644 matches
-
care regizorul Ion Ardeal Ieremia îl montează chiar în aceste zile, va avea premiera la Festivalul de la Sfântul Gheorghe. „Conceput pentru spații neconvenționale, spectacolul «Soarele și luna» înlănțuiește, cu mult meșteșug regizoral, texte populare alcătuind o narațiune dramatică fidelă legendei cosmogonice cu același nume. Implicarea actoricească este pe măsura bine cunoscutului regizor timișorean“, ne-a declarat prof. Nicolae Blidaru, directorul Teatrului „Traian Grozăvescu“. Spectacolul va fi scos la rampă, în fața publicului și a juriului, luni, 14 iunie, de la ora 19, avându
Agenda2004-22-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282466_a_283795]
-
du XIIe siècle), prezența insularității în imaginarul românesc, mai ales în reprezentări mitice ținînd de simbolistica arcei (lui Noe) și a bisericii (lui Manole), de insulele fericiților din textele apocrife și valorizarea în acest sens a Insulei Șerpilor, de miturile cosmogonice românești și construcția tradițională a satului ca insulă ordonată (Andrei Oișteanu - Utopografia insulei în imaginarul colectiv românesc). "Dorința de insulă" ca loc al perfecțiunii a alimentat mitul orașului interzis din Africa neagră, Tombouctou, transformînd, chiar împotriva evidenței, o localitate totuși
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
sau orgoliu? Probabil și una și alta. Timorare, întrucît demersurile ei sînt line, vegetative, daca nu de-a dreptul vegetale, cum creșterea insesizabila a unei frunze ori cel mult extinderea "telescopica", fragilă, a unor coarne de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
apărut în traducere franceză la "Gallimard" și alte edituri franceze. Vorbind la Institutul francez din Tel Aviv despre cel mai inspirat din aceste volume, "Le palais des vases brisés", Shahar povestea că titlul lui i-a fost sugerat de teoria cosmogonică a unuia din cabaliștii evrei, mort acum 400 de ani. Potrivit acestei teorii, care se întîlnește pe undeva cu aceea a fizicii moderne referitoare la "Marele Bang", de abia după ce Dumnezeu, bun artizan, a creat viața pe Pămînt cu puzderia
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
într-un accident aviatic. Concluziile candidatul din partea partidului Forța Civică, condus de către Mihai-Răzvan Ungureanu, sunt cu adevărat incredibile. „(...)Vina tragică ca și în tragediile lui Sofocle, este greu de cuantificat. Trebuie să ne gândim că ne aflăm în plin cutremur cosmogonic dat de conflictul dintre mitul arhaic, eroul arhaic și eroul civilizator. Este greu de spus în ziua de astăzi până la elucidarea cauzelor concrete eu cred că trebuie să păstrăm o poziție decentă de compasiune. Și nu trebuie să confiscăm această
Candidat europarlamentare: „Ne aflăm în plin cutremur cosmogonic dat de mitul arhaic” () [Corola-journal/Journalistic/32632_a_33957]
-
și autobiografie sunt, în creația epică brebaniană, două direcții distincte, cu mize nu la fel de mari. Nicolae Breban face o netă separație între ele, pretinzând oricărei mari opere de ficțiune ieșirea din biografic. Scriitorul are mistica Operei, construită după un principiu cosmogonic, caracterizată de unitate profundă, coerență, monumentalitate, invenție epică și creație de personaje. Prolificitatea este semnul exterior al harului, o condiție absolut necesară pentru ca un Univers cuprinzător să ia naștere și să se desfășoare pe o diversitate de planuri: social, moral
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
Dumnezeu e Unicul. Creată fiind după chipul și asemănarea Domnului, creatura de tip aparte care e scriitorul nu primește, prin acest atribut personal către care tinde și care-i încunună strădania, reflexul Proniei? Creația literară nu imită, grație impulsului său cosmogonic, Creația lumii? Pe de altă parte, arta, ca și religia, nu operează oare cu materia cea mai sensibilă a ființei noastre care este emoția? Disprețuită, relegată de excesul pozitivist al prezentului, această piatră unghiulară a spiritului e repusă de artist
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis pe filozofii naturaliști ai secolului XVII), creația estetică își pierde miza ontologică, ruptă fiind astfel de codul cosmogonic. Ne mai putem referi la creație vorbind totodată despre objet trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
Toată vitejia e să-i întărâți și la urmă să știi/ Cum să te aperi, fugind în zig-zag și acoperindu-ți mai ales fața." Halal vitejie, am spune, însă pentru sat e o rețetă, a dârzei amăgiri. E înălțătoare imaginea cosmogonică răsturnată într-un ceaun cu mămăligă, din Prânzul, dar se trece repede, pierdută în catastiful unor minuni de uz local. De pildă, unul îl vede pe Dumnezeu, lucru „ieșit din comună" (vanitatea ia frazeologia pe sus...), fiindcă megieșii lui văzuseră
