460 matches
-
pe mâini. Francisc ne-a dezinfectat pe amândoi și am pătruns în sala cu oglinzi. Mă așteptam ca Laura să fie uluită, sufocată de surpriză și m-a decepționat prima ei reacție. Se uita în jur mai degrabă amuzată decât copleșită. Când îi propusesem, odată, să mă însoțească în sala cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: „N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă”. Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le spui prietenilor tăi că fiul Zeului Puterii le împlinește rugămintea. Dar să-și ia fiecare numai câte o femeie; le ajunge câte una. Și Puarem are dreptate... Și nu uita că mâine în zori plecăm. Fără a se arăta copleșit, Auta își înclină trupul și, privindu-l pe preot pe sub sprâncene, spuse fără să clipească: - Îi mulțumesc stăpânului meu pentru bunătatea și înțelepciunea sa. Tefnaht își luă tăblița cu ceară moale întinsă pe ea și începu să scrie, îngîndurat, ca și când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume, golite parcă, într-un chip ciudat, de noblețele lor și, cu atât mai mult, neimpunîndu-se memoriei lui Pink Floyd prin ceva. - Sir Keith Sinclair Allingworth!... - Desigur, desigur, admise, atentă și copleșită, Cocondy. - Sir Darryl Orson Ansermet... - Nu văd cum ar fi putut fi uitat. - Sir Andrew Gover Bret... - Eu, la domnia sa m-aș fi gândit de prima dată. - Sir Walther Jeb Callaghan. Dacă mai trăiește... - Trăiește. Trăiește... N-ai spus chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-te. Baba Marghioala se scula în picioare, își freca genunchii amorțiți, pupa dreapta popii și se mai închina o dată, ieșind de-a-ndaratelea. Când băteau clopotele pentru slujba cea mare, de seară, babele ieșeau în prispa bisericii. Sufletul lor, ca hârtia. Coborau copleșite scările, una lângă alta, privind cerul dulce de primăvară. Trăgeau în piept miresmele proaspete și strănutau. - Răcii! zicea baba Tinca. - Trage-n biserică, adăuga și baba Chirița. - Ce-ați zis? întreba Lixandra, care era cam surdă. - Ce să zicem? Trage
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați făcut ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lector, pe care lumea nu mi-o va contesta, a fost Învinsă pentru prima oară, eșuând cu totul. Degeaba mi-am adunat toate forțele (mich weidlich anstrengte) și m-am străduit din răsputeri; după un moment, m-am simțit copleșit, nu atât de ceea ce aș putea numi un răpăit de tobe În urechi, cât de un fel de nesfârșit și insuportabil zdrăngănit de drâmbă și șuierat pițigăiat, urmate curând de cel mai Înfricoșător Somn Magnetic. Iar dacă mă străduiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce călăreții lui Ferdinand le luau locul în jurul ostaticilor. Sus pe cer, cornul lunii era acum invizibil. Și-au reluat mersul, încă și mai tăcuți, încă și mai copleșiți, până sub zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când pătrundeau în tabăra aceea la care se uitau de departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și-a procurat produsele indicate, iar când tata s-a întors în oraș, câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de acolo cât mai repede și dându-i sfaturi. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit. Copleșit că întâlnisem un senior atât de curtenitor și de darnic, m-am întors direct la Tabelbala, unde mă aștepta caravana. I-am anunțat unchiului meu că îmi dusesem la bun sfârșit misiunea și i-am povestit amănunțit fiecare vorbă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că asta era Roma lui Leon al X-lea, Roma lui Leon Africanul. Am repetat cu glas tare expresiile lui Guicciardini, spre a mi le întipări în memorie: — Oraș trândav..., oraș sfânt..., oraș etern... M-a întrerupt, cu voce deodată copleșită: — Oraș blestemat, de asemenea. În timp ce mă uitam la el, așteptând o explicație, scoase din buzunar o hârtie mototolită. — Tocmai am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Guttman nu se putu abține. Era din nou copleșit. Avraam se referea aici la unul din episoadele decisive ale culturii umane, akedah-ul, momentul în care marele părinte l-a dus pe fiul său la Muntele Moriah, pentru a-l sacrifica zeului al cărui prim credincios devenise. Timp de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce? V-ați uitat până și în gura mea! Mi-ați descleștat dinții și v-ați uitat în gura mea și mi-ați umblat cu un pai în gură... Ați vrut să găsiți adevărul meu, în gura mea, nu? HAMALUL (Copleșit, rușinat.): Nu, nu... A fost ideea lui Bruno... Numai el... numai el putea să facă așa ceva... Bruno pe vremuri... îneca pisici în apă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați tropăit în jurul meu, toată noaptea, ați tropăit și v-ați învârtit în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
