1,399 matches
-
apoi, întorcând spre mine capul, rosti limpede: bună ziua!, trecu repede înainte și descălecă. Cânele se oprise și stătea neclintit, ca de piatră, cu coada întinsă, cu botul spre un pâlc de tufe mărunte. Eu mă întorsei, cu Voinea. Auzii, după ce cotii după un pâlc de copaci, strigătul cunoscut. Aici, Hector! Într-un târziu, câteva bubuituri deșteptară singurătățile; liniște se făcu după aceea pretutindeni; contenise și bocănirea securii în pădure. M-a căutat pesemne și pe acasă... zise deodată Voinea, lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și pentru totdeauna rămas-bun de la pământul pe care se născuseră. Au cântat și la casa rabinului, și rabinul nu s-a arătat; și au pornit mai departe, întovărășiți de o mare mulțime; și pe lângă cimitir le-au scăzut glasurile, și cotind drumul cel mare abia se auzeau ca o adiere mâhnită cântările lor - și-n curând au murit sunetele; pe când plângeau mamele și surorile. Iar Haia nu plângea... Ea se gândea că frații ei se vor întoarce; că ea niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șopti domnița. Și parcă i se puse un abur pe ochii albaștri. Bordeiele acestea îmi aduc aminte de poveștile cu cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă și mulțumită în urma lor. Și boierii cotiră spre perdele și spre șoproanele vitelor. —Gospodăria mea e foarte sumară... șoptea cuconu Jorj, c-un ușor zâmbet de stânjenire pe față - dar aici nu putem face altfel. Suntem în pământuri nouă. Ea îl privi zâmbindu-i dulce. Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Capul și-l ținea tot spre deal și picioarele de dinapoi tot cătră râpă. S-a dus pe ici, a ocolit pe dincolo. S-a lăsat în pârău, s-a oprit lângă izvor și a lepăit apă de sub șipot. A cotit pe după o stâncă lucie. S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi urmărea pașii hoțului, foarte interesat și foarte atent. Când a ajuns în pisc, a scuipat: —Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
desăvârșită. Fierul descrisese o parabolă și căzu într-o tufă de smeură. Cei doi vecini călări erau aproape de acel punct. Își struniră caii, poprindu-i năprasnic. De sub tufă, izbucnise un iepuroi balan și boldit; întăi se aruncase asupra lor, apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu mirare. Iepure în aceste locuri, și încă iepure alb, nicicând nu s-a mai văzut. Într-o clipită descălecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al Dunării și știu să-i exploreze tainițile necunoscute profanilor. Cătră unul din aceste locuri, la un mal de baltă, am ajuns eu și tovarășii mei. Când am intrat în lutri, soarele abia răsărise. Ne-am dus printre sălcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram departe de sforul Dunării; s-auzeau din când în când dintr-acolo mugete de sirenă. Treceau din când în când într-acolo convoiuri de paseri sălbatice, prin văzduhul proaspăt al dimineții. După ce ieșirăm lângă luciul larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lună plină, cel care avea norocul s-o zărească era săgetat de spaimă și iubire și nu mai putea viețui nici în lumea aceasta, nici în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până în tălpile groase ale tenișilor mei sclipitori. Atât de obosită! —Mulțumesc, am reușit să spun. E foarte drăguț din partea ta - am vrut să-i spun pe nume, dar nu eram sigură cum o cheamă, așa că a trebuit s-o dau cotită cu un „Ooo“ nedeslușit, universal valabil. Dar nu sunt alcoolică. —Încă negi realitatea? Și-a scuturat trist capul cu părul rar, pieptănat cu cărare pe mijloc. Cedează spre a câștiga, Anna, cedează spre a câștiga. —OK. Pur și simplu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Deși prin preajmă nu se afla picior de bărbat, își azvârlise peste obraz un văl alb pe care nu și-l ridică decât după ce zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără să-mi dea drumul, alergă prin ploaie trecând printr-o curte interioară și o porni pe o scară strâmtă, cu trepte abrupte, care ducea la odaia ei. Mă trase ușurel spre fereastră: „Uită-te, asta e mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
silueta cilindrică a castelului Sant’Angelo și de nesfârșitul coridor care îl leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus mai întâi drept spre strada Vechilor Bănci, cotind-o apoi la stânga pe celebra stradă del Pellegrino, spre a admira vitrinele orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aminti că era ziua în care trebuiau să prindă maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși cei care aveau să prindă maimuțele, în drum spre livadă, exact ca el! — Dă-te din drum, țipau la el. Dă-te din drum. Încercă să cotească rapid pe altă stradă, dar aceasta era foarte îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe un altul care ducea afară din oraș, dar mult mai lung. Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și uite-l și pe șefu’ care se întoarce spre mine cu un rânjet de dispreț hoțesc și spune: „Să ne gândim înainte de a-l vrăji de fabulosul onorariu. E supapa, e Capul de Bielă, e Distribuitorul. Nu pornește, nu cotește, nu oprește“. Le aud deja râsul în timp ce eu urc la volan și o iau cu salturi de cangur spre capătul fostelor grajduri, azi garaje. A doua zi, mă întorc remorcat. Mașinii ăsteia nu-i place să fie condusă. Să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
