459 matches
-
două săptămâni, că locuiesc în alt oraș, și aștept să treacă umbra cea rea din lucrarea vremii. și trece. ș‐atunci mama își mai încearcă odată puterile ce i‐ au rămas și începe să recite din Alecsandri „Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui...” și din Eminescu, și din cântecele patriotice ale anilor când regele era speranța țării, și din cântecele de petrecere mai triste, dar și de întâmplări din viața ei de copilă. și niciodată nu uită s‐ o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
i-a ținut până pungile cu galbeni au trecut în mâinile celorlalți lotri - a răspuns un altul. ― Odată treaba făcută, au pornit încet, fără zgomot, spre locul unde au fost lăsate mirodeniile. Le-au luat și au coborât cu ele costișa ce ducea la ascunzătoarea din malul pârâului din vale. După ce le-au ascuns bine, șeful și-a scos desaga pe care o purta în bandulieră și, punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și oricând! SINDROMUL TANDREȚII După ce sorbi câteva înghițituri de apă, din orificiul micii fântâni arteziene de pe marginea șoselei, drumețul se așeză pe banca de alături, să se odihnească puțin. Bătea un vântuleț parfumat cu miros de flori de vișin, de pe costișa din spatele băncii pe care sta. Ceva, o hârtie, cât o filă de carte, flutura, asemeni unui steag, alături, agățată într-o crenguță de prin iarba verde. Cu toate că nu era prea curios din fire, de data aceasta, drumețul, întârzie cu privirea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Se prea poate ca două nume să aibă aceeași rezonanță, Însă cei doi pomi care le poartă pot da roade la fel de diferite Între ele ca și strugurii produși de o vie Întinsă și una de mărime potrivită, amândouă pe aceeași costișă. Până și același pom poate face roade diferite de la un an la altul. Ca și la vie, lucrurile esențiale sunt solul, amplasamentul, clima anului și, după toți acești factori aleatori, grija omului. Pomii tatălui meu, mulțumiți deja de pământul aluvionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
panta convexă din față, spre valea mohorâtă, iar eu Încep să cred că trebuie Într-adevăr să fi greșit locul. Însă deodată, ca o linie de infanterie ascunsă până acum, Îngrămădită sub cel mai abrupt coborâș al pantei, aproape de baza costișei, din ierburile joase și bălării se Înalță ceea ce căutăm: o brazdă Îngustă, neregulată, de vârfuri de copaci, un val arboreal gălbui. Pentru mine, această pădure tainică, poate cea mai stranie din Întregul regat, nu se ridică de fapt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată din stînci ascuțite și independente, sperie o familie de cormorani care Își luară zborul pierzîndu-se departe, deasupra mării, În larg, și se așeză să-și aștepte sclavul, care urca greoi pe urmele lui. Luna Începea să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și în spațiul nostru post-mioritic. Iată ce zicea povestea : Cică într-o zi, un cioban își păștea oile pe fundul unei văi pierdute printre munți. Cum stătea el așa și cugeta, sprijinit în bîtă, numai ce apare pe drumul de costișă un minunat Range Rover, care se îndreaptă spre el învăluit într-un norișor de praf. Din mașină coboară un tînăr mîndru, îmbrăcat într-un costum Armani, cu pantofi Gucci, ochelari fumurii Ray Ban și cravată Hermès, și i se adresează
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi de lângă tulpina stejarului falnic
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trimit cu toții în aceeași zi turmele la văratic. Tot în munți sunt o sumedenie de ferestraie, de unde coboară mereu scânduri, ciubere și donițe spre podgorie. Dimpotrivă „Vrancea cu sate” este un uluc unde nu se vede nici pădure, ci numai costișe goale, ruinate de ape. În sfârșit, la răsărit de uluc, Măgura Odobeștilor și dealurile sunt îmbrăcate cu vii, până spre „moghilele Vrancei”, unde țara vrâncenească se hotărnicea odinioară cu stăpânitorii șesului, înainte de venirea lui Dragoș din Maramureș. Cine urcă într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau cu pulberea de cântec păsăresc ce plutea peste peisajul înflorit. Pe costișa din preajma intrării în pădure se întindea covorul de iarbă înhorbotat cu flori ce râdeau spre cer cu ochii larg deschiși...Pescarii împătimiți ședeau înșiruiți pe malul bălții din vale, aruncând undițele cu gesturi profesionale... In stufărișul ce năpădea balta, viața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început să cerceteze cu ochi visători tot ce îl înconjura...Covorul de flori de pe costișă i-a reținut atenția cel mai mult...Moș Dumitru îl urmărea plin de curiozitate. „De când îi Pâcu așa de retras și tăcut?” gândea el. In cele din urmă l-a întrebat: Ce ai rămas așa dus pe gânduri, Pâcule? Ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro. Am tras
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
unde am tras la coasă până atunci. Culegeam florile cele mai frumoase și nu mă mai săturam... Când tocmai m-am aplecat să rup o margaretă care râdea cu toată fața spre mine, am simțit că nu sunt singur pe costișă. Cineva îmi călca pe urme...Nu îndrăzneam însă să întorc capul. Până la urmă, l-am întors...Să leșin și alta nu! In urma mea călca ușor, sau mai degrabă plutea, o femeie. Dar ce femeie! Fața îi era albă ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Progresului 17d. -17a Predeal 4503. Marin Tudose, 9 apartamente, București, str. Ioniță Cegan 23; str. Ioan Oarca 24 4504. Marcus Bubi, 9 apartamente, București, Calea Călărași 41 B 4505. Mihail Cristea și Nic., 10 apartamente, București, str. Timpului 17; str. Costișei Gh. 3; str. Matei Voevod 113 4596. Matei Niculae, 6 apartamente, București, str. Th. Speranța 147 4507. Moisescu D., 3 apartamente, București, str. Pictor Grigorescu 12, str. Filaret 10 4508. Medeanu Eleonora, 3 apartamente, București str. Dr. Pasteur 45 A
