546 matches
-
Despre cultură și artă, ediția citată, p. 61. footnote> . Refugiul în cosmopolitism, practicat de unii care se consideră „mai superiori“ (sic!) față de cei ce susțin valoarea națională a creației, este o falsă rezolvare a problemei, pentru un motiv foarte simplu: „cosmopolitismul, spune din nou Eminescu, nu există decît ca simulațiune, ca fățărnicie. El mai e pretextul pentru lenea și indiferentismul celor care nu cunosc un alt scop pe lume decît acela de-a trăi bine“ <footnote Ms. 2257, după Mihai Eminescu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
timpul, o „novatoare” agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost o nesiguranță funciară, o incapacitate de a regăsi sursele și filonul esențial al specificității noastre, o proastă Înțelegere - și nu rareori, un refuz! - a tradiției, un cosmopolitism improvizat, tipic carieriștilor culturali de scurtă respirație. Deoarece există și un arivism cultural - azi Îl vedem sub forma unei adulări pro-americane! -, o acceptare de modele false, deoarece un real model valoric nu le poate estompa sau denigra pe cele vechi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
definită, mărginită el "aparține unei părți a omenirii, care vrând să-și îndeplinească misiunea în lume, el e îndatorat de a-și depune puterile sale pentru împlinirea acestei misiuni". În acest sens renunțarea la conștiința arheului românesc în numele unui pretins cosmopolitism sau internaționalism a dus, bunăoară, la "teribilul, fenomen al mancurtizării din Basarabia stalinistă și brejnevistă" (p. 88). Un popor care nu are conștiința arheității, adică a trecutului, se poate trezi cu un gol etnic, care se poate forma și din cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cată a se dezice de trecutul și valorile tradiționale autohtone. Eseul închinat lui Cezar Ivănescu nu este numai un profil exact al acestui poet de o personalitate aparte, ci și ieșirea în arenă mereu și mereu în combaterea oportunismului și cosmopolitismului activiștilor de ocazie ai integrării europene a culturii noastre naționale prin demolarea stâlpilor de susținere fundamentali. Angajamentul și demonstrația critică a lui Theodor Codreanu recomandă un caracter și o conștiința fermă de care oricine se interesează de fenomenul literar actual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cine se teme de naționaliști înseamnă că are ceva de ascuns împotriva națiunilor"; "E ușor pentru omul postmodern să fie rațional de vreme ce nu mai are sentimente. Dar vezi bine, sentimentele fiindu-i pervertite, și mintea îi este la fel"; "Adevăratul cosmopolitism este încununarea naționalismului"; Cu cât îmbătrânești, cu atât păcatele sunt mai grele"... Rafinamentul expresiv, sensibilitatea și marea înălțime etică la care se ridică Fragmentele lui Lamparia sunt asociate în text cu ceea ce unii moraliști au numit "les raisons du coeur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al originalității unei culturi. E timpul să ne eliberăm de eroarea că românii îl "fetișizează" pe Eminescu dintr-un complex retardatar" (p. 186). Aceasta este teza pe care autorul volumului Eminescu incorect politic o apără legitim, sub multiple aspecte. În fața cosmopolitismului de conjunctură, dizolvant pentru valorile națiunilor, al exponenților noii ideologii, Theodor Codreanu și-a articulat repere proprii: "Națiunile ne spune el nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversității etno-lingvistice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demagogilor fulgerați în Scrisoarea III și în articole. Fidel gândirii antitetice, de esență transmodernă, Eminescu sublinia necesitatea echilibrului, în marginile adevărului, dintre național și cosmopolit, pretenția celui din urmă de a suprima ceea ce e național însemnând imposibilitatea de existență a cosmopolitismului însuși" (p. 67). Spre lauda sa, Theodor Codreanu merge până la capăt cu explicitarea asumțiilor sale, preluând "contradicția" lui Hegel (p. 21) și, mai ales, viziunea lui Stefan Lupașcu (p. 17). El aspiră să depășească modernitatea printr-o viziune "transmodernă", apelând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în tradiția învățământului românesc o explicită "pedagogie a urii". În repetate rânduri, dăscălimea este instruită spre a suscita ostilitatea viscerală a elevilor. În procesul predării Istoriei" - precizează programa - "profesorul educă în elevi dragostea de patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și îmbogățită. Îmboldit să redea contradicțiile societății capitaliste alături de gradul intolerabil de oprimare a proletariatului cu "expresivitate maximă" și să zugrăvească în culori
