699 matches
-
intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești) este însoțit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: Și mai fostau poftiți la nuntă crai, crăiese șimpărați, oameni în samă băgați, șun păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Între aceste puncte strategice ale textului, basmul se structurează din două unități compoziționale (fiecare însumând câte patru secvențe, separate prin formula mediană), fiind „alcătuit din con topirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Aron Pumnul (1866); De-aș avea (1866); Venere și Madonă, Epigonii (1870), Mortua est, Junii corupți, Geniu pustiu, Împărat și proletar, Înger și demon, Sărmanul Dionis (1870-1872); Călin-Nebunul; Miron și frumoasa fără corp, Fata în grădina de aur (1872-1874); Crăiasa din povești, Lacul, Dorința, Călin (file din poveste) (1874-1877); De câte ori, iubito... ; S-a dus amorul..., Pe lângă plopii fără soț, Departe sunt de tine, Pe aceeași ulicioară, O, rămâi..., Rugăciunea unui dac (1878-1880); Revedere; Scrisorile, Glossa, Odă (în metru antic); Luceafărul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romantică fundamentală a liricii eminesciene. Elemente frecvente: codrul, teiul, lacul, izvorul, marea, plopul, floarea albastră, buciumul, cornul, femeia-înger, femeia-demon, zburătorul, reveria, visul, solitudinea, voluptatea în Sara pe deal, Povestea codrului, Înger și demon, Dorința, Făt-Frumos din tei, Și dacă..., Lacul, Crăiasa din povești, O, rămâi..., Călin (file din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de imaginea optimistă a iubirii (Dorința, Lacul, Floare albastră, Sara pe deal, Crăiasa din povești). A doua etapă se caracterizează prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
demon, Dorința, Făt-Frumos din tei, Și dacă..., Lacul, Crăiasa din povești, O, rămâi..., Călin (file din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de imaginea optimistă a iubirii (Dorința, Lacul, Floare albastră, Sara pe deal, Crăiasa din povești). A doua etapă se caracterizează prin pesimism, melancolie, dezamăgiri în dragoste, în sonete care îmbină clasicismul cu romantismul: Afară-i toamnă..., Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul. Natura are două ipostaze: natura terestră și natura cosmică. Natura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
durerea dragostei. G. Ibrăileanu a identificat două secțiuni în această etapă. În prima etapă exaltă iubirea, într-un univers marcat de fluența folclorului, cu scene de iubire care au loc într-un cadru fabulos, magic: Sara pe deal, Floare albastră, Crăiasa din povești, Povestea teiului, Călin (file din poveste). Cele mai frecvente motive sunt: motivul florii albastre, motivul codrului, motivul lacului, motivul zburătorului, care sugerează încrederea în iubire, chiar dacă întâlnirea are loc într-un viitor ideal. Cea de-a doua secțiune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
virtuți filosofice (Revedere, Ce te legeni), a investit textul cu simboluri și semnificații (Luceafărul), a îmbogățit universul poetic, în general, cu elemente de vocabular, expresii orale, imagini poetice, elemente de versificație de tip folcloric (Povestea codrului, Călin file din poveste, Crăiasa din povești, Luceafărul, Scrisoarea III, Sara pe deal). Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin felul în care evidențiază natura, "spațiul mioritic", cu peisajul tipic românesc: codrul marea (Mai am un singur dor), satul în amurg (Sara pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cosmogonia eminesciană (Luceafărul); singurătatea omului de geniu (Luceafărul, Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, temă tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La steaua, Luceafărul, Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Intervențiile unor sfătuitori, ale unor elemente cu puteri magice (blestemul, vrăjile și descântecele) ori chiar păcatele Înfăptuite de părinți În existența lor, participă la proiectarea unui copil. În basmul Viteazul cu mâna de aur apare o situație excepțională. Craiul și crăiasa, după ani lungi de așteptare Începură să-și jelească feciorii. Într-o zi de sărbătoare Împărăteasa merge la biserică unde se roagă; mărturisindu-i istoria cu cei doi 34 feciori care nu s-au mai Întors, popa Îi spune: Din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
