488 matches
-
gândire a epocii, dominată de ocultism, de interesul pentru cultivarea viziunilor speculative, mistice. Soluțiile acestora au fost găsite satisfăcătoare pentru explicarea fenomenelor naturale, pentru explicarea omului, a vieții organice și sufletești. Din atenția gânditorilor medievali a dispărut interesul antic pentru cosmogonie, pentru cunoașterea cauzalității din natură și din sufletele oamenilor. Acesta a fost înlocuit de un altul, îndreptat spre realizarea reflectării conștiente, spre ceea ce se întâmpla în convingerile fiecărui om în parte. S-a născut un nou interes legat de nevoia
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
puterea cetăților, care devin orașe prospere. Tot acum se nasc și înmulțesc frământările sociale, care nu mai pot fi clasate simplist în categoria ereziilor, renaște interesul pentru tradiția filosofică a Antichității, pentru idealismul lui Platon, pentru determinismul lui Epicur, pentru cosmogonie. Se transformă în erezii o seamă de convulsii sociale potrivnice ordinii ecleziaste dominante. Pentru sancționarea acestora a fost creată Inchiziția, iar unele persoane vor fi arse pe rug. Victimă a unei asemenea condamnări a fost Giordano Bruno alături de alții, vinovați
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
întreabă orice teorie a creației. Cum e cu putință să apară natura din perfecțiunea omogenă a supra naturii? Cum e posibil spațiul exterior al lumii, un afară în raport cu atotprezența divină? Problema acestui spațiu exterior e piatra de încercare a oricărei cosmogonii. înainte de a descrie procesul creației sau al manifestării universale, ea trebuie să dea seamă despre mediul unde procesul poate avea loc : un teritoriu în mod paradoxal altul decît cel al realității absolute și atotcuprinzătoare, dar înzestrat totuși cu o anumită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
chiar dacă nu unică a aceleiași viziuni despre lume și despre existență ce caracterizează în mod unitar și de neconfundat o cultură”. Miturile apar ca niște scenarii ale arhetipurilor prezentând teme și simboluri au compoziții de ansamblu: epopei, narațiuni, geneze, cosmogonii, teogonii. Pentru Mircea Eliade el este povestirea unei istorii sacre despre „un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, adică mitul este „povestea unei faceri”. Mitul mioritic, tipic românesc, apare în balada Miorița, creație folclorică
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Geneza" pentru epistemologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o gnoseogonie totodată. Lumea născută în urma meditațiilor este o lume a cogito-ului, dar cu toate acestea ea nu este o lume imaginară, ci dimpotrivă, una reală. Lumea născută prin ego este o lume a adevărului și a certitudinii. În
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Geneza" pentru gnoseologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o gnoseogonie totodată. Lumea născută în urma meditațiilor este o lume a cogito-ului, dar cu toate acestea ea nu este o lume imaginară, ci dimpotrivă, una reală. Lumea născută prin ego este o lume a adevărului și a certitudinii. În
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noul roman” din literatura franceză sau engleză); (!!) aceeași temă poate inspira creații din arte diferite: muzică, pictură, sculptură etc. - de regulă, tema vizează o problematică umană, viața în general; * ex: natura, iubirea, moartea, patriotismul, decăderea umană, destinul, realizarea individului, copilăria, cosmogonia, drama războiului, calea spre atingerea unui ideal, meditație asupra timpului, un anumit aspect social, național, politic, cultural etc. - deci reflectă probleme profund și general umane. Alte obiective; de urmărit: 1. legătura dintre temă, idee, motiv etc.; 2. circulația temei în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în țară cât și în străinătate. A realizat, ca autor sau coautor, o serie de tratate și manuale științifice: Chimia și tehnologia intermediarilor aromatici;Chimia și tehnologia coloranților organici; Ingineria sintezei intermediarilor aromatici, vol. I și II, Coloranți naturali și Cosmogonia. Era un om foarte blajin, atașat de studenți și prin vorba sa blândă îi cucerea și le capta atenția în timpul orelor didactice sau a orelor de consultație. Conf.univ.dr.ing. Gheorghe Lupușor a trecut la cele veșnice în ziua de 13 iulie
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
