996 matches
-
gunoaie, colcăiau șobolanii care băgau spaima în motani. Purici, ascunși în colbul drumurilor pietruite, mușcau trecătorii, răspândind ciuma. În fiecare bortă se năștea și creștea câte o cotoarbă. Pacostea se hrănea până aproape să plesnească din mizeria strânsă în întunericul cotloanelor. Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și la reluarea lecturii. Este aproape imposibil a se interpreta altfel decât în litera lui textul frazei ce urmează: ,,Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau tocmai de aceea) acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria celui mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a recunoașterii și a construirii lumii în intervalul dintre trecut și prezent. Dacă, din punct de vedere politic, experiența urbană este asumată de figurile marginale ale metropolei, din punct de vedere teologic, ea revine celui care știe să citească, în cotloanele prezentului, povestea trecutului. În cele două momente ale experienței urbane schițate anterior se poate sesiza iar un paralelism interesant, despre care am mai vorbit deja: și într-un caz, și în celălalt, constituirea lumii metropolei se face plecând de la instanțele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mișcarea haotică a Moscovei, închisă între limitele prezentului dominator, monumental; pe de altă parte, mișcarea incertă a prezentului mereu provizoriu, „poros“, specific orașului Napoli. Pierderea cu bună știință a flaneurului pe străzile Parisului sau cea ritualică a copi lului printre cotloanele Berlinului sunt, de asemenea, întruchipări ale mișcării în forme concrete, diverse, ale experienței urbane. Caygill extinde analiza la un alt text important al lui Benjamin, Einbahnstrasse (1926). Fenomenul originar despre care vorbește acest text, caracterul lumii urbane pe care o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. Pisicile. Înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își părăsesc ascunzișurile și fug
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
urologilor. Cea mai importantă problemă o constituie, cred, stabilirea unei indicații corecte : cei care au experiență În domeniu vor putea spune dinainte ce șanse are un calcul de a fi fragmentat. Eliminarea fragmentelor, mai ales atunci cînd sunt răspîndite prin “cotloanele” rinichiului, este mai greu de prezis... CE = % pacienți stone-free 100% + Re ESWL + % intervenții auxiliare CAPITOLUL XV LITOTRIȚIA INTRACORPOREALĂ Preocuparea de a reuși producerea unui dispozitiv, care, venind În contact cu piatra urinară, indiferent de localizare, să o poată fragmenta, este
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
pentru a ne apăra capul, care este Cristos, ca să nu fie ucisă, ca să spun așa, credința creștină în noi, dacă ne vom lepăda de Domnul, ca să ne cruțăm trupul! Sau acel cuvânt prin care se spune că, strângându-se în cotloanele strâmte ale vizuinii sale, își lasă haina veche și ia puteri noi, cât de mult aduce cu îndemnul de a imita și noi iscusința șarpelui: să ne dezbrăcăm de "omul vechi", după cum spune Apostolul, ca să ne îmbrăcăm cu "cel nou
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a ajuta alte femei să nu mai treacă prin aceleași experiențe. Poate că și meseria acesteia a ajutat-o, lucrând în unul dintre cele mai feminizate domenii, meseria de asistentă a făcut-o să vadă suferința în cele mai adânci cotloane ale ei. Cum prejudecățile mi-au definit relația cu mama în perioada adolescenței Nu de puține ori mi-am judecat mama și am fost aspră în legătură cu deciziile luate pe plan personal și cam de atâtea ori mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
rîzi dintr-un dinte, cît mai ai, pălărie, coatele au împuns aerul, vin de la muncă, de la oraș! termină sticla, ai băut mai mult decît etnologia, vie cît ruralitatea Dunării, ai băut etiologia, se bea la cîmp cu bota, cu botul, cotloane de adăpat ținea orice făptură a lui Dumnezeu! arată țuica la tren, he, he, he! mai aveam și jos un tovarăș, băltește în culturi carbonizate, lumina palidă de ploi fără vreme, imaș, măgarul trage de funie acasă, îi vine stăpîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
