6,862 matches
-
veșmîntul. Devenise lumină. Intra cu brațele albe, cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii cu pînzele aurii, insule neieșite din prunduri vreodată erau sînii ei. Pletele unduiau fum de veșnicie. Ardea tot". Viața și opera lui Dimitrie Stelaru se amestecă în-tr-una și aceeași legendă. Și pare greu pentru indiferent cine, critic ori cititor, să
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care apare corabia salvatoare.
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
a născut tata și încă doi frați și o soră care au fost odată ca niciodată și au visat și au cântat la pian și s-au jucat cu copiii vecinilor - ce banalități sănătoase și și-au luat largul precum corăbiile în afară de sora cea frumoasă Silvia Aberfeld considerată de a fi o a doua Iulia Hasdeu care a absolvit Magna Cum Laude trei facultăți urmate în paralel și a plecat la douăzeci și unu de ani să locuiască la cimitir căsătorită cu tuberculoza
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
începe anul cocoșului/ rasa galbenă se pune în mișcare/... (mardi gras. lăsata secului). Jurnalul poetului mizează pe o înșiruire de amintiri la care toată lumea începe să fie, datorită globalizării, părtașă: "dimineața când mă trezesc/ hotelul de imigranți scârțâie ca o corabie beată/ vecinii se ceartă într-o limbă necunoscută/ tipul de la trei se dă iar cu capul de pereți/ metecul își scoate progeniturile la plimbare/ indianca împușcată în frunte vine de la cumpărături/ au trecut cinci luni de când florence aubenas și interpretul
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
în Berlinul de Vest, trădează aceeași tendință de radiografiere a fenomenelor obștești pentru a detecta spectrele anomaliei într-însele perceptibile. Insulară în mijlocul unui stat comunizat, marea capitală germană e prezentată într-o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile ideologice ce o strîng, plutea în aerul Berlinului Occidental. Umanitatea adunată pe corabie trăiește frenetic bogăția neverosimilă, sărăcia celor nerealizați sau abia veniți din depărtări, agitația unui tineret în derută, cu căutări artistice ostentative
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
perceptibile. Insulară în mijlocul unui stat comunizat, marea capitală germană e prezentată într-o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile ideologice ce o strîng, plutea în aerul Berlinului Occidental. Umanitatea adunată pe corabie trăiește frenetic bogăția neverosimilă, sărăcia celor nerealizați sau abia veniți din depărtări, agitația unui tineret în derută, cu căutări artistice ostentative de tot felul". Explicabil, la Dan Laurențiu sînt apreciate aceleași "elemente de peisaj abstract", emblematic: "ŤEu vin cu dreptul
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
cu chipul vopsit le invocă la meci după meci cu gândul la adversari, soluția rebranding-ului intră în drepturi. De ce lupi, câini, rechini, când panseluțele și gladiolele ne sunt - în fond - atât de aproape? Cine populează însă peluzele, ca pe niște corăbii homerice? "Ciocolată, Măslină, Salvador și Guadalupe împărțeau același pigment, Cultu' făcuse doi ani de culturism, Pârnaie stătuse doi ani și jumătate la răcoare pentru furt, Toni șmen devenise celebru pentru țepuirea unor naivi cărora le fusese lene să meargă până la
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
Dobrescu. Totuși, când vom descoperi, în următoarele, în locul savanților sau al pedagogilor, în locul medicilor sau al oratorilor, capitole încărcate de poeți și de prozatori, nu știu cum vom mai putea menține justa balanță între om și operă. Între corsar și aristocrat. Între corabia avariată și serenitatea croazierei. Cum vom mai pleda - academic - pentru autonomia neștirbită a esteticului. Personal, mă las preventiv în grija subtilității și calmului dovedite de criticul ieșean. Datorită cărora am dus la capăt o carte parcă presărată din pas în
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
