638 matches
-
pentru mine, aici și acum, dar este deja de la început, Dumnezeu din veșnicie. Pentru evitarea unei neînțelegeri aproape evidente pentru oamenii de știință, adaug imediat faptul că: credința în creație nu mă obligă absolut deloc să aleg un anumit model cosmologic. Deoarece este premisa tuturor modelelor cosmologice și a lumii în general, este compatibilă cu diverse modele. Credința că lumea are un creator înseamnă afirmarea, în baza unei încrederi iluminate, că originea ultimă a omului și a lumii nu rămân inexplicabile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este deja de la început, Dumnezeu din veșnicie. Pentru evitarea unei neînțelegeri aproape evidente pentru oamenii de știință, adaug imediat faptul că: credința în creație nu mă obligă absolut deloc să aleg un anumit model cosmologic. Deoarece este premisa tuturor modelelor cosmologice și a lumii în general, este compatibilă cu diverse modele. Credința că lumea are un creator înseamnă afirmarea, în baza unei încrederi iluminate, că originea ultimă a omului și a lumii nu rămân inexplicabile. Că lumea și omul nu sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de a ne deturna de la acest set opresiv de întrebări-răspunsuri merită deja recunoștință. Cât despre aspectul "mersul pe ape" și "îngeri îmbrăcați în alb", el ne scutește de migrenele pe care le presupune orice anchetă asupra structurii lucrurilor fizice, logice, cosmologice și istorice. Acest delestaj cerebral (emisfera stângă în repaus) le-a părut probabil foarte binevenit cititorilor lui Epicur, ai lui Platon ori ai lui Aristotel, raisonneuri un pic cam plicticoși și necântând la violoncel. Într-un parlez-moi d'amour nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de melancolie, apărându-i în 2002. Încă de la debut O. se afirmă ca un poet exigent cu sine și cu poezia. În versurile lui conceptualizarea duce la maxima dăltuire a expresiei. Trăind orfic realul, ființa umană bântuită de mari viziuni cosmologice este pusă mereu în relație cu dialectica devenirii spațiului și a timpului, în balansul între imanent și transcendent. Lumea existenței materiale suferă, în această viziune, o dilatare imaginară, antrenând spiritul într-o ispititoare aventură a cunoașterii: „În marginea/ Fără de margine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
nediferențiate ale începutului și îl face să renască apoi ca ființă spirituală. Tânăra nubilă va fi surprinsă într-un cadru static, al recluziunii transformatoare la nivel ontologic. Ocupațiile aferente universului feminin vor căpăta în contextul simbolismului selenar și acvatic valențe cosmologice și domesticesc însăși fiara haosului. Călătoria inițiatică privește subiectul în mișcare, funcția formatoare a plecării din universul familiar antrenând motive universale, precum ajutoarele năzdrăvane, probele maritale și confruntarea cu ipostazele zoomorfe ale neantului. Toate aceste structuri inițiatice rezultă din analiza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Balaci, în "Viața Românească", anul LXXXIV (1989), nr. 8. * Peters, Francis, Termenii filozofiei grecești, București, Editura Humanitas, 1993. * Petrescu, Aurel, Eminescu. Originile romantismului, București, Editura Albatros, 1983. * Petrescu, Ioana Em., Configurații, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981. * Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Prefață de Nicolae Balotă, București, Editura Universal Dalsi, 2000. * Petrescu, Ioana Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989. * Piaget, Jean, Psihologia inteligenței, Traducere de Dan Răutu, București, Editura Științifică, 1965. * Platon, Banchetul, Traducere, studiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cauza ultimă a lumii prin legile cauzalității, mă străduiesc să-l urmăresc pe Radu, povestea asta cu Kant mă intimidează de moarte, dovezi ale existenței lui Dumnezeu, sunt mai multe?! Radu vorbește ca și cum ar fi, cea de-a doua, cea cosmologică, pleacă propriu-zis de la experiență, mișcări peste tastatură ale lui Radu, mouse-ul și ecranul se schimbă, dispare dovada ontologică, o aplicație ar putea fi curba lui Hilbert, asta e o curbă continuă de lungime infinită care se generează într-un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să găsească o cale de a rămâne la un univers etern și static, în consens cu opinia generală. Problema a fost realizată printr-un truc matematic. Einstein a introdus în formula lui pentru gravitație un termen suplimentar,asa numita constanta cosmologica, care avea semnificația unei forțe repulsive ce acționa împotriva atracției gravitaționale a tuturor corpurilor cerești. Era un fel de antigravitație care salva universul de la prăbușire. Einstein a sacrificat frumusețea teoriei sale pentru a permite TRG să se pună de acord