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestei probleme - negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers - este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura naționalistă pe care a luat-o comunismul matur a ocolit totuși formula etnică a românismului. Programul... condamnă deopotrivă "naționalismul îngust", șovin, cât și "cosmopolitismul" antinațional, optând pentru formula națiunii proletare în detrimentul națiunii etnice. Noua concepție identitară promovată de autoritățile statale reclama o dublă loialitate din partea cetățenilor, atât față de idealul național, cât și față de cel socialist. În anii săi de maturitate politică, regimul comunist pretinde
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoric. Însă o astfel de filosofie teleologică a istoriei, impregnată de o eshatologie politică, nu mai este posibilă în condițiile unei înțelegeri postmoderne a temporalității și a unei organizări non-cronologice a istoriei. De la loialism național exclusivist la solidaritate umanitară și cosmopolitism. Toate aceste tranziții se repercutează și pe planul concepției identitare. Dacă înainte sarcina identitară a educației istorice era să asigure loialismul național (solicitând solidaritatea exclusivistă a individului cu comunitatea națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
T.: La Izvorul Mureșului, toamna, când am ajuns, știa bineînțeles tot stafful și râdeau de mine. S. B.: Poate că erau și invidioși. D. T.: Ăsta a fost un aspect și a mai fost unul când am aflat ce este cosmopolitismul unei țări, multiculturalismul, toleranța. Mergeam la un magazin, Army and Navy se chema, iar acolo se vindeau de toate. Era un fel de butic unde se vindeau suveniruri de tot felul. Acolo am cumpărat și niște șepci, tricouri și abțibilduri
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a fost seară, și a fost dimineață 40. Pierre Hadot - Ce este filozofia antică ? 41. Leon Wieseltier - împotriva identității 42. * * * - Apocalipsa lui Pavel 43. Marcel Mauss - Eseu despre dar 44. Eugeniu Safta-Romano - Arhetipuri juridice în Biblie 45. Guy Scarpetta - Elogiu cosmopolitismului 46. Dan Pavel - Cine, ce și de ce ? 47. Vladimir Jankélévitch - Iertarea 48. Andrei Cornea - Penumbra 49. Iosif Sava - Muzica și spectacolul lumii. 10 Serate TV 50. Pierre Hadot - Plotin sau simplitatea privirii 51. Cristian Bădiliță - Călugărul și moartea 52. * * * - Convorbiri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
răbdător ca gardul să cadă. Și așa se Întâmplă, că acela e mort, iar copacul viu. Dar acum, avem poate o dovadă a tendinței entropice, degradante, a evoluției lumii, când perenității și identității i se cere sacrificiul În favoarea efemerului și cosmopolitismului. Ar fi trist ca, tocmai de asta, vorbele mele să sune În pustiu. „Radiosfera“, 11 februarie 1997, ora 9,53 7. În loc de mărțișor Astăzi am oferit câțiva ghiocei, contrar convingerilor mele obișnuite, dar conform ideii de sacrificiu, Îndeplinit de un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care Începea la o dată anapoda, care nu semnifica nimic, nici măcar fundarea Romei, aceea fiind pe 23 aprilie, chiar dacă nici urmă n’avea de vreun Gheorghe ci doar de predecesorul Perseu; anume, 1 martie. Peste negentropia originalității se suprapunea astfel entropia cosmopolitismului. Trebuia adăugat deci ceva pentru a obține reacordarea. Iar acest popor, de atunci obligat la a găsi mereu reacordări, a umplut perioada 1-23 martie, adică până la primul eveniment astronomic notabil, chiar dacă nu la fel de evident precum solstițiul, echinocțiul de primăvară adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Frunză, Al. Jar, G. Macovescu, V. Em. Galan, Ion Vitner & comp. Cu toții declarau că vor lupta îndârjit împotriva... dușmanului. Care dușman? S-a convenit că nu poate fi altul decât apolitismul, căruia, la nevoie, i s-ar putea atașa formalismul, cosmopolitismul, liberalismul. Baranga dixit: "a fi apolitic echivalează cu a fi dușman". Și cine a fost găsit întâiul apolitic? Tocmai... Beniuc. Nu numai că publicase o poezie ("Piersicul") din care lipsea flagrant lupta de clasă, dar a mai și teoretizat: "Poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și-au dat numele țării Ucraina, iar cealaltă jumătate, de sud, a rămas în frontierele legitime ale României. Caracterizată frecvent ca și spațiul geografic mai larg din care face parte printr-un conglomerat etnic, lingvistic, confesional, prin toleranță, pluralism cultural, cosmopolitism, mozaic de tradiții și obiceiuri, formarea și afirmarea unor personalități originale, într-un climat de sincretism, de influențe ale unor culturi și civilizații diverse, Bucovina face astăzi obiectul cercetării și evaluării trecutului ei din partea unor specialiști foarte diverși sau a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
2 op. cit., p. 285 3 op. cit., p. 288 4 op. cit., p. 291 5 op. cit., p. 293 6 op. cit., p. 294 7 op. cit., p. 301 81 contra direcției socotită germanizantă „Literatorul” va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care se află la antipodul prozei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