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
XVI, regele ce perfecționează orologiul, dar și ghilotina. La același dineu emblematic e prezent, deloc întîmplător, renumitul - nu numai în epocă - marchiz de Condorcet. E un matematician de marcă ce (din nou, se presupune) că se pierde într-un calcul (cosmogonic) și de aceea va întîrzia o jumătate dintr-un ceas. Însă Condorcet - o știu demult inițiații, iar Dumas nu avea cum să nu o știe, deși (intenționat?) n-o spune - mai e și autorul unei cărți care tratează, între altele
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
marilor mamifere marine, unde dinozaurii oferă o lecție de compasiune a cărei vechime are sute de milioane de ani. În acest cosmos, omul ocupă un spațiu interstițial, un mic buzunar limitat nu numai în spațiu, dar și în timp. Poezia cosmogonică este însoțită de armoniile unui potpuriu de muzică clasică în care aproape niciun mare compozitor nu este uitat, de la Mozart la Bach, de la Brahms la Berlioz, de la Schumann la Mussorsgky etc. Familia O’Brien constituie un fel de mise en
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
paradoxal substanță la un alt nivel, cel al gesticulației. Restul filmului articulează un kitsch grandios reprezentat ca un ceremonial fastuos, diseminat într-o coregrafie simbolică. Experiența merită făcută pentru a sesiza în ce fel mixajul de muzică clasică și melanjul cosmogonic împachetează șic un conținut subțire. Prin urmare, dacă tăiem sonorul și realizăm o tomie imaginară, lăsând deoparte tumultul cascadelor și spectacolul teribil și fascinant al erupțiilor vulcanice ca pe un reușit documentar despre Terra, constatăm că filmul nu numai că
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
clasică - ne și arată nu tocmai subtil un disc cu muzică de Brahms -, cântă la orgă, așa cum fiul mai mic cântă la chitară. Ceea ce se întâmplă în familia O’Brien, și nu se întâmplă mai nimic, face cât toată orchestrația cosmogonică pusă în scenă cu cosmetica photoshop a documentarelor Discovery și cât toate orchestrele la un loc. Este ceea ce oferă consistență cinematografică filmului lui Malick, dăruit cu un Palme D’Or anul acesta la Festivalul de la Cannes. Toate acele infinitezimale emoționale
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
specifice de observație astronomică și astrofizică. Printre implicațiile directe ale acestei teorii se numără reformularea contextului de dezbateri asupra originii vieții, ori asupra teoriilor „catastrofice“, de impact între corpurile cerești, singurele pericole reale care pândesc civilizația terestră. Bombardament galactic Teoria cosmogonică general acceptată în ultimii zeci de ani susține că sistemul solar în care trăim s-ar fi format dintr-o aglomerare locală de gaze și praf - explică Dan Ciuhandu. Această aglomerare de particule ar fi fost extrem de puternic concentrată de
Agenda2004-38-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282884_a_284213]
-
În puritatea ta armonioasă și aspră / regăsesc uriașa putere / a celui ce poate trezi o nouă credință / peste deruta popoarelor / înspăimîntate de prea multă materie (...) Setea mea de iubire adevărată / poate oricînd întemeia / o nouă Împărăție în lume". O sete cosmogonică așadar ia în felul acesta locul istoriei abhorate. Nimeni nu se pierde, ci totul se transformă în domeniul atît de pîndit de jocul continuu al echilibrărilor și dezechilibrărilor ce se petrece în confruntarea ființei umane cu istoria. Omul disponibil e
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Petrescu subliniază înrudirea de substanță dintre cele două episoade: amândouă închipuie un act de formare. În cântul al II-lea, Homer anunță că va alcătui el însuși catalogul navelor, în cântul al XVIII-lea, zeul Hefaistos făurește scutul ca imagine cosmogonică a lumii. Legătura formală exterioară dintre aceste scene este asigurată de prezența singurelor automate din poem: monstrul metalic cu glas de oțel și plămâni de aramă sub forma căruia se închipuie poetul, respectiv fetele de aur din fierăria lui Hefaistos
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
pămîntul fertil, pămîntul în plină jubilație germinativă și pămîntul metafizic, cutremurat de melancolii și de presentimentul extincției și al pustiului. Dintr-o existență posacă și dintr-un principiu abstract, așa cum este pămîntul în ordinea realului nemijlocit și în vechile reverii cosmogonice, Ion Dumitriu a făcut o lume polimorfă, un spectacol neîntrerupt și o imensă matrice în care se plămădesc toate cele vii și cele neînsuflețite pe care ochiul se sprijină cu sfială sau cu voluptate. Pămîntul plugarului și pămîntul păstorului, cu
