante forțe ale armatei turcești. Sprijinit de Regimentul 6 Linie, el a reușit să ocupe Opanezul și șoseaua Plevnei; turcii, văzându-se copleșiți, s-au predat. Primele unități care au intrat în Plevna eliberată au fost Regimentele 4 și 6 Linie, în frunte cu locotenent-colonelul Algiu și maiorul Teleman. Locotenent-colonelul Racoviță, comandantul Regimentului 12 Dorobanți, a raportat comandantului Brigăzii 2 din Divizia a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oriental a fost tot timpul călătoriei și al pelerinajului duhovnicul și animatorul pelerinilor veniți din România. Cu firea sa veselă și mucalită reușea să întrețină mereu o atmosfră plăcută și senină între noi, cu toată oboseala de care eram uneori copleșiți. În după-amiaza zielei de Paști, potrivit unui program prestabilit, ne-am deplasat toți pelerinii români la orele 16 la Bazilica Sf. Fecioare Maria de la grotă unde a avut loc ceremonia binecuvântării bolnavilor cu Preasfântul Sacrament, după care am revenit în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pune problema! zice mami precipitată. Nici nu vreau s-aud de-așa ceva. — Dar... — Întotdeauna am sperat ca într-o zi să plătim pentru o nuntă. De ani de zile punem bani deoparte pentru asta. — Pe bune? Mă uit la ea, copleșită subit de emoție. — Mami și tati au făcut economii tot timpul ăsta și n-au zis nimic niciodată. — Ha... bar n-am avut. — Ei, bine, acum ai. Doar nu era să-ți spunem așa ceva, nu? Acum, fii atentă aici! Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și toată lumea are ochii ațintiți asupra noastră. Șapte harpiști. Filarmonica din New York. Caviar... stridii... și cocktailuri... — Rebecca, draga mea, te simți bine? spune domnul Ferguson, zărindu-mi expresia. — Cred că e un picuț copleșită, spune Robyn râzând. E uluitor, nu? — Păi... da. Cred că da. Inspir adânc și îmi întorc pentru o clipă privirea. OK, nu am de gând să mă las furată de peisaj. Totul aici îți ia ochii, de acord, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
capitonat cu muselină, iar din loc în loc sunt luminițe feerice, ca într-un colier de perle. Ringul de dans e uriaș și proaspăt ceruit. Pe scenă, o formație formată din zece oameni face probe de sunet. Mă uit în jur copleșită și văd doi cofetari de la firma de torturi a lui Antoine încercând să-și păstreze echilibrul pe scaunele pe care stau pentru a înfige ultimele lalele de zahăr caramelizat în tortul de aproape trei metri. Peste tot miroase a flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de viață lungă, de sănătate deplină, de mari realizări și de bucurii în familie -, vă adresează cu afecțiune, dumneavoastră și celor dragi. Constantin Ciopraga Mulțumiri deosebite pentru delicatul medalion din gazetă. </citation> Al. Dima „Mi-e timpul prins și spiritul copleșit” Profesorul Al. Dima (17 octombrie 1905, Turnu Severin - 19 martie 1979, București) era, cu un cuvînt azi la modă, punctual și expeditiv în corespondență. Intra direct în chestiune și nu trecea dincolo de marginile ei. Obișnuia, cel mai adesea, să scrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
acest cognomen, figură dominatoare. Imaginea sa din corespondență diferă sensibil totuși de cea pe care mi-o formasem în Facultate. Din scrisori se ivește un Al. Dima ros de insatisfacții, încordat și marcat de oboseală. „Mie timpul prins și spiritul copleșit”, vorbele puse în titlu, caracterizează, cred, cea mai mare parte a perioadei sale bucureștene, cînd se simțea cam singur printre inși care nu-l doriseră în fruntea Institutului „G. Călinescu”, nu-l agreau, ba (cîțiva) îl și sabotau. Din păcate
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să mă angajez la o colaborare periodică sau la o precizare a unei teme particulare. Conduc acum 2 catedre și un laborator de comparată, și deși m-am retras de la Institut optînd pentru facultate, mi-e timpul prins și spiritul copleșit . Vă voi trimite totuși unele articole și voi răspunde la anchetele sau interviurile pe care le veți organiza. Cu salutări cordiale, Al. Dima </citation> (5) <citation author=”Al. Dima ” loc="[București]" data =”20 oct[ombrie] 1975”> Iubite prietene Călin, M-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de belgianca dansând cu ochii închiși. Nu pot să nu admir tăria de caracter al lui Chris, care îmi pare neclintit ca o stâncă, indiferent de furtunile din jur. Nu același lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred eu, de lălăielile nedefinite, și am irosit o ceremonie întreagă într-un fel de luptă de rezistență în loc să-mi văd de treaba mea. Mă uit la Scott, avem o conversație lungă din priviri și o terminăm cu un val