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
s-au definitivat trăsăturile esențiale ale civilizației autohtone, nord-dunărene. Vestigiile descoperite sunt dovada existenței în regiunile extra-carpatice, ca și în restul teritoriilor daco-romane a unei dense și statornice populații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari. Culturile acestei perioade sunt: Costișa, Botoșana, Hansca, în Moldova și Basarabia, Ipotești, Cândești, în Muntenia, Bratei,Țaga, Bihor, în Transilvania și în nord-vestul Daciei. Această civilizație și spiritualitate veche românească, din secolele IV-VI, este unitară, consecință a unei evoluții identice social-economice și etno-lingvistice în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
făcute cu mai multă soliditate. În sfârșit, drumurile. Ele mai întâi au fost cercetate și, apoi, pe baza acestor cercetări, s-au întocmit proiecte de reparații. Conform proiectelor întocmite, drumurile trebuiau să aibă o lărgime de 4 căruțe puse alăturea, costișele trebuiau tăiate, pădurile de pe marginea drumurilor trebuiau defrișate pe o distanță de 2 stânjeni, iar pe căile principale, pe o distanță de 16 stânjeni. Lucrările au început cu drumul Sculeni-Iași-Focșani, ale cărui reparații sumare au luat sfârșit la 14 martie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la drumurile care porneau din Lipcani spre Dorohoi, Botoșani, de unde se îndreptau fie spre Iași, fie spre Roman, Bacău, Adjud, Focșani. Toate aceste drumuri au fost lărgite, gropile acoperite, la parte din ele s-au trasat șanțuri pe margine, unele costișe au fost tăiate etc. Un model pentru Moldova l-au constituit lucrările de pregătire și de construcție a drumului militar Silistra, Focșani, Bârlad, Fălciu și Bârlad, Iași, Sculeni. La 24 octombrie 1830, Minciaki aduce la cunoștința Divanului Moldovei că a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abundă însă în descrierile din roman. Și-au strâns mâinile și s-au îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea, cerul aducea cu un vag mărăciniș negru ce întemnița lumina...Priveliștea era aridă și cenușie, soarele se amuza crăpând costișele și văile, în vreme ce pământul scrâșnea din dinți...Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să ne ofere fresca unei epoci, a unei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot ar fi fost crezut. Dincolo de hotarele Calabriei m-am descurcat cu greu: priveliștea era pârjolită și cenușie, încremenită. Soarele ardea scorojind costișele și văioagele, în timp ce pământul scrâșnea din dinți. Am străbătut kilometri după kilometri fără să găsesc măcar un șipot de apă, un izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai degrabă un pretext găsit în 1912. Nici ca reconstituire istorică, cu caracter documentar, nu poate fi clasificat, întrucât sunt introduse episoade scenarizate pe versurile lui Vasile Alecsandri : „Plecat-am nouă din Vaslui...”, „Prin foc, prin fum...”, „Pe drumul de costișă...”. Cu atât mai puțin film artistic. Camera este încremenită în fiecare cadru, planurile nu alternează deloc, cadrajul este de multe ori debalansat, șui, nu există nici măcar rudimente de montaj, mișcările de trupe sunt când meschine, când haotice, pe unghiuri de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
decât până la jumătatea drumului, ceea ce presupunea jumătate de ceas de mers pe jos pe cărarea care venea șerpuind dinspre pod. O rută incomodă la ora aceea, cu soarele Încă sus, fără o suflare de vânt care să răcească pietricelele de pe costișă. Bună formă fizică, s-a gândit. Ori mare chef de vizite. A Întins brațele, ca să-și dezmorțească scheletul lung - Faulques era Înalt, osos, iar părul scurt și cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și bătălia răsuna mai aproape, pasul Îi părea mai viu și mai ferm, de parcă se străduia pe neștiute să ajungă la vreme la Întâlnirea inevitabilă care o aștepta peste trei zile pe șoseaua ce ducea la Borovo Naselje. Urcând pe costișa care Îi lăsa descoperiți, când liniile curbe deveniseră tangente cu dreptele ostile și deasupra capetelor lor trecuse la limita Îndemânii lor șuierul a două gloanțe pierdute, Faulques o văzuse oprindu-se, ușor adusă de spate, privind jur-Împrejur cu prudența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îl vom termina Împreună, dumneata și cu mine. Altfel. 15. A doua zi, Faulques s-a dus În sat. A parcat motocicleta pe o stradă Îngustă, fără umbră, mijind ochii În fața fațadelor orbitor de albe care coborau În trepte pe costișă, spre zidul masiv și vechi de culoarea ocrului, care dădea ocol portului. Apoi a intrat În filiala băncii, ca să scoată bani din cont, s-a dus la ferometalul unde comanda vopsele și a plătit ultima factură. După aceea, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între două coline și a ataca Dubica, invizibilă de cealaltă parte. Frecându-și membrele amorțite de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-aveau destulă lumină ca să facă fotografii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]