991 matches
-
ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în timp, uitând care este rolul trecerii noastre prin Viață. “Care popor? Negânditoare plebe, Care-a iubit o clipă și-a uitat, Un trib civilizat, modernizat, În care dorul
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
iaduri să m'ascunză și-apoi să mor *** Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Trece ca o lună rece Trece ca o umbră, ca o Brumă rece, ca un zvon, Ca o urmă ce-ar lăsa-o Aburii într-un cotlon. Trece ca o sidefie Siluetă din neant, Ca o bură de stafie, În decorul dezolant. Trece ca un trist arpegiu De suspine în eter, Ca un surd și mut solfegiu, Ca un vaier stins, stingher. Trece ca o lună rece
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
nu vreau să-l știu! De teama de tine...că mă vei ști toată și atunci când voi fi nudă în fața ta , nu vei vedea decât a doua greșeală a Domnului și atât...și te vei plictisi! Așa...caută-mă! Prin cotloanele umbrite ale încruntării mele, prin hohotele de râs , prin lacrima tăcerii, caută-mă în zâmbetul nevinovat al nou-născutului, în mângâierea mamei ce-și leagănă pruncul, în tristețea mării așteptând îmbrațișarea țărmului, în șopata de iubire născută timid din versul unui
FEMEIA, MEREU O TAINĂ... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354170_a_355499]
-
De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul D.N.M., însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
de faianță Și să-i dau un ou fiuerbinte Să-l învăț odată minte, Mă rezum la unul bleg, Plin de purici și de jeg. Să îi faci adică baie ? Dar e splendid ca potaie ! Cu mândrie poartă oase Prin cotloane puturoase, Dă din coadă abitir, Îl privesc și mult mă mir. Când îl vezi trecând agale, Poți să-l lauzi și matale. Scuipă-l însă între ochi, Blând, ca să nu mi-l deochi, Și să zică-n sinea lui: „E
DACĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357180_a_358509]
-
până la statuia libertății, să-și vadă eul său trecut, mic și infect, să-l dezbrace de un rând de piele de șarpe veninos. Era liber, pătat, dar liber. Libertatea i se părea o comoară scotocită cu dinții și unghiile din cotloanele pământului, atunci când la ieșirea din arest s-au schimbat anotimpurile și timpurile, și greu mai găsea un loc între oameni. După un zbor zvelt și hotărât, Thomas a aterizat calm, cu obrajii pișcați de frig, aplaudat de prietenii și oamenii
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
Mă aflam cam pe la mijlocul ciclului de lecții cu acest subiect și am constat că nu mai am sală de clasă pentru desfășurarea orei de curs. În asemenea situații, elevii o șterpelesc afară bucuroși nevoie mare. Dar elevii mei găsiseră un cotlon pe un coridor și m-au invitat să ținem ora acolo, în picioare, așa cum se mai putea. În timpul acestei ore, s-a apropiat directorul școlii dorind să vadă ce se întâmplă. A ascultat toată lecția fără să-și facă apariția
SPICUIRI DESPRE VIEŢUIREA MEA ÎN SPAŢIUL LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357429_a_358758]
-
verdeață, venind de la piață. ”Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile vii, prin cotloanele săpate cu ghearele labelor la temelia blocurilor de patrupezii hăituiți. O cățea a ieșit speriată de după un arbust plin cu flori galbene. Ducea în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta a întins lațul crosei să
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
au înșelat în privința principiului generator de energie, pentru că, pînă la urmă, ordinea firească ar fi alta, să punem pe rafturile ușor accesibile cele mai secrete dorințe ale noastre, și să dosim falsele aspirații ale trăirilor animalice în cele mai absconse cotloane ale memoriei, pentru ca nimeni să nu-și mai amintească de ele. Dacă s-ar fi uitat spre fereastră, pe deasupra gleznelor ei care o dureau pînă la umilință, Adelina l-ar fi văzut pe Cezar Dunăreanu luptîndu-se cu pietrele de pe drum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
duc spre diferite încăperi care aveau rol de școală, ateliere și alte destinații. Dintr-una găsesc o ieșire ce te duce într-un labirint prin care poți înconjura zidul cetății prin interior. Fascinat, măresc pasul și mă bucur de fiecare cotlon iar priveliștea ce se zărește prin micuțele nu-stiu-cum-sa-le-zic, acele locuri din zid prin care poți observa ce se întâmplă afară fără să poți fi văzut : ) ... Închei tură prin interior; înconjor biserică și în cele din urmă intru într-o lume
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
inima când știu că din toată Spania, cu encalve și insule cu tot, doar arhipelagul Chinijo, format din mine și din suratele mele mititele de la nord ˗ La Graciosa, Alegranza și Montaña Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de vrăjmași
