699 matches
-
râd, a zis el. —Și asta nu numai atunci când mă dezbrăcam? am încercat eu o remarcă amuzantă. N-ar fi trebuit să încerc. Ochii lui Luke s-au luminat și s-au întunecat în același timp. Iar eu am fost cotropită de tot felul de amintiri și senzații. Aproape că simțeam în nări parfumul pielii lui, parfumul pe care-l respirasem când fusesem în același pat cu el. Buna dispoziție din atmosferă s-a risipit. Iar locul ei a fost luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nevoie de cineva aici imediat. Pot să accept marțea viitoare, dar și-așa e prea mult. Trebuie să-ți transferi loialitatea în tabăra mea. Acum. și cu asta, Vivian a închis. Acesta a fost începutul nebuniei care avea să-mi cotropească viața. Sentimentul că oferta care-mi fusese făcută era nesigură - că Vivian putea să și-o retragă la fel de repede pe cât o și formulase prima dată - m-a făcut și mai conștientă de faptul că nu puteam s-o las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Groaza. Apele cresc, au cuprins-o până la gât acum. Îl aude pe tatăl ei urlând. Lasă-te păgubașă! De ce e atât de liniște aici? De ce te uiți la mine, Micuță Lună, ca un suflet care se deșteaptă? Am ghicit? Au cotropit lupii, în cele din urmă, țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de mult timp ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu le-am ocupat, le-am liberat!» Zic: «De cine, de ce le-ați liberat, doar nu erau ocupate...» Ce-mi răspunde profesorul de istorie, ucrainean: «Încă nu era - dacă nu ne-am fi grăbit să le liberăm, le-ar fi cotropit Hitler!» - Îți place logica? - Nu mă dau În vânt după ea - dar o cunosc de la Românii securiști: «Din moment ce te afli În Închisoare, În mod necesar ești vinovat - fiindcă noi nu arestăm degeaba...» - Tu vorbești de securiști, eu de un profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mini-dramelor generate de trecutul lui? Nu putea să facă nimic altceva decât să aștepte să vadă cum o să decurgă lucrurile și să spere că o să depășească toate obstacolele. În sfârșit, Sofia dispăruse din câmpul vederii, iar camera fusese din nou cotropită de zgomot. Era clar că invitații discutau acum despre telenovela la care tocmai fuseseră martori. Alison știa că majoritatea oamenilor, de fapt, probabil că toți - inclusiv prietenii ei - considerau că ea i-l furase în mod intenționat Sofiei și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-te și afundându-te tot mai mult înlăuntrul tău... Se afunda într-un vis cu Milică, în care acesta-i luase locul lui madam Ortansa în celălalt pat și continua să-i povestească de umilințele îndurate de pe urma nevesti-sii. Se simțea cotropit de o bucurie aproape erotică văzându-l pe Milică, uite-l că s-a întors, a lipsit o săptămână doar, numai că l-a speriat. Te-ai speriat ca prostul, Rafaele, auzi-l iarăși cum te zăpăcește cu Sabina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-un autobuz care-i trece peste Dâmbovița și pe lângă Fabrica de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
subțirică de fel, nu i se prea cunoștea sarcina sub haina lungă și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-ai pula. Nu mă ține să mă usuc. — Cred că-mi mai trebui’ douăj’ de mii pentru un rând de încă cinci halbe... Nea Ghețu țuguie buzele spre Rafael. Seamănă încă și mai mult cu un sobol gras, cu gușa cotropită de rețeaua deasă a unei bărbi de o săptămână. — Mânca-ne-ar pula pretenu’ ăsta al tău. Așa face mereu. Dacă-i merge cu noi, el crede că și cu Zizi. Ești prost, Mărgărite? Vrei să-ți ia ăla beregata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dumneavoastră, R.O. 26. Încă o încerca și o împovăra Dumnezeul acela milostiv și iertător, și iubitor despre care-i povestise preotul la spovedanie, iar ei i se luaseră și văzul, și auzul din pricina plânsului. Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te rugaseși și nu fuseseși în stare să te bucuri îndeajuns. Copilul, deh, se bucurase cât se bucurase de ea, până ce bucuria-i ostenise... Poftise la cârnați în post. Se spurcase, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase odată cu Persia, Își alungase Sultanul-Calif și se fălea, de-atunci, cu deputați, senatori, cluburi și ziare de opoziție, mândrul Afganistan, pe care britanicii sfârșiseră prin a-l cotropi, dar cu ce preț! Și, bineînțeles, toată Persia rămânea de străbătut. Nu cunoșteam decât Tabrizul și Teheranul. Dar Isfahanul? Dar Șirazul, Kashanul și Kirmanul? Dar Nichapurul și mormântul lui Khayyam, piatră cenușie vegheată, de secole, de necontenite generații de petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strâns, ca și cum n-ar fi vrut să-mi dea drumul. Am promis să-i