în materie, printr-o mișcare centrifugala. Rezultatul este o lume111 autosuficientă, pur intelectuală ("cogital(a)"), ce crește, se "inventează" continuu, printr-o perpetua (auto)geneză. Barbu pare să păstreze ideea creației că voința a unei puteri transcendente, eventual divine, din cosmogonia poescă schițata în Eureka, simbolizata de elementul euharistic ("potir"112), corelata cu existența unui punct liminar, din care, prin difuziune ("propagare"), prin continuă opoziție a atracției și respingerii ("principiile"), universul vizibil și spiritual, (că sfere înscrise în sfere, i.e., concentrice
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cea temporală. Știință, pe care o prețuiește Poe, este știința ce avansează prin salturi intuitive. Așa cum Kepler "a ghicit" ("guessed") celei "trei legi omni-prevalente ale mișcării de revoluție" al căror adevăr a fost ulterior demonstrat de "matematicul" Newton, tot așa cosmogonia să (din Eureka) este adevărată, pentru că el însuși dovedește adevărul ei, prin recurs la fizică newtoniana 96. Atât poetul, cât și omul de știință, pornesc de la date empirice, într-o călătorie în necunoscut, în mod intuitiv, convinși că un sistem
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu- lat scrierea Omiliile clementine, care prezenta teologia orfică sau getică după legea adevărului și nu după făcătura grecilor, unde înțeleptul Orfeu lasă spre luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat de către Făptura Vie din el, se sparge, iar apoi capătă chip și un lucru iese... Aceasta este în mod evident Logosul - Zeul din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
întreabă orice teorie a creației. Cum e cu putință să apară natura din perfecțiunea omogenă a supra naturii? Cum e posibil spațiul exterior al lumii, un afară în raport cu atotprezența divină? Problema acestui spațiu exterior e piatra de încercare a oricărei cosmogonii. înainte de a descrie procesul creației sau al manifestării universale, ea trebuie să dea seamă despre mediul unde procesul poate avea loc : un teritoriu în mod paradoxal altul decît cel al realității absolute și atotcuprinzătoare, dar înzestrat totuși cu o anumită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Într-o lume în care niciun eveniment nu este "sub semnul întâmplării" și nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri și fenomene, totul face parte dintr-un plan în care se repetă, ca în orice cosmogonie, actul dintâi al numirii. În acest univers în care au loc hierofanii, epifanii, kratofanii, întâmplări sacre, care se bazează pe analogii, corespondențe simbolice și pe repetiții ritualice, pe sacru saturat de ființă, care devine coerent doar prin trimitere la modelul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceea ce ar fi propriu altor spații mentale. Astfel, s-a vorbit despre difuziunea unui vechi motiv iranian, preluat de către sectele eretice creștine (gnostici, mandei, manihei) și transmis mai departe bogomililor 424. Însă, Mircea Eliade, într-un studiu amplu despre preistoria cosmogoniei populare românești 425, consideră că ipoteza originii bogomilice a acestui mit întâmpină dificultăți, în primul rând pentru că el nu se găsește în nici un text bogomilic și apoi pentru că mitul acesta cosmogonic are o răspândire foarte mare, chiar în regiuni unde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
necesitatea acestui echilibru între rău și bine, ca să și-l poată păstra pe Dumnezeu. Altfel, îl pândea, inevitabilă, disperarea. De aici, rolul de fiece clipă acordat diavolului în creație, ca și rânduirea de azi a firii"428. Motivul dualist din cosmogonia românească mărturisește despre prezența necesară sau chiar fatală 429 a negativității în lume, despre necesitatea răului, dreptul său la ființă, sau chiar despre ambivalența principiului suprem, care poartă în sine negativitatea, fiind oarecum dincolo de bine și de rău. Când spiritul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
