747 matches
-
Roxana-Maria Cărăbuș Este o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i răcorește spicele. Până și viețuitoarele au amuțit în adăposturile lor neștiute. Pământul seamănă cu un tablou în flăcări. Sus, în ceruri, se luptă cu
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
de frumoase încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept încetează brusc să mai fie mamă, lacrimile să mai fie lacrimi, ci numai durerea rămîne ca un plic netrimis.
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
Hugo, izbucnise prin peretele scării interioare și produsese o pată enormă și umedă. Alte detalii de epocă includeau o fereastră jegoasă în formă de evantai, plasată deasupra ușii, alte ferestre înalte și dificil de curățat și niște tavane înalte și crăpate. În esență, era o casă dărâmată, cu trei niveluri, așezată pe coasta unui deal, la marginea orașului. După părerea lui Hugo, era un dezastru. — Dar aici zice că are „un potențial extraordinar pentru renovare“, a spus Amanda împungând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu se piardă, trădând nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce observă că buzele crăpate continuau să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă frecvent, nu trebuie să vă faceți probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cel de lângă sobă rămĂsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită În cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata În timp ce sora mea Îl ajută să-și Înfășoare capul Într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cel de lângă sobă rămăsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită în cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata în timp ce sora mea îl ajută să-și înfășoare capul într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dedicat asigurării securității personale pontificale. Pinky nu-și reprimă micul zâmbet, închipuindu-și un Robin format la propriu dintr-un viguros pod al palmei, plus cinci degete, pocnindu-i, cu severitate, pe toți aceia care se apropiau cu bombe tocite, crăpate sau demodate, de Scaunul Pontifical. - ...Intuiești, probabil, că protecția pontificală desfășurată de Robin a avut un teribil caracter neconformist... Metoda sa era de a le permite cât mai multor atentatori să tragă nestingheriți asupra urmașului Apostolului Petru, pentru ca apoi el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3, după ce doamna Cîrlova trecuse totuși pe la el și-l desfătase în ultima lor partidă de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii, să șadă mai aproape de clocotul vieții. În primele cinci minute ale nopții, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfâșie, c-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Aveau sufertașele goale. Nevestele, în păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și mistriile și intrau în curți, lătrați de câini. Femeile aduceau ligheane pline de apă. Ei își adânceau tălpile crăpate și negre, să se răcorească. Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lopată, babele, toate pâlc în casa coanei Marghioala a lui Mială. Lipa-lipa, câte una, numai în papuci, cu barișul pus pe ureche, să nu le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cele mai mărunte asupra percepțiilor. Îmi aduc aminte că mi-am cumpărat o mașină nouă și mi s-a crăpat parbrizul din cauza unei pietricele chiar În ziua În care veneam cu ea acasă. Acolo unde locuiesc eu, În Cincinnati, parbrizele crăpate nu sunt ceva neobișnuit. Fiind a patra oară În doi ani când mi se crăpa parbrizul, n-am considerat că ar trebui să-l Înlocuiesc foarte curând. După câteva luni, pe când plecam de la serviciu, am observat din Întâmplare că mașina
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să-l Înlocuiesc foarte curând. După câteva luni, pe când plecam de la serviciu, am observat din Întâmplare că mașina mea era parcată chiar lângă cea a președintelui companiei unde lucram. Era spălată și lustruită și arăta grozav. A mea, cu parbrizul crăpat și cu capacele de la roți pline de noroi, părea să fi câștigat locul al doilea Într-o competiție de demolări. Uitându-mă la cele două mașini, ambele nu mai vechi de un an, m-am Întrebat ce mesaj transmitea fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese singurul loc unde mai exista tăcere, și nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adu-ți țigara mai aproape ! E Panselia, le explică celorlalți, fată bună, din popor. Femeia traversă odaia cu un mers legănat și se așeză lângă ei. Ce-i, mă, șontorogule ? spuse, cu un glas gros și dogit, ca o gheață crăpată. Ce strigi așa la lume ? — Dă-i tu, mamă, ăstuia micu’ să mănânce. Noi nu ne pricepem. — Tu cine ești ? întrebă orbul, căutând să dibuie cu privirile lui uscate. — E Panselia, repetă Ologu. E tot ca și noi, pe străzi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite, dar se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre bărbie ca să-i astâmpere tremurul. Buza de sus era suptă, subțiată după gingia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
