615 matches
-
al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații de coordonare copulativă sau adversativă între două verbe copulative; numele predicativ poate fi același sau poate fi diferit. Omul acesta a fost și a rămas cinstit. Cine a fost și a rămas om cinstit are bucuria de a putea privi lumea cu ochii deschiși. Omul acesta pare om cinstit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferit. Omul acesta a fost și a rămas cinstit. Cine a fost și a rămas om cinstit are bucuria de a putea privi lumea cu ochii deschiși. Omul acesta pare om cinstit dar este în realitate un oportunist. Când verbele copulative intră în relații de coordonare disjunctivă, enunțul sintactic se caracterizează prin relația sintactică între două predicate - dublă realizare a predicației -, care situează actualizarea planului semantic al subiectului gramatical sub semnul alegerii unei dimensiuni sau a unei temporalități a aceleiași dimensiuni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
jupânul, că jupânul nu era om așa de rău.” (I.L. Caragiale) „Desigur a transmite înseamnă a transmite ceva.” (T. Vianu) „Certitudinea trebuie atunci să fie certitudine de sine.” (C. Noica) c. Numele predicativ analitic este format din infinitivul unui verb copulativ și un nume (substantiv, adjectiv), pronume: „Se zguduie tot domul de pare-a fi de scânduri.” (M. Eminescu) „Toți par a fi resemnați.” d. Numele predicativ complex, foarte rar, are o structură analogă cu numele predicativ analitic, cu deosebirea că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume (substantiv, adjectiv), pronume: „Se zguduie tot domul de pare-a fi de scânduri.” (M. Eminescu) „Toți par a fi resemnați.” d. Numele predicativ complex, foarte rar, are o structură analogă cu numele predicativ analitic, cu deosebirea că infinitivul verbului copulativ intră în relație de complementaritate cu o propoziție: „Tudor pare a fi rămas cum îl știam noi în studenție.” Împlinirea planului semantic al predicatului analitic cu această structură de nume predicativ, în desfășurarea predicației, presupune împlinirea mai întâi a planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâi a planului semantic al numelui-propoziție: cum îl știam noi în studenție, apoi a planului semantic al numelui predicativ complex în ansamblu: a fi rămas + cum îl știam noi și în cele din urmă prin raportul de complementaritate cu verbul copulativ care desfășoară semantica gramaticală a predicației: Tudor pare + a fi rămas + cinstit + cum îl știam noi. Noi îl știam cinstit. e. Numele predicativ propozițional (propoziția - nume predicativ) se caracterizează prin dezvoltarea unui nucleu predicațional/propozițional propriu: „Singura mea rugă-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai întâi a planului semantic al nucleului predicațional al propoziției-nume predicativ: „Am rămas ce-am fost... romantic.” (M. Eminescu) f. Numele predicativ multiplu este alcătuit din mai mulți componenți (unități lexicale autonome sau unități propoziționale), intrați în relație de coordonare copulativă sau adversativă: „Mândră și vitează erai în bătaie, o țară română...” (Al. Russo) „Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oraș, că duelurile sunt oprite și că poți ajunge la spânzurătoare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ (sau o formă verbală absolută), expresie a semanticii enunțului: Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care se realizează un verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate fi sărac sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sara-n asfințit / Și noaptea o să-nceapă.” (M. Eminescu) „Un cântec îmbătrânește (..) El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngândurat.” (O. Paler) Ca predicat analitic, predicatul narativ se realizează prin constituenți în care verbul copulativ este un verb de devenire: a deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a rămâne etc.: „Dar atuncea greieri, șoareci / Cu ușor măruntul mers, Readuc melancolia-mi / Iară ea se face vers.” (M. Eminescu) Prin predicație intră în proces
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatului gramatical, ca predicat de calificare: „A noastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg. Vecinic este numai râul. Râul este Demiurg.” (M. Eminescu) „Lucian Blaga e mut ca o lebădă.” (L. Blaga) Când în structura predicatului intră verbul copulativ a părea, identitatea sau caracteristica subiectului este actualizată ca aparență: „Cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari.” (M. Eminescu) „Casa (...) părea o bucată din ruinele unei cetățui.” (M. Eminescu) Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Barbu), „Începea să i se facă teamă.” Subiecte (subiective) circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii verbale) impersonale relative sau întrebuințate astfel (între acestea, cel mai frecvent este verbul copulativ a însemna), planul semantic al subiectului cu dezvoltare propozițională (mai rar, infrapropozițională) se caracterizează și prin prezența unei componente semantice de circumstanțialitate, fixată, în planul expresiei, în general, de elementul de relație: • cauzalitatea: „Din moment ce fusese nevoie de o hartă însemna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbi a doua.” (M. Eliade) • forme verbal nominale: • infinitiv; mai ales când predicatul se realizează prin expresii impersonale relative (apersonale): „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A duce la gură apă în palme înseamnă a aduce aminte că noi suntem acest element primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se întâmplă în întinderea pustie.” (M. Eminescu) „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M. Eminescu) Subiectul acestor verbe rămâne subînțeles numai în enunțuri-dialog: - S-a întâmplat ceva?