586 matches
-
mâinile de pe spătarul scaunelor În care au stat partenerele lor - majoritatea infirmiere de la Miséricorde, marele spital pe care, de obicei, Îl numeam doar Mizeria. O femeie Își aranjă părul sub o pălărie În formă de clopot, o alta Începu să cotrobăie prin poșetă după ceva. Imediat, partenerul ei Îi Întinse o brichetă. Flacăra jucăușă dansa Încet, ca o zeiță a gazului În miniatură, dar femeia nu vroia decât să se pudreze... Stai. A zis cineva ceva? — Am zis că asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o ajut cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea sa dramatică. Ajungând la vârsta de unsprezece-doisprezece ani, Dora voia să răsplătească favoarea. Sentimentul acesta creștea În ea din ce În ce mai mult. — Și, Într-un final, am făcut-o. În timp ce unchiul Fritz cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-am citit - putea fi el, stând țeapăn În poziție de lotus În fața lui Froehlich și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un pachet de chips-uri Kellogg’s sau cît e ceasul. — nu putem merge zece sau douăzeci sau treizeci de mile pe jos, repetă din nou Victor. Fata puțin nebună începu să deschidă rînd pe rînd cutiile poștale și să cotrobăiască în ele. Dar cutiile erau goale. Dintr-una din ele își luă însă zborul un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în drept să înțeleagă! Și-a mai pus un păhărel și după aceea a închis ușor dulăpiorul, a răsucit cheia și apoi a ascuns-o deasupra. Un gest casnic, inutil, nimeni n-ar fi intrat în biroul său să-i cotrobăie prin sertare. Sau, cine știe... A scuturat nervos din cap, și-a frecat tîmplele cu degetele, chiar așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu era prea greu, la el veneau doar inși în poziții subalterne, la cei aflați în ierarhie mai sus Mihail mergea singur, era mai sănătos, mai folositor și pentru el și pentru Serviciu. Nu era bine ca șefii să-ți cotrobăie cu privirea prin ogradă. "Înțeleg, prințe, că dețineți informații de primă mînă în ceea ce privește, hm, soarta domnului Bîlbîie... Sper să nu fiu greșit interpretat, dar nu văd..." Șerban Pangratty zîmbi cu un aer de îngăduință, făcu im gest evaziv cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
venit din nou la poartă. Beți tun, cu mitraliera la umăr. Catinca a fugit în grădină. Cred că s-a ascuns în fân. Eu m-am urcat aici în pod, ascuns după o coșarcă de lână. Nenorociții de ruși au cotrobăit prin casă. Au tras focuri de mitralieră în tavan. Cât pe ce să mă ciuruie. Au vrut să se urce și în pod, dar am avut noroc. N-au găsit scara. Atât doar că au aruncat prin gura podului o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
știi toate câte au fost. —Cu Dălcăuș? Apoi de știut știu eu; și de spus pot spune, dar mai întâi îmi trebuie ceva. S-a sculat de la foc: — Mă duc s-aduc paharul. S-a dus în colibă și a cotrobăit pe o poliță. —Unde ești? Acilea ești! A bocănit îndărăt, cu cizmele: — Iaca, am adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a și întâmplat. În timp ce proprietarul a ieșit să lege o vițea care s-a speriat de trăsnete și fugea nebună prin ogradă și se temea să nu o scape în pădure, lui A.N. i-a încolțit în minte să cotrobăie prin casă și astfel se explică împrăștierea banilor. Dar iată că apare în ușă proprietarul casei care în momentul următor s-a repezit l-a el. Cunoscându-l ca un om rău și furios a pus mâna pe un cuțit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-mi faci localu’ ăsta curat ca-n palmă, pentru ce mi-ai făcut aseară. Acum mă duc la cumpărături. Lana se duse până la ușă și se întoarse spre ei. Să nu cumva să-l prind pe vreunu’ din voi că cotrobăiește în caseta de sub bar. — Îți jur, îi spuse Darlene lui Jones după ce Lana ieși pe ușa batantă, că aici e mai rău ca la armată. Te-a angajat azi? — Mda, răspunse Jones. N-aș zice că m-a angajat. