3,263 matches
-
privit din față, cu "Ecoul" lui Munch. Așa-i, dom' profesor? Luat prin surprindere, profesorul se întoarce din plimbarea lui agale, aruncînd spre cel de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte, strîngînd mai bine pe genunchi geanta de piele. "S-ar putea, vorba lui Lazăr, să crăp, azi, aici... Pe el, măcar, îl va pomeni o soție..., viitorul copil...; cîtă vreme... pe mine... Să fi avut atunci mintea de-acum!... Chiar de-am s-o cunosc..., de-o să am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încredere. De încredere, iar noi așteptăm aici! Lazăre, te rog !... încearcă să-l tempereze studenta. Lasă-mă! se eliberează Lazăr din mîna fetei. Nici măcar ceai chior n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei, la Sălcii, că s-ar putea să crape... Alo... spune Vlad încet, abătut, dar tresare și face ochii mari spre receptorul din mîna sa cînd aude declicul telefonului, semn că femeia a închis. Cine era? o întreabă pe tehniciană. O femeie; v-a solicitat pe dumneavoastră. Ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine spre Lazăr și-l privește cu luare-aminte: Nu înțeleg de ce-mi spui toate astea? Oare?! se miră Lazăr, ridicîndu-se de pe scaun. Vă mulțumesc pentru îngăduință, doamnă înclină el privirea spre femeie. Oricum, surîde profesorului stînd aici și crăpînd încet, vom avea timp să medităm la cele trecute, chiar și la nevoia de mit în anumite perioade ale vieții, la fel cum, în această sală, mulți dintre noi simt nevoia să retrăiască momentele mari, de emoție profundă, ale existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei mari iubiri, ca o ploaie de vară, torențială, cînd se aude pămîntul crăpat sfîrîind. Te rog, mama, nu mai plînge... O să... Am să... Și copilul?! tresare femeia, ridicînd privirea speriată, aducînd pentru prima oară în discuție, cu glas tare, existența Doinei. Ră... rămîne aici, la orfelinat a răspuns fata și n-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi medici pleacă imediat. Rămasă singură, Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
E bună, profesional vorbind, asta te-o fi interesînd, poți apela s-o asiste pe nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în materie de critică teatrală nu mă dau pe mulți din primele rînduri. Apar cu mici articole și-n reviste, dar știi de ce? "A, ăsta e Săveanu din Valea Brândușelor, bagă-l în pagină, Valea Brândușelor e un oraș frumos." Crăp! Auzi? Crăp, pentru că articolele prin care spun ceva, mă iau în colți cu alte păreri ce le simt venind de la membrii vreunei coterii, nu mi le bagă. Iar tovarășii noștri de la teatru se supără. Cînd aud de integrare în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de critică teatrală nu mă dau pe mulți din primele rînduri. Apar cu mici articole și-n reviste, dar știi de ce? "A, ăsta e Săveanu din Valea Brândușelor, bagă-l în pagină, Valea Brândușelor e un oraș frumos." Crăp! Auzi? Crăp, pentru că articolele prin care spun ceva, mă iau în colți cu alte păreri ce le simt venind de la membrii vreunei coterii, nu mi le bagă. Iar tovarășii noștri de la teatru se supără. Cînd aud de integrare în viața spirituală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în ceea ce fac ei, să le respecte efortul, să-i stimuleze în ultimă instanță. Zău! rîde Mihai, ocolind privirea lui Săteanu îmi povestea aseară un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa îl trimite la scuturat covoarele tocmai cînd îi crapă lui capul de-o idee și vrea să lucreze mai cu sîrg. Ba o dată culmea disprețului pentru munca lui! a venit madama cu cratița cu fasole și i-a răstumat-o peste lucrările lui de Chimie; ptiu!, Dumnezeule! se ia Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și băgați-o în dosarul cu acte, pe care probabil că-l țineți încuiat, nu de alta, dar se fac controale... Ieșit din birou, cu obrazul gata să-i crape de roșu ce-i, Mihai coboară încet cele douăsprezece etaje, uitînd de lift, derutat de comportarea acelei femei "frumoasă, știe să fie delicată chiar și-n ironie, dar nu-i de nasul meu; la prima încercare de-a o curta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Patinatorii politicitc "Patinatorii politici" Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este strădania unei cocote ieșite de pe afiș de a mai stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prins În piuneze, pe care să scrie GĂSIT INEL - ÎNTREBAȚI LA ADMINISTRAȚIE. Însă el n-a făcut asta și, o săptămîna mai tîrziu, am remarcat inelul pe degetul lui. Altădată, cînd mă Întorceam acasă de la Rialto abătut, chiar cînd se crăpa de ziuă, am dat peste un bărbat și o fată care se ciondăneau din nu știu ce pricină pe strada Cambridge, pe care nu se aflau decît ei. Ea Îl făcea troacă de porci, strigînd Întruna „Fir-ai al dracu’ de nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe spate, ceea ce, s-a dovedit, era la fel de amuzant. După asta, m-am dus la o carte și m-am făcut că citesc. A rîs. Însă, orice-aș fi făcut, ea avea să plece. Dincolo de fereastră, am văzut cum se crapă de zori. — La Casino lucrez doar de noapte. Ziua, lucrez pentru primărie. Lucrezi pentru ei? Dar, Ginger, nu poți face asta. Ei sînt dușmanul. Fiecare avem cîte două slujbe, Firmin, una de zi și una de noapte, fiindcă fiecare are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
timp de război, o crimă se uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un curcubeu marmorat întinzându-se de la un sfârc la celălalt. În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse afară din compartimentul motorului, așa încât genunchii îmi stăteau lipiți de piept. În fața mea, tabloul de bord fusese curbat înăuntru, crăpând cadranul kilometrajului și al vitezometrului. Șezând acolo în cabina aceea deformată, plină de praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce-l susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pentru asta mănâncă pâine din banul public sute și sute de oameni care se ocupă cu găinării. Culeg informații care ajung la Iliescu sau Năstase. Toți securiștii sunt legați între ei cu oamenii de la putere. Ei știu că dacă va crăpa cercul, pleacă toți. [...] Din păcate, nici o instituție nu-și face bine treaba. V-am dat exemplul SRI ului. Baronul local se bate pe burtă și cu polițaiul și cu toți mahării de la nivel local. Bacăul, de exemplu, a încăput în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen. Acolo, pe întuneric, își uniră mâinile cu pielea crăpată de căldură, ziseră cuvintele magice, învățate de la strămoșii lor, și făcură, din ultima zăpadă a Norvegiei, un bulgăraș. „Veljegard! Veljegard! Veljegard!“, strigară toți în cor, iar bulgărele începu să crească, și crescu și crescu, până ce căpătă dimensiunea unui bărbat norvegian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina mea decapotabilă, și sărisem în ochi la prea multă lume. Cum ar fi cei doi polițiști pe bicicletă, care se apropiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
anume domn Nogana venea acasă la noi și-i preda patru zile pe săptămână. Era un bărbat bine trecut de șaizeci de ani, un învățător pensionat și foarte demn. Purta ochelari cu rame mici, rotunde, și una din lentile era crăpată. M-am oferit să-i cumpăr o pereche nouă, fiindcă îmi închipuiam că n-are prea mulți bani, dar a clătinat din cap și mi-a spus că vede foarte bine și că-mi mulțumește foarte mult, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]