l-a pomenit în sens pozitiv. Fără îndoială că scriitorul, suveran, alături de Mihai Beniuc, Geo Bogza și Eugen Jebeleanu, colegii săi de generație, în actualitatea anilor ´55-´65, plătește un sever tribut pentru oportunismul evident (lui îi aparțin versurile "Mândră corabia.../ Meșter cârmaciul!" rostite până la sațietate în public) și pentru uzura morală, venită ca o consecință necruțătoare în urma oficializării oricărui scriitor. De vină e și supralicitarea romanului Desculț (1948, amplificat în edițiile ulterioare), tradus și difuzat la comandă, despre care se
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
de ani de domnie a tâmpeniei. Or, Geoană e departe de-a avea forța necesară unei curățiri masive. El se mulțumește să balanseze barca plină cu găuri a partidului astfel încât să devină artizanul unei scufundări lente, evitând înghițirea bruscă a corabiei lui Noe pe care s-au cățărat mai degrabă monștrii și ticăloșii, decât exemplarele umane normale. Perfect cunoscător al mecanismelor vieții de partid, Iliescu intuiește când să manevreze acceleratorul și când să apese pedala de frână. În clipa de față
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
am trăit dintotdeauna și-l vom trăi etern? - misticul, nepământescul, ultradumnezeiescul Shahasrara, diamant al unei lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură-n covor, în țesătura iluziei, prin care pătrundea lumina orbitoare de dincolo. Era floarea de neprivit înălțată din humusul creierului nostru, a
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
ideii de om, o lume ale cărei viziuni nu urcă mai sus de aspirațiile aurolacilor oligofrenizați. Probabil că într-o astfel de lume figuri precum Adam Michnik, Václav Havel sau Czeslaw Milosz arată la fel de caraghios precum albatrosul eșuat pe puntea corăbiei, din poemul lui Baudelaire. }ine de logica istorică faptul că revoluțiile își devorează eroii. Numai că - e tot mai limpede - ceea ce trăim noi astăzi nu sunt consecințele unei revoluții, ci o sinistră involuție. Șurubul bont al istoriei se învârte asemeni
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului, dar în numele morții, cînd, în sfîrșit, jocurile nu mai au rost. Și "Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al strămoșilor mei,/ nu mă lăsa să accept lîncezeala, rugina și lanțul"... Corabia lui Sebastian, cea cu neputință de oprit, e vehiculul cu care se pleacă din poezie (nu-i mai urmează, în ordinea timpului, decît cîteva poeme postume). Se pleacă pe (aproape) proză, sacadată și biografică, un dicteu care să concureze, prin
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
ușa/ e-nchisă, ăștia mă lasă tot timpul afară, m-au întemnițat afară./ tu nu-l crede, amice, tu nu știi, a venit ieri administratorul/ l-a făcut șef peste tot palierul, el e cel care cârmuiește acum/ camera asta, corabia asta blestemată de sub care apele s-au tras/ și a rămas încremenită aici, la etajul trei./ deci plătește-i, amice, el e cârmaciul, se clatină mereu/ ca-n vechime când vasul sălta peste ape." (oltețului 15, camera 305) Recunoașteți autorul
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
aștepți, exhibînd un baroc tumultos în amestec cu o eleganță Art-nouveau, totul atins de decrepitudine. Duelul dintre Deckard și Batty se desfășoară în atmosfera crepsculară, vetustă a unor interioare somptuare, cum am văzut la Sankt Petersburg, apartamente cu ceva de corabie înecată, în care lumina pătrunde filtrată pîslos prin pînze dense. În final, Deckard pierde în fața unui adversar net superior, însă Batty nu-și ridică trofeul, ci îl salvează la limită pe polițistul extenuat. Poate că viața reprezintă acea valoare unică
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
în urmă, narațiunea este scrisă la persoana a II-a singular, dar printre rânduri se citește simpatia afectuoasă pentru copilul de odinioară și o imensă nostalgie: "Te uitai fascinat la napolitanele Delia, la sticla de esență de rom cu o corabie cu pânzele umflate pe etichetă. În dulapul din bucătărie se afla o carte de bucate de la editura Cartea Rusă. Tot acolo, o alta care istorisește viața familiei de șoareci Roademult, trăitoare într-un pantof dezafectat al unei babe sovietice, nemurită