începuse vechea dorință a oamenilor noștri de a vedea capra moartă și în ograda vecinului, pentru că altfel nu se poate justifica găsirea de către „geandarmi” a unor bunuri furate ce fuseseră ascunse chiar sub omăt sau cine știe în ce alte cotloane ale unei gospodării. La data de 5 mai 1907, Ion Gh. Melian din Pungești, scrise laconic următoarele fraze în declarația sa de justificare: „N’am luat parte la stricarea și jefuirea târgușorului Pungești. N’am nici o cunoștință despre obiectele ce
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
unei foarte îndoielnice prietenii cu țarul roșu de la Răsărit, generalissimul Stalin. De la data acestei informări și până târziu, spre sfârșitul anilor ’40, acesta va fi comportamentul soldaților ruși ce împânziseră țara chiar și prin cele mai nebănuite și mai ascunse cotloane. p. Mizerii cotidiene fără sfârșit și Operațiunea de război „Pianul” Înainte de atacarea propriu-zisă a subiectului, trebuie remarcat faptul că unele adrese oficiale soseau aiurea pe la județele din Moldova, în special, ca și cea cu nr.7218/aprilie 1945. Instituția care
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de 1800 de oameni însă au reușit ca în dimineața zilei de 24 august să cucerească Bârladul după aprige lupte de stradă bine descrise de avocatul Ioan Bontaș, primul edil de după ocuparea orașului. c.„Noi suntem comuniștii ilegaliști!” Din cine știe ce cotloane mizere sau din diverse ateliere au apărut așa-zișii „ilegaliști” comuniști de prin orașele noastre. Arhivistic am demonstrat că toate afirmațiile lor nu au fost decât niște minciuni fără valoare și că de fapt, pe toată durata războiului (1941-1944) organele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fără nici un efort. Știa mult mai multe decât mine despre păsări și despre flori, și se cățăra cu mare ușurință în copaci. Îmi aduc aminte, când eram mici de tot, de încercările lui foarte serioase de a zbura.) Cunoștea toate cotloanele ținutului, ca o vulpe. Avea un instinct aproape supranatural în legătură cu lucrurile și locurile. Când se rătăcea mingea, James era cel care o descoperea întotdeauna; o dată mi-a găsit pe loc un mic aeroplan de jucărie, fără să fi avut alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pasăre lovită de glonț... Nopțile îi erau bântuite de coșmar.. Îi apăreau niște faruri înăbușindu-i răsuflarea... care, se prefăceau într-un chip de om.. ce părea a fi Alistar. Ochii lui îl urmăreau ca niște faruri în întuneric prin cotloane.. și, nu se putea ascunde... I se făcu frică. Vroia să scape, să strige: „..lasă-mă, lasămă..!”, dar totul era în zadar, glasul nu-l asculta, parcă nu era al lui. Se trezea istovit și lac de sudoare.. Îi fu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
piațete, de unde porneau radial câteva străzi, printre care și Lozonschi,un bloc uriaș se înălța închizând complet calea... Ca în poveștile cu vrăjitoare rele..!”, miam zis eu. Pentru ca să ajungi în fosta stradă Lozonschi, trebuia să pătrunzi pe dedesubt, prin niște cotloane, cu urcări și coborâri pe scări... ca într-un adevărat labirint. „Doamne !... mi-am zis, când am ieșit la lumină, dincolo,.. Ce ți-e și cu „sistematizarea și modernizarea” asta..!”. Era rezultatul unui „Plan urbanistic”, al unor minți bolnave. Acelaș
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
taină căpătase o imagine: o femeie înaltă, dezinvoltă, cu părul roșcat și bogat, elegantă în rochia neagră cu flori mari mov, strânsă pe talie. Căpătase o voce. O magmă roșiatică, de catifea, care ți se prelingea până în cele mai ascunse cotloane ale sufletului și din care se ridicau limbi de foc, acute glorioase. Mulțumesc anilor trecuți de atunci că mi-au pus în vorbe ceea ce am simțit când am auzit-o prima dată... și astăzi cred că nimeni nu poate colora
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și prin negentropie Înțeleg evident superioritatea, explicitată acum În infinita expresivitate față de banal, În creația spirituală față de aceea biologică, era să spun procreație, În orientarea spre hrană, sursa de energie, nu spre cotlonul În care zac deșeurile - sumețindu-i negentropia deci, l’a expus, așa cum se Întâmplă cu orice e negentropic Într’o lume entropică ca a noastră, riscului dar l’a și putut Împodobi. Și au căzut destule, chiar Împodobite; sau invers... Acea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