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
dar neschimbător a devenit cunoscut sub numele de ”modelul stării staționare”. Pe scurt, dacă universul este infinit, dublându-și dimensiunea, el tot infinit rămâne și, în același timp, neschimbat, atât timp cât între galaxii este creată materie. Gold introduce așa numitul ”principiu cosmologic perfect”: orice porțiune din univers este la fel cu oricare alta și epoca noastră în univers este la fel cu oricare altă epocă. Întrebarea era: cine creează, de unde provine această materie nouă? Pentru a explica apariția materiei, a noi atomi
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
staționare, însă, fără să vrea, a botezat modelul ”evoluției dinamice” (cum era cunoscut până atunci) cu termenul ”Big Bang”. Deși până acum am folosit temenul Big Bang, abia Hoyle a fost cel care l-a introdus. 10. Biserica și modelele cosmologice În această dispută cosmologică a dorit să-și facă cunoscut punctul de vedere și Biserica Catolică. Papa Pius al XII-lea a ținut, pe 22 noiembrie 1951, un discurs intitulat Dovezile existenței lui Dumnezeu în lumina științelor moderne ale naturii
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
vrea, a botezat modelul ”evoluției dinamice” (cum era cunoscut până atunci) cu termenul ”Big Bang”. Deși până acum am folosit temenul Big Bang, abia Hoyle a fost cel care l-a introdus. 10. Biserica și modelele cosmologice În această dispută cosmologică a dorit să-și facă cunoscut punctul de vedere și Biserica Catolică. Papa Pius al XII-lea a ținut, pe 22 noiembrie 1951, un discurs intitulat Dovezile existenței lui Dumnezeu în lumina științelor moderne ale naturii. Aici, Papa a sprijinit
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
modelul Big Bang pe care îl privea ca pe o interpretare științifică a Genezei, ca o dovadă a existenței lui Dumnezeu, a unui creator. Însuși Gamow i-a scris Papei după discurs, trimițându-i un articol de popularizare pe teme cosmologice și un exemplar din cartea sa, Crearea universului. Acest fapt a fost spre iritarea colegilor săi care au vrut să evite orice suprapunere între știință și religie. Poziția Papei a devenit stânjenitoare pentru partizanii BB-ului. Fizicianul britanic William Bonner
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
imediat după naștere. Totul apare ca și cum aceste numere au fost reglate pentru a permite existența vieții, ca și cum cineva ar fi potrivit totul pentru a crea condițiile necesare pentru ca noi să existăm. Ajungem astfel la principiul antropic conform căruia orice teorie cosmologică trebuie să țină seama de faptul ca Universului a evoluat în așa fel încât să facem și noi parte din el. Interpretând la limită principiul antropic, reglajul fin al universului care a permis evoluția spre apariția vieții e un indiciu
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Art of Thinking de Henry Home, Lord Kames, reprezentant de seamă al Iluminismului Scoțian. ¶ Rousseau publică Julie ou la Nouvelle Héloïse. ¶ Nicolas-Louis de Lacaille calculează cu exactitate distanță pînă la Lună (ia în considrare nesfericitatea Pămîntului). În Cosmologische Briefe / Scrisori cosmologice Johann Lambert afirmă despre structura Caii Lactee că stelele componente ale acesteia sînt grupate în aglomerări sferice uriașe, dispuse în spațiu relativ mic. ¶ Lomonosov descoperă atmosfera planetei Venus. ¶ În De la nature de Jean Baptiste Robinet se spune că ființele vii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prezentat pentru prima dată poemele profetice ale lui Blake în anul 1893 (The Works of William Blake, 3 vol.) (Yeats editase singur și The Poems of William Blake, 1893), dar ediția a fost incorectă, desi conținea multe referiri la cunoștințe cosmologice, secrete, la Kabbala și la Iluminați. Concluzia lor a fost că Blake se adapă la izvoare ale cunoașterii și ale mitologiei demult uitate (BCH: 19). Secolul al XX-lea a deschis o nouă eră de controverse privind imaginea și scrierile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deci funcție soteriologica, fiindcă a atinge cerul înseamnă a deveni nemuritor, ceea ce Blake încearcă să realizeze pretutindeni în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător mental), cosmologic/astrofizic (omul rațional, ce măsoară și astfel pătrunde rațiunile adînci ale legităților cosmice), "astropsihic" (omul că microcosm mental aflat în intercorelare profundă cu întreaga armonie cosmică), "cosmosofic" (omul că descoperitor al înțelepciunii cosmice), istoriosofic (omul că descoperitor al înțelepciunii istoriei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități de infinituri, ceea ce concorda cu sistemul cosmologic cu expansiune, care pentru Blake este manifestarea plenitudinii divine și perfecte: expansiunea