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
calea ferată, am depășit împreună o mașină mare de culoare galbenă și, în timp ce căutam să ne încadrăm pe banda noastră de mers, microbuzul din fața noastră a dispărut din nou! Stupoare amestecată cu surprindere și teamă, uitându-ne unul la altul copleșiți. E MÂNA LUI DUMNEZEU! Eu tot repetam acest moto, iar fratele Emil nu mai scotea o vorbă. Unde este microbuzul? Am încetinit și nu l-am mai văzut. Parcă a intrat în pământ. Și astfel am intrat în Buzău la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au 'nălbit poiana cu trupurile lor"... Daniil, copleșit, îngână ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor, privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mi spun amarul? Sihastre... Rogu-te, primește-mi spovada. Voi să-ți ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drege glasul și grăiește cu gravitate: Nevrednic sunt de cinste, dar, de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pune turbanul pe cap. "La luptă! Pentru Moldova și Ștefan!!" dă năvală Olena luptând. "Jos cu Mahomed!!" nu se lasă Petru mai prejos. Ștefan luptă cu un sul de pergament, încearcă cu disperare să se apere, dar, atacat din flancuri, copleșit, e doborât, tăvălit, burdușit, ghigosit, gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros de hârjoană. Sora intră ca o vijelie și începe să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Înainte!!" Altfel nu pot! Altfel nu se poate! Și... și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eram sigur că pe acolo se mai poate trece. Încât, într-o zi, după repunerea în circulație a liniei tramvaiului 19, când am făcut o cursă cu el (Sf. Vineri, stația de plecare, mai era în picioare), am rămas uluit, copleșit, siderat: ceea ce zăream întrecea cu mult cele mai rele așteptări. Cât puteai cuprinde cu privirea se întindea un uriaș teren viran, un fel de Hiroșima curățată de dărâmături. Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
teribile din întregul film, pe care le rostește eroul înainte de a întrerupe pentru ani îndelungați comunicarea cu semenii săi. Dubii grele cad asupra omului, imaginea sa se întunecă în acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit, în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-l luați voi, pe umerii voștri, să-l duceți la mormânt. Iar în fața mormântului deschis, abia putu rosti, înecat în lacrămi, o scurtă cuvântare Dr. Neagoe, admirator și intim prieten al defunctului. N-a putut să-și termine cuvântarea, copleșit fiind de-o durere nespusă: - Adio, Eminescule, o să ne revedem în curând, te voiu urma! Doctorul Neagoe și-a ținut promisiunea, mai curând de cum a crezut el însuși și prietenii săi. Peste scurt timp l-a urmat pe calea veciniciei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cantitativ (utilizat, în context, ca expresie referențială, statut marcat prin forma sa de plural și prin articulare), se realizează un acord prin atracție și după înțeles cu substantivul subordonat termenului cantitativ: A îndemnat mulțimile de tineri să nu se lase copleșiți (Radio România Actualități, Radiojurnal, 20.VII.2008). Norma permite acordul anumitor determinanți proclitici numai cu substantivul: cele (aceste, alte) cincisprezece zile sau și cu elementul cantitativ (dacă acesta este un numeral cardinal mai mare de două sute); structurile exprimă semnificații distincte
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care fusese oaspetele meu. Luni, 22decembrie 1980, aflam din Jurnal, „societate foarte numeroasă, din care rămân până la urmă vreo douăzeci de inși (lumea se foiește, vine, pleacă, un soi de party ca În filmele lui Woody Allen)”. Musafirul clujean părea copleșit sau neatent, de vreme ce exagera numărul celor prezenți și al celor rămași „până la urmă”! Nu intrau, din păcate, prea multe persoane În singura cameră de bloc În care se desfășura Party-ul Woody Allen!... Zaciu menționa pe „Iorgulești, Dimisieni, Magdalena Popescu, Raicu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]