1,600 matches
-
sunt trei condiții fără de care boema nu poate apărea. Prima e existența unui oraș cu o minimă viață culturală, din a cărei protipendadă se vor recruta viitorii boemi. O boemă rustică e un nonsens. A doua condiție e lanțul de crîșme, cafenele sau braserii care dă paradisul bahic al exponenților de seamă. Fără alcool, boema își pierde elixirul, devenid un ritual gol, fără libații de grup. „Pentru boemi, cîrciumile sunt ca depourile de tramvaie. Acolo se odihnesc și se repară, urmînd
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele hingherului, povestea degradării pînă la treapta cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință a alungării din casă și din crîșma care se demolează: cîtă este înălțimea existenței, visului și memoriei lor? Un loc sterp unde altădată erau "multe măcelării de carne", foști care se sinucid sau care plîng pe grămada de lucruri strînse în grabă din fața buldozerului, un hingher bețiv
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
distreaza-te, dansează și simte muzica lui Robbie Williams în seara de 24 octombrie 2009 la Club Office Lounge. Citește tot... REOPENINGNOW Office Lounge 25 septembrie 2009 Începe un nou an universitar și cluburile Ieșene se redeschid, de la pub-uri, crâșme, cafenele, fast food-uri până la cluburile de fițe frecventate de lumea mondenă locală. În seara de 25 septembrie oră 00.00 Club The Office Lounge își redeschide porțile. The Office Lounge Adresa: stradă Grigore Ureche nr. 27 ( Hotel Ramada Iași ) Contact
Office Lounge [Corola-blog/BlogPost/94985_a_96277]
-
a permis, Ci am vorbit despre copilărie Și cînd am vrut să-i pun mîna pe nas Chiar a fugit... ori mi se pare mie Că aștepta pe un gagiu mai gras. 6. Și-n zi de luni, solemn, în crîșma Scala Inelul de logodnă (un rulment Din R.D.G.!) i-l dărui cu sfiala Celui ce moare și surîde lent, Și-n străzi dilii, sub cer bombat în stele, De ziduri, de copaci și de statui Proptită,-i pun pecetea gurii
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
lor de sărbători (bucătăria e centrul lumii casnice); partea a doua a ,poemului" se numește Infernalia și ,se ocupă de lucrurile tulburi, întunecate, iraționale", adică de existența lui Antipa în orășelul Dealu-Ocna, unde face naveta și este funcționar la primărie (crâșma lui Moiselini e centrul unde se adună un grup de prieteni și se lansează glume, zvonuri, comentarii și vorbe de spirit). Cel mai important pariu ce se pune acolo și care bulversează grupul este cel lansat de Antipa. Acesta, antedatând
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
adăpostesc în palmă spunea de la celălalt capăt al telefonului (țin minte un chip transparent și craniul ras până la sânge acoperit cu foiță de aur până unde ajunge? - întrebam ,jusq' au but de mes seins" - râdea și ne întâlneam prin niște crâșme ascunse la Jack pe Calea Griviței ascultam împreună tăcerea jelania greierilor captivi îmbibați cu vodcă la mesele din apropiere e frumoasă uită-te la ea cât e de frumoasă șoptea unul dintre ei atingându-i cu un deget fruntea apoi vârful
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși vremurile cînd, stînd noi doi la o crîșmă din Dudești, ca doi cîrțani, vom da o fugă, pe nepusă masă, pîn’ la Roma sau Parij, să le luăm la neveste fote franțuzești (fotelemumancur)? Să nu murim, prietene, și le vom arăta noi, Mircea”. Din fericire pentru destinatar și
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
ce urmează să ajungă în hambare au animat discuțiile între săteni.Se aprind focuri noaptea la marginea tarlalelor și sătenii fac zgomote sperând ca animalul să nu se apropie de munca lor de-o vară.Se pun pariuri la Mat ,crâșma oficială,aflată în centrul satului (unica de altfel,pe vremurile comuniste)fiecare dându-și cu părerea despre originea ,mărimea și ferocitatea ... Citește mai mult Fapt diversIn lumea în care nu se întâmpla nimic ieșit din comun ,satul își ducea viața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
ce urmează să ajungă în hambare au animat discuțiile între săteni.Se aprind focuri noaptea la marginea tarlalelor și sătenii fac zgomote sperând ca animalul să nu se apropie de munca lor de-o vară.Se pun pariuri la Mat ,crâșma oficială,aflată în centrul satului (unica de altfel,pe vremurile comuniste)fiecare dându-și cu părerea despre originea ,mărimea și ferocitatea ... XXIII. FLOAREA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. Floarea Am deschis ochii în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CLIMENE Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1289 din 12 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Zgomotul lingurii de cositor, lovindu-se de cana de lut, se auzea tot mai puternic în crâșmă. Celeno învârtea de zor în ceaiul ei. Talestri o privi cu subînțeles de câteva ori, fără niciun rezultat. - Termini odată? se auzi vocea răgușită a amazoanei-soldat, Melestri. Celeno se opri brusc, așa, ca dintr-un vis. Își ridică ochii împăienjiniți