scriu. Ea și-a scos ochelarii, ca să nu-i umple de lacrimi. Era august și pe deasupra orașului se întindea acea liniște care domnește când totul e cotropit de căldură. În ultimul timp mă plimbasem zilnic de-a lungul canalului, până la Parcul Central. Adesea nu întâlneam pe nimeni. Pe mal dormeau uneori câțiva muncitori sau soldați; până și țiganilor le era lene să mai cerșească. Studenții și elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le va mai domoli râvna, fie și numai pentru câteva minute. N-am să vă amăgesc, de intrat, tot vor intra și vă vor spulbera! Vă vor rupe carnea și pielea, de pe oase! Se vor înfrupta din voi! Vă vor cotropi! Vă vor nimici! Vă vor tortura, vă vor vampiriza, la nivel sub-molecular și vă vor sorbi și sufletele vouă, de vii, prin găvanele ochilor. Nu neapărat în această ordine. Atât de nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să vă fie milă de... ― Că doar dumneavoastră sunteți părintele nostru! făcu Matei Dulmanul liniștit, parc-ar fi avut siguranța că prin vorbele acestea l-a și înduplecat. ― Altfel nu-i chip să mai trăim, boierule, că prea ne-a cotropit calicia! spuse și Vasile Zidaru blând și moale, încît abia-și mai recunoștea glasul. Erau doisprezece și fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. Porni înapoi cu ochii la conacurile lui, deasupra cărora se zvârcoleau luminile focului. Și iar murmură dîrz: "Asta nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înăuntru. (De fapt, Zet nu avea deloc intenția să se afunde sub pământ, nu pentru că n-ar fi fost un câine curajos, dar suferea de claustrofobie și apoi întregul loc mirosea a primejdie.) Mama lui Adam îl strigă prin grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copilăria lui. Stânjeneala lui Alex, pricinuită de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care o chinuise noaptea trecută. Visase că se afla la Belmont și casa devenise imensă cât un palat dar întunecoasă și crepusculară, de parcă fusese cotropită de o ceată gălbuie. Alex colinda prin casă, uneori însoțită de o femeie care părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în jos într-o sală mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult sau mai puțin împreună, în măsura în care stâncile și bolovanii pot sluji de mese și scaune; după care, iarăși plimbări, incluzând un drum scurt pe uscat (nu cel al lui Brian), până la un vechi conac părăsit, cu o grădină sălbatică, cotropită de bălării, apoi încă o baie pentru cei care se mai simțeau în stare, pe urmă ceaiul, și din nou băuturi și, vremea de plecare. O zi lungă. Ruby și Gabriel preparau merindele (Gabriel adora acest lucru) și Alex și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uita la el, mai cu seamă că încetase să mai sforăie. George porni să răsucească patul în direcția băii. Execută această operație împingându-l pur și simplu cu coapsa și patul, îndatoritor iarăși, aluneca de bună voie. George se simțea cotropit de o slăbiciune în care se amesteca însă și o grabă febrilă. Respirația îi devenise audibilă, într-un curent de „oh, oh, oh“ expirate înăbușit. Părea să nu se mai sinchiseacă dacă John Robert se va deștepta sau nu. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Ion Lazu, oferă cititorului imagini ale unei lumi blânde sau edulcorate de privirea caldă a poetului, care o străbate prețuindu-i toate înfățișările prin care îi iese în cale, și zborul sau cântecul păsărilor, și iubirea, și ierburile care cotropesc aproape orice peisaj, și mirosul de busuioc de la grinda unei case părăsite, și locurile singuratice pe care le străbate, și orice formă de manifestare a vieții, a firii, însoțit cel mai adesea doar de poezie pe care și-o ia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au fost, în vremea lor, adevărații stăpâni ai Italiei. După aceștia au venit toți ceilalți care, până în vremurile noastre, au condus armatele de acest fel; rezultatul vitejiilor lor a fost acela că Italia s-a văzut, în toată lungimea ei, cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încât au redus, în primul rând, rolul infanteriei, pentru a-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
când voi ajunge acasă, am să încerc să scriu câte ceva despre toate cele câte le-am dezghiocat aici. Și mulțămita cea mare se cuvine sfinției tale, părinte, pentru o sută de motive... Bătrânul mă asculta, dar vedeam bine că era cotropit de alte gânduri. “Nu-ți frământa mintea cum să pătrunzi în gândurile bătrânului, fiindcă nu ai nici o șansă. Mintea unui călugăr poate avea multe ascunzișuri, pe care noi, muritorii de rând, nu le putem pătrunde” - m-a atenționat gândul de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]