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
său din Antigoethe, nu aveam să fiu de acord cu rechizitoriul său prin care îl condamna pe poetul gânditor de a fi sacrificat Legea pierzându-se în desișul legilor. Vedeam și continui să văd în Goethe operând o rară forță cosmogonică. Poetul era un născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din experiențele anilor mei de formație universitară. Unul dintre magiștrii cărora le rămân deosebit de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ci omul, în genere, o trăiește și o poartă stigmatizant cu sine. Compensația necesară față de o astfel de frustrare ontică o reprezintă proiectul utopic, pe de o parte, și Santa Cetate oferă un argument în această direcție, dar și vocația cosmogonică, pe de altă parte, concretizată la scriitorul nostru prin faimoasele delte biblice ori, mai ales, prin redactarea celor cinci cînturi, din cele douăzeci imaginate inițial, ale Anatolidei, epopee verificînd propensiunea spre monumental și vizionar, respirația creatoare pe spații imense, ce
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
somnambulic, eu însumi,/ cercul prescris împrejuru-mi.” În adâncul tunetului, Mihai Ursachi detectează sâmburele însuși al Tăcerii, în sânul căreia se mai distinge un tropot asemănător cu cel al inimii umane; și, invers, în acest tropot anevoie de auzit, izbucnește explozia cosmogonică - cu tăcerea drept sâmbure: În miezul adâncului tunet, acolo e sâmburele dens al tăcerii. Tăcere mai vastă decât a codrilor morții: este însăși Tăcerea. Dacă vei asculta liniștea ceea, vei ști că în mijlocul ei se aude un tropot, ca ritmul
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
existente în toate genezele importante, indiferent de zonele geografice și culturale. Acestei teorii cunoscute, Mircea Eliade îi asociază motivul „eternei reîntoarceri”, al lumilor paralele în care personajele intră fără să conștientizeze pătrunderea într-un timp și spațiu diferențiat calitativ. Filiația cosmogonică a miturilor reiterate în proza fantastică a lui Mircea Eliade explică prezența echilibrată a principiului feminine și masculine în scenariile inițiatice. Existența percepției temporale este specifică modului propriu de existență al materiei structurate la nivele inferioare, supuse imperativului temporal al
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii. Scenariul mitic al genezei poate apărea în poezia ceremonialului de la Anul Nou, cu motive cosmogonice sau eshatologice, orice distrugere fiind urmată, în mod necesar de o nouă creație. Tiparul eshatologic se bazează pe trecerea de la apocatastază purificatoare prin elementele primordiale (apă-foc) spre o lume renăscută. Despre timpul sacru sau mitic s-a mai spus ca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
fi completat direct spiritul. Timpul operei lui Mircea Eliade îmbină sacrul și profanul, utilizând elemente ale timpului fizic, dar descoperind o altă dimensiune, nebănuită, spirituală, intuitivă, abstractă din marile mituri ale popoarelor. Stăpânirea timpului prin disponibilitățile intelectului, dimensionează grandoarea viziunilor cosmogonice, erudiția covârșitoare a cunoscătorilor marilor doctrine filosofice din toate spațiile culturale ale umanității. Timpul și spațiul sunt noțiuni primare, indisolubil legate una de alta, care definesc esența umană. Odată cu izgonirea din Paradis, cu această primă cădere din timp, oamenii au
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
fie folosite de om". Timpul operei lui Mircea Eliade îmbină sacrul și profanul, utilizând elemente ale timpului fizic, dar descoperind o altă dimensiune, nebănuită, spirituală, intuitivă, abstractă din marile mituri ale popoarelor. Stăpânirea timpului prin disponibilitățile intelectului, dimensionează grandoarea viziunilor cosmogonice, erudiția covârșitoare a cunoscătorilor marilor doctrine filosofice din toate spațiile culturale ale umanității. Pentru a concluziona, putem afirma faptul că după ce a stricat adevarata eternitate, omul a căzut în timp, unde a izbutit, dacă nu să prospere, cel putin să
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
curții, curcanul, dimpotrivă, era huiduit și batjocorit pentru ifosele și arțagul lui. Cu o cununiță cochetă de pene în creștet, Pompilia pășea delicat pe picioare de mărgean, pîndindu-l parcă permanent pe Păunaș, așteptând să mai contemple, iar și iar, spectacolul cosmogonic al cozii înfoiate, pline de ochi albaștri. Imaginația locatarilor curții era limitată în privința botezării orătăniilor imperiale. Pompilia era o curvuliță dmtr-o curte vecină, care ieșea zilnic, pe înserat, cu poșeta pe umăr, la vânătoare de bărbați; cât despre Păunaș, cam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]