inițial, ci imprimă și o notă de regret, de neputință. Doi feciori frumoși de crai vrură să-și Încerce și ei norocul, pentru că Împăratul făgăduise jumătate din Împărăție și pe fiică-sa de nevastă celui care o va aduce acasă. Crăiasa naște un fecior cu mână de aur (Cât creșteau alți copii Într-un an, el creștea Într-o lună), care Întreabă părinții unde-i sunt frații. Cum află, Își alege un cal cu care ajunge la o vale semănată cu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Și când a mers acolo de i-a dus bucatele miresei să mănânce i-a mirosit bucatele a busuioc. Și, cum a văzut că miroase a busuioc, i-a dat În gând că-i el. În același sens, În basmul Crăiasa zânelor, un Împărat, ducânduse la război, le interzice feciorilor săi să deschidă cu o cheie ruginită chiliuța de la miazăzi, argumentând: bine nu va fi. Ei deschid ușa și zăresc o icoană Întoarsă cu fața la perete pe care era pictat un chip
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și Începe să mbătrânească. Locuiește În Împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni Însă, care ajung acolo, nu se mai Întorc; zânele Îi prefac În dobitoace ori În stane de piatră. Cei care au Îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost fermecați de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci Împărăția lor se va stinge, căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până vor fi toate fete fecioare, și, călcând numai una cuvântul ursitoarei, Împărăția să se
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
zânelor peste apa cea mare, luând cu el frâul calului. zânele se jucau Într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea. Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor Îl primește ca slujnică pentru un an. Fata se Împrietenește cu zânele și Învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată Încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
decât grădina aceea. Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor Îl primește ca slujnică pentru un an. Fata se Împrietenește cu zânele și Învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată Încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare; se organizează o petrecere la care nu se prepară nimic, deoarece toate proveneau din darurile lădiței. Când poruncește zânelor să cânte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
zânelor să cânte, servitoarea scoate orologiul și-l pune pe măsuță. Zânele rămân uimite de cântarea ceasului. Atunci, fata Îi cere drept plată să doarmă Împreună În același pat. În momentul În care a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul, devenind femeie ca toate muritoarele. La remarca feciorului (așa a fost să se Întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea), femeia răspunde: unde ne-a Împinge
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul, devenind femeie ca toate muritoarele. La remarca feciorului (așa a fost să se Întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea), femeia răspunde: unde ne-a Împinge soarta, acolo merg cu tine. Echilibrul se dereglează după furtul inelului de către un corb. Eroul urmărește corbul, apoi se reîntoarce la nevastă și copil. Reuniți, ajung la casa feciorului de Împărat. D. A. Vasiliu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
când. Acum s'a pierdut, nu mai sunt. Ele stau În mări, cântă, se plimbă și mâncă. Le-o Înșelat un fecior de Împărat de s'or prăpădit. El s'o făcut fată, ca să le poată prinde pe ele pe Crăiasa zânelor. În basmul Copiii negrilor, se căsătoresc doi copii mici. Născut pe Întuneric, protagonistul pornește În căutarea luminii. În acest drum, el Își găsește perechea; cum o vede, eroul o și recunoaște: A, asta e nevasta mea. A luat-o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