obișnuit iconografia creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează supranaturalul, ne simțim copleșiți și iritați, iar raționalismul excesiv din noi se revoltă și refuză să admită că ea ar fi fost posibilă. Iar atunci când o admitem, totuși, o facem sărind În cealaltă exremă, respectiv, cerându-i eroului să se comporte și să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conduc pe drumul către rug, nu către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt. O mită substanțială reprezenta și atunci un argument În măsură să topească rigorile oricăror regulamente... Florian de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ești tu Înclinat să crezi. Sigur, nu atât de stricte cât presupui - mă refer la regulile privind relațiile dintre oameni, gradul de libertate de care se bucură ei și așa mai departe. Știu, la Început, fiecare nou-venit se simte supravegheat, copleșit, strivit, vede pretutindeni interdicții și constrângeri, are senzația că a nimerit Într-o Închisoare subterană mohorâtă și sinistră, din care nu va mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcând-o să se clatine. Era realmente caz de groggy sau nu era ea atât de puternică pe cât Îi plăcea să lase impresia? Greu de spus. - Unde ai găsit astea? mi-a Întors cu glas alb Întrebarea, ținând În mână, copleșită parcă de milă, foile de hârtie la care visase atât. Le-ar fi dat foc fără cea mai mică reținere, se vedea bine. Nu mai sunt cumva și altele? a adăugat, dar era clar că nu spera nici cât negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În fine, imaginea comună a robitului manuscriselor sale. Prozatorul copleșit, învins de lumea textelor sale din sacoșă. După marea permutare, acum, a reușit să le publice. Chiar este în vogă, dându-se Berbant politic. Unul dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa berăriei, neștiind că știu acum ce va urma. Mă las copleșit doar de amărăciunea textului pierdut. Peste ani, când voi începe iar să scriu, voi încerca, de fapt, dintr-un sentiment acut al vinei de a fi pierdut cea mai frumoasă povestire scrisă vreodată, să o refac. Încercări repetate, reluate iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În două săptămîni, lăsă să treacă o lună și Îi povesti apoi totul lui Rodrigo. La Început, bietul băiat refuză s-o creadă. În cele din urmă, ca urmare a insistențelor ei și a luxului de amănunte, se dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă el neliniștit. Nu mă mai iubești? N-am știut să te fac fericită? - Ba da... admise Carmen de Ibarra cu naturalețe. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și se îndreptă spre poarta deschisă. — Am să aduc cămilele, spuse. Pregătește-te pentru o călătorie lungă. îl observă în timp ce se îndepărta, dispărând după ce trecu de poarta larg deschisă, și se simți copleșit de singurătate în fortul părăsit. Se simți copleșit și speriat chiar mai mult decât prima dată când, ajuns acolo, avusese certitudinea că nu va ieși niciodată viu din el și că acele ziduri vor deveni închisoarea și, totodată, mormântul lui. Rămase câteva clipe nemișcat, ascultând, cu toate că știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi implicația persuasivă și deficiența de livrare sau apexul noțiunii de lumen și timp pentru un concept în mișcare) determină o limitare asupra preciziei... la ... abandonează sincer considerentul tescovinei ulterioarei lovituri a duratei de urmărire spunând sticleții: o delectare... Copleșit, am încercat să-mi golesc mintea, am încercat să blochez accesul acelor miliarde de cuvinte care se îngrămădeau sub lumina instabilă a lanternei și-n întunericul profund. M-am concentrat doar asupra înaintării, secundă cu secundă, minut cu minut, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă, poate că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decît mi le-am imaginat. Suflul unei bombe poate avea efecte ciudate, și n-ar fi exclus să-mi fi zdruncinat creierul, copleșit și-așa de gînduri negre...“ Ca pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu-l interesau cîtuși de puțin, Rowe intră brusc Într-o cabină telefonică și formă un număr. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adăpost! — Eu, unul, socoteam că o grădină trebuie să fie tocmai un loc de refugiu. — Dumnealor sînt de altă părere, zise anticarul, Îndreptînd asupra lui Rowe duhoarea dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]