enerveze; știe perfect că mie îmi plac mai duri. Ticălosul! L-a angajat în absența mea, îți vine să crezi? Costum verde deschis, Dumnezeule. Și Adrian. Ce fel de nume mai e și ăsta? —Ce nume ai prefera, Duggie? Am cotit pe Old Bond Street. Duggie se grăbea pe sub arcade, aruncând o privire nostalgică înspre magazinul cu ciocolată, unde fiecare trufă costă atât de mult, încât ai putea crede că au fost făcute personal de către un membru al familiei regale. — Ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la noi, rugându-ne să plecăm, pentru că altfel cheamă sectoristul și nu voia să ne jignească astfel. „Ați fost până acu’ o oră gentâlmeni ș-ați cotit-o dintr-odată pe mitomani. Io ce să fac, zi și mata, dom’ inginer?“ Mă întreba pe mine, după ce Bumbu, care îl tot chemase să facă nota, îl gonise de fiecare dată, izbucnind în hohote de râs: „Iar te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
politică pe picior mare ne-a Însoțit de-a lungul Întregii traversade pe Vía Augusta Înspre partea de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu-se pe lângă stâlpi. Cuțitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la peron. Acolo Începea o Întreagă nebunie. Medicul era totuși bucuros când vedea toate aceste arătări cum se agață de scări și de tampoanele vagoanelor, făcându-i semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
firul logic În patru, cum se spune. Pornea de la o idee și căuta să ajungă la un punct dincolo de care nu mai era posibil să faci nici o speculație. Numai că aceste puncte se Înmulțeau. Ideile semănau cu niște coridoare, ce coteau la stânga și la dreapta, formând un păienjeniș de linii și de puncte ce se apropiau și se Îndepărtau mereu unele de altele, tinzând să se Întâlnească undeva la infinit. Erau cuprinse acolo și infinitul mare, și infinitul mic. Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va căca aici va fi alungat cu lătrături. Va fi scos În șuturi afară, pe Sărărie, pe Friedrich Engels, pe Lenin. Există astfel de străzi? Dacă au existat, există. Și dacă n-au existat, la fel. Noimann preferă s-o cotească la stânga, spre Copou. Dar fără voia lui o ia spre Statuia Libertății. Nu, Statuia Independenței. Nu suntem În America. America e-o țară pierdută. Suntem Încă În Iași. Piciorul știe foarte bine asta, de aceea dă din cap. Noimann poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi deveniră simpatici. Datorită luminii becului de 150 de Wați putea fi văzut dincolo de gheretă un zid masiv, probabil spatele fostei mori din localitate și un fel de alee sau drum pietruit care pornea de la poarta de fier forjat și cotea imediat pe lângă zid. Rămaseră toți trei În picioare cât timp cei doi ascultară Întrebarea Încâlcită a lui Popescu. Când el pronunță cuvintele „Grințoiu sau Grințescu, un om ceva mai În vârstă“, cel mai tânăr, adică cel care fuma, păru surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi gospodina miliției“ - Își spuse Popescu privindu-l furiș pe bătrân. În curtea instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și două Dacii. Căruța se clatină apoi amenințător În momentul În care moș Anton Îndeamnă caii să cotească pe un alt drum desfundat și Împărțit În trei de cele două șanțuri adânci făcute de roțile tractoarelor. După mai puțin de o jumătate de oră cei doi au reușit să descarce tot ce era În căruță, să deshame caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a șoselei se înălța doar vegetația pitică din Kern County, dar se vedeau și o serie de drumuri de țară șerpuind direct din autostradă, iar el o luă la stânga, gândindu-se că urmăritorii săi vor merge înainte sau o vor coti la dreapta. Trecu de o fermă și de colibele culegătorilor de fructe, îndreptându-se spre o fundătură a canionului. Auzi sirenele din stânga și din dreapta, din spate și din față. Știind că oricare dintre drumuri însemna capturarea sa, o tăie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Jack’s Drive Inn. Privea direct spre ochii și mațele și boașele lui Marty Goines - un gros-plan în culori, cu detaliile de la autopsia rapidă a cadavrului, întreprinsă de el pe lespedea morgii, mărite de milioane de ori. O mașină coti tocmai atunci în fața lui. Îl trecu un fior și văzu un șir de imagini amestecate cu saxofonistul alto, Coleman,și sosia lui din filmul cu Karen, Tim. Când îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]