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de culoare. Ț-aș strica pro’abil mașinăria. — Tare aș vrea să văd un vagabond urmărit de poliție cum ești tu că-ncearcă să-i facă pe polițiști să-l creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine. — Singuru’ lucru-n care am cotrobăit p’aci i-o găleată cu apă plină de zoaie. — Să vedem dac-o să mă creadă pe mine sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tu că-ncearcă să-i facă pe polițiști să-l creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine. — Singuru’ lucru-n care am cotrobăit p’aci i-o găleată cu apă plină de zoaie. — Să vedem dac-o să mă creadă pe mine sau pe tine. Poliția este deja cu ochii pe tine. Nu lipsește decât să mai afle câte ceva despre tine de la un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de fum, Două dude dintr-un dud Cic-aud și ce n-aud... Baba Cloanța, când le-aude, Are ochii ca de dude. E Elefantul - uriașul Clatină, de vrea, orașul. Și, de vrea, adeseori, Își trimite nasu-n nori; Și prin pomi cotrobăie, De adună frunzele. La o masă... e de furcă... Cu un pom nici nu sencurcă... Și mai are niște colți, Uite-așa... de câțiva coți, Și urechi ca niște roți. Dar e blând cât e de mare Și mă duce
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Femeia se așeză și tăcu din gură. — Domnișoară Erskine: trebuie să știu. Mama lui Richard Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
l-am Împins să-și scoată un pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care pînă atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din Întreaga colecție i se părea - Jurnalul de campanie al unui ofițer rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum să raporteze ceea ce descoperise. Și probabilitatea ca ucigașul să-l aducă aici pe numărul patru era infimă. Danny bău apă de la robinet, se stropi pe față, își lăsă mânecile și mâinile înmănușate sub jetul de apă. Se gândi să cotrobăie prin casă după o sticlă de băutură. Stomacul i se zvârcoli. Ridică telefonul și sună la secție. Îi răspunse Karen Hiltscher: — Departamentul Șerifului, secția West Hollywood. Cu ce vă pot ajuta? Vocea lui Danny nu era a lui. — Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuprinzător încât, atunci când ușa se deschise, își lăsă picioarele jos din pat și spuse: - Adu-mi, te rog, hainele, Peters. Creierul lui Peters recepționă impactul cererii cu o supunere totală. Omul ieși; Craig avu o imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând în brațe o grămadă de haine. Privi pe deasupra hainelor și rosti posomorât: - Doamne, Bill, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
puse Prippului această întrebare. Da, oamenii mei v-au luat trupul din laborator, cam cu o oră înaintea exploziei. Scudder râse lugubru. \ CE NOSTIM, TRASK ERA LA MINE ÎN BIROU, IAR EU ÎL ȚINEAM ACOLO PENTRU CA OAMENII MEI SĂ POATĂ COTROBĂI MAI BINE LA EL ACASĂ. \ DAR DE CE SĂ COTROBĂIE LA EL ACASĂ? DOAR NU SE AȘTEPTAU SĂ MĂ GĂSEASCĂ, NU-I AȘA? SCUDDER SCUTURĂ DIN CAP. NU, NU NE DATORAȚI NICI UN FEL DE RECUNOȘTINȚĂ. PUR ȘI SIMPLU AȚI AVUT NOROC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
luat trupul din laborator, cam cu o oră înaintea exploziei. Scudder râse lugubru. \ CE NOSTIM, TRASK ERA LA MINE ÎN BIROU, IAR EU ÎL ȚINEAM ACOLO PENTRU CA OAMENII MEI SĂ POATĂ COTROBĂI MAI BINE LA EL ACASĂ. \ DAR DE CE SĂ COTROBĂIE LA EL ACASĂ? DOAR NU SE AȘTEPTAU SĂ MĂ GĂSEASCĂ, NU-I AȘA? SCUDDER SCUTURĂ DIN CAP. NU, NU NE DATORAȚI NICI UN FEL DE RECUNOȘTINȚĂ. PUR ȘI SIMPLU AȚI AVUT NOROC. FEMEIA \ RIVA ALLEN, PARCĂ \ A LUAT LEGĂTURA CU MINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ce căuta el aici, Între străinii ăștia. Și unde anume trebuia să se afle dacă nu aici. Dar nu găsea niciodată răspunsul la Întrebarea asta. Deși simțea acut, dureros, că undeva cineva Îl aștepta, mirându-se că Întârzia atât. Apoi cotrobăia Îndelung prin buzunare, găsea o pastilă contra arsurilor gastrice, pe care o sugea, și continua să cerceteze ziarele, de teamă să nu-i fi scăpat esențialul. Gad Eitan era fostul ginere al lui Alfred Wahrhaftig: fusese căsătorit cu singura fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]