eternă-infinită, așa cum o anunță deja în Europe a Prophecy (1794) (iii, 4) (BCW: 237): "the eternal world that ever groweth" ("lumea cea eternă care apururi crește"). "Lumea cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sincrona" indică existența în sistemul lui Paracelsus a ceea ce putem numi un panprimordialism. Acesta teorie are afinități cu ideile lui Schelling privind viitorul conținut în prezent în stare abisal-germinală. De asemenea, teoria lui Paracelsus pare să explice existența în sistemul cosmologic al lui Blake a ideii că ființele eterne preced creația, acestea desfășurînd prin expansiune și contracție energiile creative ale arhetipurilor ființiale increate. Această concepție denotă un dinamism "static", deoarece avem și lege și paradoxala mișcare-libertate a legii, simultan. În acest
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de raportul stabilit între lumea perisabila și materia primă care este pentru Paracelsus originea devenită inaccesibila pentru totdeauna. În concluzie, doctrina lui Paracelsus poate fi definită că un matricialism ireversibil, pe care Blake l-a asimilat în propriul său sistem cosmologic în ideea că Eternii au existat dintotdeauna, chiar înainte de începutul creației, iar existența Eternității este marcată de o expansiune veșnică ce are loc după un traiect irezistibil, coincident cu cel al "săgeții timpului": mereu înainte. Originea devine astfel, în doctrina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) sau "Valul lui Vala" (Vala's Veil) formează "Oul Lumii" (Mundane Egg) (formă eliptica indică starea de polarizare din sînul spațiului fizic). Acest Ou este chiar Universul, planul infinit (ideea lui va fi confirmată de teoria cosmologica a lui Einstein: universul hipersferic). Oul Lumii, care este Universul lui Los și Enitharmon, este înconjurat de cele patru Universuri Haotice (cei patru Zoa în cădere)284. 3. Sfera următoare este Beula, cu 27 de ceruri; ea este o sferă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt copiii lui Enion și Tharmas (cf. Vala), este mai probabil că numele Enitharmon să fie derivat din numele Enion și Tharmas, nu invers. Udan Adan: Lacul de Spații, Devoratorul arhetipal (al apelor cosmice); echivalent mitic: Tartar; aprox. "gaură neagră" cosmologica udán subst. val; apă; ádana subst. mistuire, consumare, mîncare Tabelul 2. Onomastici de alte proveniențe NUMELE FOLOSIT DE BLAKE ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA LIMBA ETIMOLOGIA Adam: mentalul conștient (cf. S.F. Damon) EBRAICA adamah subst. pămînt roșu Albion: Omul Etern, căzut, Omul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prezenta celor patru metale sugerează interacțiunea dintre toți cei patru Zoa. 185 (VI, 314) Escadroanele (Squadrons): Grupuri de soldați dispuși în careuri (cf. ital. squadra = pătrat). Probabil nu întîmplător acest fapt relfectă structura cuaternara ce stă la baza întregii concepții cosmologice a lui Blake. 186 (VI, 315) De-aur și argint, de-aramă și de fier: Similar, este sugerată integralitatea compozita a corelării dintre cei patru Zoa. 187 (VI, 319) În vaste căi excentrice (sau "de centru-ndepărtate"): Probabil este vorba
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Moarte groaznică pe șine devorîndu-se, cu Douăzeci și șapte de ramificări". Este o aluzie la cele DOUĂZECI ȘI ȘAPTE DE CERURI pe care Blake le menționează de mai multe ori și în Jerusalem. Pare să fie o aluzie la teoria cosmologica a lui Eudoxos (discipol al lui Platon). Modelul cosmologic al lui Eudoxos era constituit din 27 de sfere: Soarele, Luna (cu cîte un cuib de trei sfere fiecare), celelalte cinci planete cu cîte patru sfere fiecare, si sfera stelelor fixe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de ramificări". Este o aluzie la cele DOUĂZECI ȘI ȘAPTE DE CERURI pe care Blake le menționează de mai multe ori și în Jerusalem. Pare să fie o aluzie la teoria cosmologica a lui Eudoxos (discipol al lui Platon). Modelul cosmologic al lui Eudoxos era constituit din 27 de sfere: Soarele, Luna (cu cîte un cuib de trei sfere fiecare), celelalte cinci planete cu cîte patru sfere fiecare, si sfera stelelor fixe. Acest model a constituit prima încercare serioasă de a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu 39 de roți la care se adaugă roată externă a stelelor fixe: în total 40 de roți). Blake a optat pentru acest sistem cu 27 de sfere probabil pentru că el implică existența "sferelor în sfere", dar și pentru că modelul cosmologic al lui Eudoxos avea, așa cum subliniază Arthur Koestler, o elegantă geometrica fără egal în astronomia de dinaintea lui Kepler și era superior modelului propus de Ptolemeu. Conceptul de "sfere în sfere" îi era drag lui Blake și a fost preluat din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]