oficial, pe lângă "devierea de dreapta", de faptul că a ""presărat ministerul de Externe cu cosmopoliți, care aveau idei sioniste și care nu prezentau nici o încredere"" (Calafeteanu: 2005, 17) ca și consecință derivată în principal din puseul de antisemitism (denumit oficial "cosmopolitism") care a străbătut Uniunea Sovietică la finalul anilor '40 și începutul anilor '50 (Floyd: 1965, 51) o consider o ipoteză cu un grad relativ scăzut de sustenabilitate. Cei care o acceptă sunt de cele mai multe ori partizanii teoriei "grupurilor", pentru care
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și voinței propriului popor. Ignorarea salvgardării independenței naționale, acceptarea încălcării suveranității poporului căruia îi aparține clasa muncitoare, partidul comunist, sunt sinonime, în ultimă instanță, cu abdicarea de la principiile revoluționare marxist-leniniste, de la misiunea încredințată de istorie comuniștilor, cu alunecare pe panta cosmopolitismului și nihilismului național. De aceea, în ciuda noilor teorii "burgheze" ale "mondializării" (Răducu, Deliman: 1983, 54) care relativizau importanța factorului național în procesele tot mai complexe și interdependente derulate pe scena globală, "națiunea, întărirea independenței naționale sunt factori determinanți ai progresului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
termenului. Pentru leninismul romantic însă, "internaționalismul" nu putea începe decât de la național. Astfel, "patriotismul revoluționar socialist" reprezenta "chezășia solidarității internaționale, el neputând fi interpretat drept naționalism îngust sau o politica de izolare națională, după cum, desigur, și internaționalismul rămâne incompatibil cu cosmopolitismul, hegemonismul și șovinismul de mare putere, cu negarea sau subaprecierea rolului națiunii sau al statului național" (Răducu, Deliman: 1983, 52; subl. m.). Accepțiunea sovietică a termenului era deci respinsă ca "șovinism de mare putere" sau "hegemonism". Simultan, globalizarea culturală și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
statului național" (Răducu, Deliman: 1983, 52; subl. m.). Accepțiunea sovietică a termenului era deci respinsă ca "șovinism de mare putere" sau "hegemonism". Simultan, globalizarea culturală și economică a cărei premise se conturau tot mai clar în Occident era catalogată drept "cosmopolitism", un construct teoretic considerat artificial din cauza absenței ancorării sale într-un sol național, singura unitate de măsură acceptată de către leninismul romantic la nivel internațional. Internaționalismul presupune în mod necondiționat existența liberă și egală în drepturi a națiunilor, dezvoltarea partidelor comuniste
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chip organizat împotriva comunismului și ateismului, nu numai la noi în țară, fiindcă semnalul a fost dat pentru toată lumea. Profesorul Nicolae Iorga, prin toată activitatea lui didactică și publicistică, este mentorul spiritului de apărare a neamului românesc împotriva ideilor de cosmopolitism și alterare a specificului național și creștin. De aceea toți românii creștini l-au iubit. Studenții lui la Iași și la București îl adorau. Tinerii care s-au legat prin jurământ în fața lui Dumnezeu în pădurea Dobrina și și-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și politice. (Academicienii au reacționat jalnic, refuzînd să-i acorde premii și făcîndu-i greutăți ca să devină membru corespondent al Academiei lor)130. Nici nu era de mirare, Iorga atacînd înstrăinarea elitei, lipsa ei de interes față de literatura și cultura română, cosmopolitismul și cultura pseudofranceză. Avea multe de spus despre starea coruptă a vieții intelectuale românești și despre dominarea acesteia de către regimul politic liberal. Mai mult, deplîngea calitatea cursurilor predate la universitate, slaba pregătire a facultăților, extinderea favoritismului și alte lacune din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
legătură cu constituirea planului semantic al predicației, în structura numelui predicativ pot intra o serie de prepoziții, care-i impun diferite poziții cazuale: • genitiv: „Pesimistul va fi împotriva acestei iluzii.” (G. Ibrăileanu) • acuzativ: „Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic...” (M.Eminescu) „Orice frumusețe e ca o urnă De a căreia coapsă privirea se prinde.” (L. Blaga) Acordul Categoriile gramaticale implicate în desfășurarea acordului diferă, în parte, în funcție de tipul predicatului și de realizarea lui concretă, precum și de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Rd2) este inseparabilă de asumarea lor enunțiativă. Pentru ca unul și același segment textual să poată avea două sensuri contradictorii, trebuie ca cele două propoziții să fie asumate de enunțători diferiți (PdV1 și PdV2). Locutorul recunoaște o logică inițială care opune cosmopolitismului identitatea elvețiană (PdV1), dar nu se oprește asupra ei, ci propune o altă reprezentare care, în timp ce comportă o normă negativă, îi păstrează orașului Zurich proprietatea "tipic elvețiană" (transformare în normă pozitivă, PdV2). Această dinamică a argumentării poate fi rezumată prin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]