/- Da, s-a întâmplat... Când în structura predicatului analitic, verbul copulativ este a însemna, întrebuințat ca verb apersonal, sfera semantică a subiectului subînțeles se poate suprapune, relativ, peste conținutul semantic global al unei propoziții (sau al unor propoziții aflate în relație de coordonare sau de subordonare), anterioare, relativ autonomă(e) în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scrisesem și nici el mie.” (M. Preda) • prezența adverbului de negație nu: „Un cuvânt sau un gest pot să jignească sau nu, după felul sufletesc al celui care-l face.” (Camil Petrescu) Din structura predicatului analitic se pot subînțelege: • verbul copulativ: „Sufletul omului e ca un val - sufletul unei națiuni, ca un ocean.” (M. Eminescu), „Lumea nu-i cumu-i ci cum o vedem.” (M. Eminescu) • numele predicativ: „Luna pare oricui un element poetic și este.” (G. Călinescu) Elipsa subiectuluitc "Elipsa subiectului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de realizarea concretă a subiectului. În structura nucleului predicațional cu predicat sintetic, acordul implică persoana și numărul și, când verbul este la diateza pasivă, genul. În structura nucleului predicațional cu predicat analitic, acordul implică persoana și numărul la nivelul verbului copulativ, numărul și genul, la nivelul numelui predicativ, dacă acesta se realizează prin termeni lexicali variabili în funcție de aceste categorii și dacă nu intervin alți factori cu rol activ în determinarea planului semantic și în organizarea planului expresiei. 1. Acordul în număr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu alunecoși cum era el.).” (M. Preda) În structura predicatului verbal dezvoltat se acordă în număr și participiul: „Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți pleca amândoi la munte.” Numele predicativ, însă, din structura predicatului analitic primește forme de număr în funcție de realitatea extralingvistică: „D-stră sunteți un om extraordinar! Sunteți un magician, sau un vizionar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generală, cuprinzând toți termenii nucleului predicațional, când numele predicativ se realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și numele predicativ (mai rar): „Poeții, toți poeții sunt un singur, neîmpărțit, ne-întrerupt popor.” (L. Blaga) „Tot trupul i-era numai jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor și necurățeniei.” (I.L. Caragiale) „Cocioaba de pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numele predicativ se realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și numele predicativ (mai rar): „Poeții, toți poeții sunt un singur, neîmpărțit, ne-întrerupt popor.” (L. Blaga) „Tot trupul i-era numai jupuieli și bube din pricina scărpinăturilor și necurățeniei.” (I.L. Caragiale) „Cocioaba de pe malul stâng al Bistriței, bărbatul, fata și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumperi americă, modipolan, serj?” (E. Barbu), „Care-ai fost, măi? strigă iar, mai moale și cu îndoială argatul.” (M. Sadoveanu), „Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine...” (I.L. Caragiale) Când verbul-predicat (sau verbul copulativ) este la plural, pronumele nehotărâte toți, fiecare, vreunul sau pronumele negativ niciunul ocupă în enunț o poziție funcțională complexă, la intersecția a trei tipuri de relații: • de interdependență, cu verbul-predicat; • de apoziție, cu subiectul, cel mai adesea inclus; • de dublă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la primăvară / Să mă plângeți tu și mama; Amândouă să mă plângeți / Și să vă cerniți năframa.” (O. Goga) „Se iubesc... și ce departe sunt deolaltă amândoi!” (M. Eminescu) Subiectul simplu realizat prin pronume personal impune predicatului (sau numai verbului copulativ) să se sincronizeze cu el în persoană: „Lucești fără de viață Căci eu sunt vie, tu ești mort Și ochiul tău mă-ngheață.” (M. Eminescu) În enunțurile cu subiect multiplu, desfășurarea acordului este orientată de pronume: • Pronumele personal domină substantivul (sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
C. Noica), „Tu și ea l-ați ticăloșit.” În enunțurile cu predicat analitic, când numele predicativ se realizează prin pronume personale, nu se produce o sincronizare totală subiect-predicat. În funcție de realizarea concretă a subiectului, acordul se desfășoară între subiect și verbul copulativ sau între verbul copulativ si numele predicativ. În general, dacă subiectul se realizează prin pronume de persoana I sau a II-a, acesta impune verbului copulativ acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea l-ați ticăloșit.” În enunțurile cu predicat analitic, când numele predicativ se realizează prin pronume personale, nu se produce o sincronizare totală subiect-predicat. În funcție de realizarea concretă a subiectului, acordul se desfășoară între subiect și verbul copulativ sau între verbul copulativ si numele predicativ. În general, dacă subiectul se realizează prin pronume de persoana I sau a II-a, acesta impune verbului copulativ acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totală subiect-predicat. În funcție de realizarea concretă a subiectului, acordul se desfășoară între subiect și verbul copulativ sau între verbul copulativ si numele predicativ. În general, dacă subiectul se realizează prin pronume de persoana I sau a II-a, acesta impune verbului copulativ acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru noi / osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Dacă subiectul se realizează prin substantiv sau pronume nepersonal, cel mai adesea numele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru noi / osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Dacă subiectul se realizează prin substantiv sau pronume nepersonal, cel mai adesea numele predicativ impune verbului copulativ direcția acordului: „...Unul dintre noi doi murea, acela eram eu.” (P. Sălcudeanu) 3. Acordul în gen Sincronizarea în gen rămâne în limitele enunțului lingvistic, când subiectul se realizează prin substantiv, pronume nepersonal și pronume personal de persoana a III-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt puțin frecvente și în general, evitate, pentru dificultățile impuse acordului: (Vezi diferite situații, construite, în GA, vol.II, p.109, și în noua ediție a Gramaticii Academiei, vol.II, p.364) În nuclee predicaționale cu predicat analitic, dacă verbul copulativ este a însemna (sau, mai rar, a fi, a reprezenta), realizarea subiectului printr-un infinitiv cere numelui predicativ, cel mai adesea, tot un infinitiv: „Groethuysen a remarcat undeva că a povesti înseamnă a reintroduce viitorul în trecut.” (T. Vianu), „A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a enunțului, subiectul precede iar numele predicativ urmează verbul copulativ: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) În enunțul „Îi reușea lui Hegel să scrie o carte cum nu se mai putuse scrie:... una în care întâmplările sunt idei, sau mai degrabă ideile sunt întâmplări.” (C. Noica), schimbarea poziției substantivelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]