au fost considerate "secvențe narative de o însemnătate ultimă, paradigmatică"432, presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu, în cosmogonia și speculațiile sale metafizice, cuprinse în diferite poeme (de exemplu, Demonism), la Ion Heliade-Rădulescu, în teoria echilibrului dintre antiteze, la Vasile Conta care, prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este posibilă sesizarea coincidenței opușilor într-un câmp mai larg de experiențe: "Pentru istoricul religiilor, coincidentia oppositorum sau misterul totalității poate fi descoperit atât în simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în Revista de filosofie, Tom LII, nr. 3-4, București, 2005. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1993. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, "Satana și Bunul Dumnezeu: Preistoria cosmogoniei populare românești", în De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică, București, 1980. Eliade, Mircea, Tratat de istoria religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Enescu, Gheorghe, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Enescu, Gheorghe, Paradoxuri, sofisme, aporii, Editura Tehnică, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
I.O., București, 1995. 421 Gheorghe Vlăduțescu, Filosofia legendelor cosmogonice românești, Editura Paideia, București, 1998, p. 136. 422 Ibidem, p. 153. 423 Ibidem, pp. 160-161. 424 Nicolae Cartojan, op. cit.; Gheorghe Văduțescu, op. cit. 425 Mircea Eliade, "Satana și Bunul Dumnezeu: Preistoria cosmogoniei populare românești", în vol. De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică, București, 1980. 426 Ovidiu Papadima, op. cit., p. 22. 427 Ibidem, p. 29. 428 Ibidem, pp. 21-22. 429 Ștefan Afloroaei, Întâmplare și destin, Editura Institutul European, Iași, 1996, p. 67. 430
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
expresie latină "ceea ce precedă"), aposteriori (lat. a posteriori "din ceea ce urmează"), ataraxie (gr. a "fără" + "tulburare"), axiologie (gr. axio- "valoare"+ logos "cuvânt, teorie"), chiliasm (gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat. cogito "eu gândesc"), cosmogonie (gr. kosmos "lume, univers" + gonos "origine, naștere"), cosmologie (gr. kosmos "lume, univers" + logos "cuvânt,vorbire"), cvietism (lat. quies "liniște"), deism (lat. deus "zeu"), deontic (gr. deon, deontos "ceea ce se cade, ceea ce este necesar"), eclectism (gr. eklego "a alege, a opta
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rămânând inaccesibili nespecialiștilor. Sunt termeni care de-a lungul evoluției gândirii umane au rămas nemarcați ideologic Migrația din sfera "nucleului dur" (A. Bidu-Vrănceanu) al terminologiei filozofice se produce numai cu menținerea gradului abstract de specializare a termenului din domeniul-sursă. Cosmologie, cosmogonie, fără a forma serii corespondente metaforice sau metonimice sunt termeni migratori care mențin statutul "nucleului dur" al filozofiei în textele aparținând sistemului criticii literare, de exemplu. Atracția și expansiunea sensurilor sunt două modalități utilizate în demersul euristic al formării termenilor
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu seamă prin demolare sistematică a vechilor valori. Un experiment care a creat o lume din nimic, fără tradiții, fără memorie istorică, o lume cu principii înafara eticii clasice și a moralei creștine, existând după propriile reguli, creându-și propria cosmogonie ce avea să absoarbă milioane de destine. Acest „înainte și după” de intrare în experimentul unic și în propria creată lume și-a chemat în oglindă, un „înainte și după” de ieșire . Există un „înainte și după” 1991, înainte și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
retrage, fiecare, în lumea proprie. Măcar pentru atâta lucru, care înseamnă de fapt o mare și adevărată libertate, putem fi recunoscători Creatorului suprem. De aici, din această revoltă împotriva versiunilor respinse ale realului, vine energia prin care artistul își alimentează cosmogoniile. Astfel ne scriem cărțile, astfel vine la noi metafora, vine Poezia, vine proza, iar jocurile memoriei ne ajută să plutim în cerul al nouălea, fericiți, în timp ce din cerul cel cvasireal nu cad decât picături de ploaie și fulgi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
limita până la care a putut ajunge Wikander. La Wikander: „În remarcabila sa lucrare despre mitologiile memoriei și uitării, profesorul Eliade subliniază faptul că în Grecia există două evaluări ale memoriei. În primul rând, aceea care se referă la evenimentele primordiale (cosmogonie, teogonie, genealogie) și, în al doilea rând, memoria vieții, adică a evenimentelor istorice și personale. Iar el adaugă: «Doar evenimentele care au avut loc în trecutul fabulos merită a fi cunoscute»”5. La Eliade însă: „Dar «mitologia memoriei și a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca pregătire plină de sens pentru viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]