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
Constantin Țoiu Parahodul, vasul fluvial, plutea în amonte pe Obi, îndărăt, spre locul de unde porniserăm. Un chef strașnic se încinsese și-o sete nebună de împerechere. Eram Le bateau ivre, corabia beată criță. Dar nu mai era vremea plăcerilor, era vremea meditației. Cu Omicron împreună, ne îndreptarăm spre pupa vasului. Era trei dimineața. Noaptea albă ostenise. Părea așa, pe înserat; dar, se vedea încă bine. Ședeam lungiți pe puntea lucioasă, strașnic
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
strălucesc într-un diamant. tu îi tratezi cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a fi doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
albe chitinoase, care acoperă ființele dragi ție, care te înconjură pe tine. cârtițele-oribil dansatoare, dacă nu ar fi oarbe, ar vedea numai un glob uriaș de pom de crăciun, albui verzuliu, ridicat sus, în vârf, ca un far al așteptării corabiei multîncercatului prinț shangdi di liwu. șase deasupra: te amenință blestemele dușmanilor cruzi și vrăjile fără de leac ale zeităților mici, brațele tale adună toate vietățile care au prins și s-au înmulțit pe pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oglindă, colorat, reușești să îndrepți pluta ta de nuiele către o insulă mică, prima bucată de pământ întâlnită în călătoria ta pe ape, în care nu ai beneficiat de prietenul tău abílio, marinarul portughez cu barbă albă, și nici de corabia lui splendidă, cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde să îți îndrepți pașii pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adormi. nouă în primul loc: visezi că navighezi pe o mare calmă, la cârmă este abílio, marinarul portughez cu barbă albă, ochelari și o cămașă groasă de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
28 ceea ce a dus la încheierea, în 1840, a primei convenții de navigație pe Dunăre între aceste două puteri. Dar stăpânirea rusă asupra Deltei Dunării a avut ca efect ingreunarea navigației din cauza înnămolirii gurilor, precum și mai grav a scufundării de corăbii la locul de vărsare a Dunării în mare și a obligației vaselor care ieșeau din Dunăre spre Marea Neagră, de a îndeplini anumite formalități numai la Odessa de către toate acestea cu scopul de a împiedica dezvoltarea navigației austriece. Dar un eveniment
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
știi tu... Sunt mai puternic decât cel mai puternic dintre regi! MICUL PRINȚ: Ei, ești un lăudăros! Prea puternic nu poți fi. N-ai nici picioare cu care să călătorești. ȘARPELE: Aș putea să te duc mai departe decât o corabie. Pe acela pe care-l ating îl redau neantului din care a ieșit. MICUL PRINȚ: Ce înseamnă neant? ȘARPELE: Nimicul. Neființa. MICUL PRINȚ: Nu-mi place. Eu caut viața, oamenii. ȘARPELE: Vrei să întâlnești oameni... Sunt peste tot, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse. Îl privi un timp cu ostentație. În mintea ei își făcu loc un gând demolator: ,, Acesta să fie omul căruia i-am dedicat eu viața?" Ce ai dragă, ți s-a înecat corabia? Nu una sau două, ci toată flota! Na, că mai am tăria să mai și glumesc, după toate câte mi-a fost dat să aud astăzi. Ce te neliniștește, draga mea? În primul rând, te rog să nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
putut răspunde la o întrebare mai grea decât toate întrebările. Timpul poate!? Dacă era ceva, mai bine zis cineva care merita să fie ridicat la cel mai înalt rang pentru menținerea stabilității familiei, aceea era Doina. Ea reușise să mențină corabia împovărată cu atâtea mâhniri pe linia de plutire, pe apele normalului, evitându-i scufundarea. De aceea poate lui Teo îi venea greu să-și privească soția în ochi, de teamă să nu-i deslușească pe chip întregul jurnal de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]