1,701 matches
-
îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață. Ieri ziceam „maică“ și „taică“; mâni, ne cântă popa prohod. O blagoslovenie însă am avut noi, pescarii. Pologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață. Ieri ziceam „maică“ și „taică“; mâni, ne cântă popa prohod. O blagoslovenie însă am avut noi, pescarii. Pologul. Tot țânțarii au învățat mai demult pe oamenii de la baltă cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uncheșul, mormăind singur. S-o fi jucat cu ea frun copil... își făcea el socoteală. În liniște, dădea glas adânc boul-bălții. — Ce spui tu? întrebă pescarul. Spui bine? Spune bine, își îndreaptă el spre mine glasul. Zice că mâine prinzi crap. Am adormit brusc; am revăzut într-un adânc de vis toată drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescăruș. Apoi m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca un Mefistofel, rânjind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca un Mefistofel, rânjind nu cu părere de bine. În acea clipă am auzit în marginea luncii și cântecul din ajun al rudăresei. Numai un moment am fost atent într-acolo și crapul era cât pe ce să câștige lupta. S-a prăvălit cu varga spre fund și m-am dus și eu după el în gârlă până la brâu. L-am ținut totuși bine și l-am întors la fața apei făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine de ziuă, când întîiul pungaș se-mbrăcă și se-ncălță frumos cu hainele și ghetele furate și plecă în piața cetății. Când ajunse el, vânzarea era în toi. Se opri dinaintea unui negustor de pește, alese din ochi un crap mare cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de proaspăt ce era, și spuse: ― Fă bine, te rog, jupîne, și pune la cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vânzarea era în toi. Se opri dinaintea unui negustor de pește, alese din ochi un crap mare cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de proaspăt ce era, și spuse: ― Fă bine, te rog, jupîne, și pune la cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales ce crap alesese, se grăbi să-l servească și-ndată apucă frumos coșcogea crapul de urechi și-l aruncă în balanța ce se legăna prinsă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de proaspăt ce era, și spuse: ― Fă bine, te rog, jupîne, și pune la cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales ce crap alesese, se grăbi să-l servească și-ndată apucă frumos coșcogea crapul de urechi și-l aruncă în balanța ce se legăna prinsă de-o grindă. ― Trage cinci kilograme, boierule! spuse el. ― Bun, îl iau, e tocmai potrivit pentru masa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și spuse: ― Fă bine, te rog, jupîne, și pune la cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales ce crap alesese, se grăbi să-l servească și-ndată apucă frumos coșcogea crapul de urechi și-l aruncă în balanța ce se legăna prinsă de-o grindă. ― Trage cinci kilograme, boierule! spuse el. ― Bun, îl iau, e tocmai potrivit pentru masa pe care vreau s-o dau prietenilor mei... Și cât face? ― Păi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
frate-meu, la Popa Petrache... și ți l-oi plăti acasă, că n-am la mine bani potriviți. Pescarul, văzând cât de bine este îmbrăcat mușteriul, nici nu se gândi să se împotrivească. ― Cum doriți dumneavoastră, boierule! Măi Ilie, ia crapul și du-te cu boierul până la dumnealui acasă! Are să-ți dea 150 de lei. Să trăiți, boierule, și mai poftiți pe la noi! ― Vânzare bună! spuse pungașul și porni cu băiatul după el. Ajungând la biserica, intrară în curte și hoțomanul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot untdelemnul furat, văzând, cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din mijlocul târgului, unde se perindau tot felul de mușterii, de nu le puteai ține rostul. Trecu pe acolo
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pune la gheață și câteva sticle cu vin din cel mai bun, și te-om mulțumi după cum se cuvine și cum sîntem noi obișnuiți! Și plecară. Hangiul, bucuros de așa mușterii, dete în grabă bucătarului cele aduse, iar acesta găti crapul pescărește: cu untdelemn din belșug, cu sare și piper, cu cimbru, foi de dafin și usturoi tocat, și cu felii de lămâie și roșii pe deasupra, ca să-i dea mai mult gust. Când se-ntoarseră pungașii, peștele se răcise cum trebuia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era tocmai bun de mâncat. De pofta lor de mâncare, să nu mai vorbim, că le era o foame înfricoșătoare! Se așezară să mănânce singuri, într-o odăiță din spatele hanului. După ce băură câte două-trei drojdioare, se puseră cu nădejde pe crap și, ca să meargă mai bine și să nu-i fie urât numai cu untdelemnul, îl udară din belșug cu vin rubiniu. Ei, dar și masa aceasta nu putea să dureze cât un praznic! Când crezură pungașii că s-au săturat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zece și apoi împrăștiate în diferite colțuri ale grădinii. Stăm așezate sau sprijinite pe platforme din lemn sau piatră ori pe pietre netede de râu. În fața noastră se întind iazuri artificiale presărate cu flori plutitoare de lotus și vălurite de crapii koi care sar din apă. Între noi sunt panouri sculptate din lemn și estrade din bambus. Eunucul care e responsabil de grupul meu are o decorație din bronz la pălărie și o prepeliță la piept. Îmi amintește de fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel nu-mi pot explica calculul obscur care l-a îndemnat să se apropie de mal, cu crapul în brațe. I-l oferi domnișoarei. Cu iuțeală, aceasta îl mistui într-o sacoșă care, pe loc, i se ivise în mînă. Însuflețit de patima incipientă a pescuitului, asistam și eu la tot acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
crapul în brațe. I-l oferi domnișoarei. Cu iuțeală, aceasta îl mistui într-o sacoșă care, pe loc, i se ivise în mînă. Însuflețit de patima incipientă a pescuitului, asistam și eu la tot acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap. De data asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși privirile elocvente ale celorlalți îl
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe loc, ca să nu se strice. Tot satul mirosea a crap fript și a borș. Cei trei băieți mergeau cu plasa În nădejdea că oamenii nu luaseră chiar tot de prin jăpși și ar fi putut prinde câțiva carași sau, dacă ar fi avut noroc, chiar și vreun crap de zece-douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mirosea a crap fript și a borș. Cei trei băieți mergeau cu plasa În nădejdea că oamenii nu luaseră chiar tot de prin jăpși și ar fi putut prinde câțiva carași sau, dacă ar fi avut noroc, chiar și vreun crap de zece-douăsprezece kile, Îngropat adânc În nămol și scăpat ca prin minune de zecile de plase și de hodoroabe care Îl căutaseră. Roua se ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țuică, femeile - zarzavaturi, mizilic, pâine și prăjituri. Camionul Îi duce mereu tot Într-un loc: pe malul Dunării, lângă Coliba Pescarilor. Până sunt potrivite mesele și scaunele, pescarii dau o toană-două cu setca și se Întorc cu barca plină: cegă, crap, păstrugă. Plătica, oricât ar fi de mare, o aruncă Înapoi În apă, că are prea multe oase și prea puțin gust. Se Încing focurile sub ceaune și sub grătarul lui Tatapopii. Pescarii, dacă le dai o vadră de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]