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
multă satisfacție, având în vedere atitudinea lui jignitoare din seara trecută. Prințesa își luă cana de lut și începu să soarbă încet din ceaiul de soc. Temerea ei, însă, se adeveri, după două-trei clipe. Ușa se deschise larg și în crâșmă intrară, foarte veseli, Rammu și Climene. Amazoana îl ținea de braț pe soldatul babilonian, iar pe fața ei se putea citi satisfacție și voie bună. Runkrahost păru surprins și chiar își încruntă sprâncenele. Talestri simți că nu își mai poate
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
pe Climene: - Așa deci, ia povestește-ne, tu, de ce e în stare un soldat akkadian?! Climene parcă atât și aștepta. Începu să povestească pe nerăsuflate totul... Amazoanele chicoteau, făcându-și cu ochiul. Nici nu observaseră când au rămas singure în crâșmă. Toată lumea se grăbea să plece, unii spre munți, alții spre mare. Trebuia să se organizeze și ele, așa că Talestri le întrerupse conversația, amintindu-le, că, pe la amiază, trebuie să ajungă în port. Imediat, toate se ridicară și se porniră, în
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
în noi picură nori doi câte doi noi tot goi tot în noroi orașul e rece nimic nu trece doar se petrece în dulcea uitare gând în nemișcare lacrimi de primăvară cu plecări,cu despărțiri de azi,de ieri cu crâșme ordinare cu străzi murdare afișe rupte printre ziare goale plouă, plouă totul dispare timpul trece,trece Referință Bibliografică: TIMPUL TRECE NIMIC NU SE PETRECE / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi
TIMPUL TRECE NIMIC NU SE PETRECE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385042_a_386371]
-
ce urmează să ajungă în hambare au animat discuțiile între săteni.Se aprind focuri noaptea la marginea tarlalelor și sătenii fac zgomote sperând ca animalul să nu se apropie de munca lor de-o vară.Se pun pariuri la Mat ,crâșma oficială,aflată în centrul satului (unica de altfel,pe vremurile comuniste)fiecare dându-și cu părerea despre originea ,mărimea și ferocitatea animalului în cauză .Femeile mai evlavioase ,cu spaima-n suflet bat mătănii și fac cruci să alunge duhurile necurate
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
EREZIA UNEI ZILE ÎN ALB-NEGRU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Eminescu fără un sfert O călărire-n zori Cu aripile jumulite de lumină mă ridic pe cer Luceafăr diurn la crâșma raiului beau cafeaua cu îngerul de ser viciu Demarez în trombă mașina infer nală a zilei Zbor spre niciunde Aterizez la primul loc de supliciu plin de praf ste lar Totuși cu grijă să nu care cumva să cadă oamenii
EREZIA UNEI ZILE ÎN ALB-NEGRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384488_a_385817]
-
Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ca un biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
apele, adică aruncă personajele negative în fundul iadului, iar pe cele pozitive le scoate la liman, ca să fie fericite până la adânci bătrânețe. Intrigat de sfatul amicului și în dorința de a fi un scriitor respectabil, după un timp am descins la crâșma cu pricina și i-am întrebat pe cei întâlniți acolo, ce mai fac scumpele mele personaje? Mai apar noaptea sirene din valuri? Vă închipuiți că s-au uitat la mine ca la unul eliberat din balamuc. Unul a avut, totuși
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
XXXIII. GAIA-MAȚU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ca un biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în ... Citește mai mult Ca un biet aristocrat exilat pe viațăîn afara bibliotecii lui din lemn de nuc,întinzi de caimacul dulce al vremurilor apusepînă se închide și ultima crîșmă a visului,pînă îți cumperi o pereche de zaruriși încerci să treci de porțile sanatoriilorde reabilitare,asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de teiși gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
EPISOD JUBILIAR întâmplare face - dar nu este oare întâmplarea expresia ghidușă a cauzalității? - ca tocmai acum o parte a personajelor noastre să intre taman în ceea ce, mult mai târziu, imbatabila înțelepciune populară va numi cu un scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
expresia ghidușă a cauzalității? - ca tocmai acum o parte a personajelor noastre să intre taman în ceea ce, mult mai târziu, imbatabila înțelepciune populară va numi cu un scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alături de beție, desfrâul și neplata tributului, slăbea - cică - apetitul militar și forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am fost indus intenționat în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]