zar, Ursita ș.a.), Iosif Moruțan, Valentin Strava, Ion Cherejan, Teodor Ciceu, Valentin Raus ș.a., iar proză dau Andrei Radu, Pia Dragoș, Alexandru Anca ș.a. Îndeosebi la rubrica „Grai și suflet românesc” apar numeroase retipăriri: Mihai Eminescu (Printre sute de catarge, Crăiasa din povești), George Coșbuc (Sub patrafir), Octavian Goga, St. O. Iosif (Cântec vechi). Rubrica intitulată „Colțul elevilor” înregistrează în 1942 debutul lui Dumitru Micu, cu poezia Țăranii, în același an debutând aici și Ion Oarcăsu. În sumar intră, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290247_a_291576]
-
și abia la zece ani învață să citească românește pe o carte cu slove chirilice. La moșie citește Alexandria, numeroase legende religioase și populara carte a lui I. Barac, Istorie despre Arghir cel frumos și Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă. Studiile grecești și le-a continuat la București cu călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi, din 1814, la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Aici, prin dascălul grec Constantin Vardalah, H.-R. capătă primele noțiuni de filosofie iluministă și cunoaște scrierile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
poetului. Lipsindu-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic și încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
24 ianuarie; culegerea de schițe Portrete și amintiri (1924), volumul Poeme pentru Galateea (1925); plachete de lirică patriotică - Cântarea eroilor (1933), Hotarele sfinte (1935), Rapsodii românești (1935), poemele din Cruciada noastră (1942); basmele în versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
București, 1925; Petronius, București, 1928; Cântarea eroilor, București, 1933; Hotarele sfinte, București, 1935; Rapsodii românești, București, 1935; Făuritorii, București, 1937; Povestea ghiocelului, București, 1937; Barbă-Roșie, București, 1940; Cruciada noastră, București, 1942; Războiul nostru sfânt pentru țară și cruce, București, 1943; Crăiasa piticilor, București, 1945. Traduceri: Edmond Rostand, Romanțioșii, București, 1913. Repere bibliografice: G. Topîrceanu, „Leii de piatră”, VR, 1913, 11-12; G. Topîrceanu, „Poeme eroice”, VR, 1915, 11-12; Paul I. Prodan, Teatrul românesc în război, București, 1921, 56-58; Aderca, Contribuții, I, 471-472
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
sunt: Alegoria este figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, personificări, comparații, formând o imagine unitară prin care poetul sugerează noțiuni abstracte, prin intermediul faptelor și lucrurilor. Exemplu: "Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Copiii și-au lipit năsucurile de geamurile înghețate așteptându-l pe Moș Crăciun. Mă apropii și eu de fereastră și printre florile de gheață , privesc miile de steluțe ce cad necontenit spre pământ. Ninge leneș, cu fulgi mari și pufoși. Crăiasa Zăpezii, cu bagheta ei magică, a fermecat toată natura și-a gătit-o în haine de mireasă, în așteptarea celei mai iubite sărbători. Privesc printre dantelele de gheață ale ferestrei. Mă bucur. Prin omăt, de la o casă la alta, e
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mulțumi Domnului pentru glasul ce mi l-a dat. CRĂCIUN FERICIT - în anul acesta, în anul ce vine și în toți anii ce vor urma ! EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Care este cea mai iubită sărbătoare a creștinilor? * Cum a pregătit Crăiasa Zăpezii natura în așteptarea acestei sărbători? * Cum s-a pregătit familia Ramonei pentru Crăciun? * Ce face Ramona și ce așteaptă ea? * Ce veste aduc, prin colindele lor, colindătorii? * De ce vrea fetița să-i mulțumească Domnului? 2) Desparte în silabe cuvintele
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
de Spania, București, 1955; Jules Vallès, Jacques Vingtras, I-III, pref. Silvian Iosipescu, București, 1956; A. N. Ostrovski, Soare cu dinți, București, 1957; Al. Galici, Ne vom aduce aminte, București, 1957; H. Chr. Andersen, Povestiri, București, 1958, Lebedele, București, 1962; Crăiasa zăpezii, București, 1974; Tao Iui, Furtuna, București, 1958; Mao-Tze-Dun, Poeme, București, 1959; Lesage, Istoria lui Gil Blas de Santillane, I-II, introd. N.N. Condeescu, București, 1960; N. Pogodin, Teatru, București, 1960; A.P. Cehov, Doamna cu cățelul și alte povestiri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]