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
am început să scriu fraze sau paragrafe pe caiete, pe foi. Acum câțiva ani, am făcut curat și le-am pus pe foc. Dar, scriind am realizat că „ceva” rămâne, că mi-e mai ușor să regăsesc acea idee în cotloanele minții, chiar fără a o căuta prin hârtii. De atunci port mereu un caiet ... Citește mai mult Să aștern slove despre cum scriu?! Grea temă mi-ai dat, George Roca! Pot explica altceva: cum mă scriu slovele pe mine. Alunecări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
am început să scriu fraze sau paragrafe pe caiete, pe foi. Acum câțiva ani, am făcut curat și le-am pus pe foc. Dar, scriind am realizat că „ceva” rămâne, că mi-e mai ușor să regăsesc acea idee în cotloanele minții, chiar fără a o căuta prin hârtii. De atunci port mereu un caiet ... III. CORONIȚA DE SÂNZIENE, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. CORONIȚA DE SÂNZIENE De mică învățasem să îmi fac coronițe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
Melania Cuc se vede prinsă în păienjenișul unei lumi ieșită din normalitate. Condeiul perfect al autoarei descrie cu realism, cu grijă, dar și cu o anumită doză de ironie, stări sufletești perfect umane. Melania Cuc intră până în cele mai ascunse cotloane ale gândului, redând cu intensitate sentimente și idei ce apar într-un context întunecat, parcă regizat de o forță obscură. De două zile ostatică într-o fostă aerogară, autoarea descrie în amănunt, într-o evaluare cât se poate de exactă
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase acceptabil pentru pretențiile noastre tinerești, două încăperi de la subsol. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seara la dans și pupături, prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul Direcției de Navigație Maritimă, însă acolo era riscant, pentru că intrau tot
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
umbre de oameni trecând pe lângă mine, unul mă strigă: vecine! se scutură praful lunii peste privirea mea și glasul stăruie mereu, îmi cade în cap o stea, în patul în care dormeam se-aștern iernile și zăpezile, bate vântul prin cotloanele copilăriei, un regat cu visterii celeste a căzut peste mine, ca moise calc pe ape prin ținuturi străine, n-am arme, n-am provizii și n-am scut, vreau doar tinerețea ca-n anii ce s-au dus, au trecut
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
spun, Să aduc puțină alinare... Peste dorul revărsat, nebun, De această frumoasă chemare. Mă strigă pădurea de brazi Și munții mă aduc aproape. Și plopul stingher dintre fagi Să-mi spună povestea în noapte. Mă uit, rătăcesc pe o hartă, Cotlonul cel verde din est Și spirit de Dunăre- albastră, E țară de care vorbesc. Apar.... dor năvalnic, uimire. Prin fapte ce încă trăiesc, Amestec de dragă amintire, Osmoza prin care iubesc. A fost și tot este... și iară, Din neam
ROMANIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359447_a_360776]
-
din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de intâia respirație indragostită, de rufe năpădite de soare, de pași cunoscuți scârțâind pe zăpadă. O avalanșă de imagini și de arome, străine unele de
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de întâia respirație îndrăgostită, de rufe năpădite de soare, de ... Citește mai mult N-o să pot despărți gustul copilăriei de cel al cărților. Niciodată. S-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de întâia respirație îndrăgostită, de rufe năpădite de soare, de ... Abonare la articolele scrise de carmen lăiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
pretențios- de a încreștina România, de a da un suflu nou vieții duhovnicești în România, și a încercat să facă treaba aceasta prin ucenicii pe care i-a trimis, precum Mântuitorul și-a trimis apostolii - în toate zonele, în toate cotloanele țării noastre”( Părintele Iustin Petre -Mânăstirea Sfântul Ioan Casian). ” Pe Părintele îl caută foarte multă lume pentru că este un părinte blând, înțelept, și ascultă pe toată lumea. Nu pune la socoteală oboseala lui”(Părintele Ioanichie Cozma-Mânăstirea Bistrița). Am selectat pentru dumneavoastră
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
noi românii, ca niște oameni progresiști ce suntem - cel puțin așa vreau să cred - ne vom lepăda de el. Mă refer la acei 10% de mai sus ce nu fac parte din categoria celor mulți, credincioși până-n cele mai adânci cotloane ale sufletului. Poziția subredă a ateismului își are originile în mințile încuiate, evoluția sa luând naștere doar ca o formă de protest, iar agresivitatea pe care o afișează, violența verbală și, uneori, comportamentală pe care o au vizavi de semenii
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]