da“, spunea Rada, ca-n vis, „pe mine m-au adus în dubă cu unul pe care l-au lăsat la spital“. Nu le mai spuse că era, săracu’, mai mult mort decât viu, vânăt ca ciuma și cu țeasta crăpată. Și că ar fi fost o minune să mai apuce dimineața. Acum era deja spre prânz, prin geamurile groase pătrundea o lumină gălbuie care lăsa o năclăială mălăioasă pe părul smucit al bărbatului. El ridică din umeri, nu era niciun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
culoarea mătăsii porumbului, fața prelungă și ochii îngropați în găvane. Chipul avea o paloare de parcă zugrăveala nu adăugase nimic, iar de sub pomeții care înce peau să se albăs trească, sângele părea că plecase de mult. Îi cursese gros din țeasta crăpată, părul se năclăise, contrastul dintre fața curată și palidă, ca spălată cu năframa, și sângele lipit ca nămolul pe creștet și coborându-i după urechi, spre umeri, îi dădea aerul unui martir, căci părea întru totul nepăsător cu sine. Rada
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Agenții purtători ai levurilor sunt stropii de ploaie căzuți pe sol, care împroșcă fragmente (porțiuni) mici de pământ pe ciorchinii de la baza butucilor și apoi insectele de tot felul care intervin de la etapa când strugurii încep să se coacă. Boabele crăpate ale acestora asigură o vertiginoasă înmulțire a lor. S-a constatat că, climatul exercită o însemnată influență, ca repartiție și frecvență, asupra speciilor de levuri ce se întâlnesc în diferite regiuni viticole, pe struguri. Studii asupra microbiotei levuriene, întâlnite pe
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
se angajează prin contract să efectueze următoarele lucrări de reparație: - „pridvorul dat jos cu totul și făcut altul din nou; - acoperemântul dat jos, fiind (urmând a fi) acoperit cu tablă zincată (în locul șindrilei, I. S.); - părțile acei ferestre unde este crăpată se va strica până jos, se va zidi din nou și lega cu fier; - bagdadia dată jos, făcută din nou, zugrăvită cu culoare argintie cu stele; - pardoseala pe jos din nou, și alte asemenea lucrări. Cheltuielile pentru reparații și materiale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se Înghite. Îngrijirea buzelor Cu rășină benzoică. Se fierb 2 căni de vin alb, În care se adaugă o bucățică de rășină benzoică. Din acest lichid se pun 15 picături Într-un pahar cu apă, cu care se tamponează buzele crăpate etc. Topiți 3 linguri de ceară de albine În baie de aburi. Amestecați cu 2 linguri de miere de albine și 4 linguri de ulei de măsline. Balsamul vindecă repede buzele crăpate. "0 În anotimpul rece, amestecați o jumătate de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
pahar cu apă, cu care se tamponează buzele crăpate etc. Topiți 3 linguri de ceară de albine În baie de aburi. Amestecați cu 2 linguri de miere de albine și 4 linguri de ulei de măsline. Balsamul vindecă repede buzele crăpate. "0 În anotimpul rece, amestecați o jumătate de cană cu ulei de migdale, un sfert de cană cu ulei de nuci de cocos, pe care le topiți la foc mic. Adăugați apoi o lingură de miere, 50 g de ceară
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
lumânare în ultimele clipe... plecase lângă fiica și soția lui, care-l așteptau de mult.” Încă o „fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită, p ar că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că Nenea făcuse o păpușă din baionetă care o îmbrăcase cu boneta sa militărească, iar acum o înfășa sârguincios cu o moletieră. Fetița, deși cu fața arsă de soarele necruțător, încerca să zâmbească, deși cu un rictus dureros al buzelor crăpate. Doar ochii, numai ochii, acei ochi adânci și negri, pieziș trași spre tâmple, râdeau. Se înstăpânise un fel de vrajă pe care Mihu nu îndrăzni să o destrame. Râdea și Nenea ca un copil râdea. Îi dădu păpușa aceea făcută
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]