energia. Dar nu din planetă, lipsită de energie compatibilă biologic, ci din exterior, din Soare. Și avem „specialiști“ În a capta această energie, plantele, imobile și veșnic expuse Soarelui, alții În a o transporta În cele mai neașteptate și Întunecoase cotloane, animalele atât de mobile, alții care să facă curățenie, debarasând arena de victime și de gunoaie. Adică, În termeni ecologici, producători primari, consumatori și descompunători. Care, tustrei, Încheie un contract atât de ferm Încât unul - oricare - de-ar părăsi Înțelegerea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e, În acest caz, glontele care nimerește un ostaș În plin atac, respectiv pe unul legat de stâlp. Uneori, pisica mai și pierde. Un șoarece, de exemplu, cu care s’a jucat prea mult. Fără șanse, acela va muri În cotlonul În care s’a ascuns, devenind hrană pentru vietăți saprofage sau necrofage care nici vânători nu pot fi, dar nici coprofagi, căutând excrementele bine ascunse ale pisicii. Așa, istețimea devine chiar generozitate... Ei, apropiem de noi o pisică? Putem Învăța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
conveneau - pentru pază sau asmuțirea Împotriva vecinului. Alt caracter - obediența - v’a convenit de asemenea: poate fi dresat... Păcat că toate acestea: calitățile lui, foloase pentru voi, ca și dorința lui - oleacă de mâncare, obținută astfel mai ușor și un cotlon, chiar dacă condiționat de lanț - n’au fost autentificate de notar. Voi n’aveați nici un interes, iar el nu credea că sunteți atâta de parșivi. Doare? N’ar trebui căci, În momentul În care v’ați izolat În apartamente și „locuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar când acești oameni sunt tulburați în existența lor, de străinii care-i tot iscodesc. „Acești oameni ce trăiesc în sălbăticie văd ceea ce noi nu mai putem vedea: lucruri magice care se-ntâmplă în jur. Trei patru case risipite în cotloanele munților, pe piscuri sau văioage sălbatice ei încă mai trăiesc în locuri de munte unde ca să ajungi trebuie să urci pe poteci de munte de câteva palme, sau să traversezi păduri însingurate și munți nelocuiți „(idem). Un astfel de sat
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau parte la așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
curtea, răsunau de zarvă și veselie. Erau copiii ei ce se jucau cum numai la vârsta inocenței se joacă cineva, alergau cu dezinvoltură în curte învârtindu-se în jurul mărului ca în jurul pomului de crăciun. Se jucau de-a ascunsa prin cotloanele casei, răsturnau lucrurile, dar ea nu se supăra. Acum, din tot ce-a fost, au rămas casa și mărul. Nici astea nu erau cum fuseseră, îmbătrâniseră și ele; femeia îmbătrânise odată cu casa, odată cu mărul. În multe din casele vechi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Gane, "Trecute vieți de doamne și domnițe" coboară adânc în făptura veacurilor, "Umbrele" lui Aurel Leon revelează personalitățile începutului de secol XX. Ambele le-a repus și pus în circulație la "Junimea" tocmai în intenția de a contribui la luminarea cotloanelor acestei lumi dispărute din care-i bine să nu uităm că ne tragem și ale cărei amintiri abia mai pâlpâie. Rămânea neinvestigat începutul și miezul veacului XIX; urmau s-o facă cele două volume intitulate "Iașii de odinioară", de Rudolf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
conducător de partid", care a fost ucis "prin împușcare de la spate." În acest punct, lucrurile devin neclare. Comandantul șef de atunci al penitenciarelor, Bădica, declară că "acești ofițeri (ai Securității, n.n.) l-au împușcat în ceafă", după ce-l duseseră în cotlonul unei subterane de la Jilava. Pe de altă parte, Pacepa vine cu varianta lui: l-ar fi împușcat anchetatorul Iosif Moldoveanu (?), în timpul unei plimbări prin curtea închisorii. În fine, există procesul-verbal ce narează o procedură, să-i spunem astfel, "legală": pluton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]