539 matches
-
de o ființă umană integrală, cu toate complexitățile ei, unui public format din alte ființe umane integrale - a fost prea repede respinsă ca simplu fenomen-istoric, vădind În cel mai bun caz un amatorism seducător, iar În cel mai rău - prostie crasă, nici unul dintre acestea nefiind În stare să ne Învețe ceva. Desigur, nu e vina savanților moderni că cea mai mare parte a discursului lor oficial este astăzi atât de Încâlcită Încât numai colegii lor specialiști pot spera să-l priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pe vecinii lui; Întreaga lor compasiune s-a mutat către vecinii imediați ai acestui colaboraționist, aflați acum sub invazia constantă a trupelor parașutate de compozee și răscoage. Am trecut Într-o zi de iarnă rece pe lângă această dovadă de neglijență crasă, și spre bucuria mea am văzut una dintre cele mai rare și mai frumoase păsări ale regatului - mătăsarul - hrănindu-se voioasă cu fructele unui copac de acolo. A fost, din păcate, doar o minoră răzbunare poetică. Cei mai mulți dintre noi rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Sorin Lavric Cine deschide cel de-al patrulea volum al lui Alexandru Dragomir va retrăi uimirea pe care a încercat-o la lectura primelor trei - Crase banalități metafizice (2004), Cinci plecări din prezent (2005) și Caietele timpului (2006). Uimirea aceasta poate fi rezumată într-o singură întrebare: ce resort îl îndemna pe acest om să scrie? Pentru orice autor obișnuit, principalul resort al scrisului rămîne dorința
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
orașului." Cică ar fi amenințat chiar pe cineva care îndrăsnise să-i spună că, din punct de vedere estetic, versurile lui... Ah, ce-aș mai frânge eu gâtul la toți esteticii ăștia... Sînteți de-s neprincipialitate grasă" (vrusese să spună crasă!). Ei bine, si iată-l pe Ion Micu pe afiș, anunțat că va ține o conferință... Și ce timidă era formularea, adică nu pur și simplu despre opera poetică a lui Amăicălițului, ci doar unele aspecte (nu toate!) ale prelucrării
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aranjam în minte tot ce trebuia să zic și să se întâmple; probabil că ea știa sau simțea asta, pentru că mă urma orbește. Când vroiam s-o rănesc, îi spuneam că are degetele prea scurte sau prea aspre (o invenție crasă; niciodată, cu excepția Mariei, nu urma să întâlnesc niște mâini atât de îngrijite). Măgăria, umflată, dar bine ticluită, își producea imediat efectul: Dana izbucnea în lacrimi. Fără să-l fi citit pe Shakespeare, începeam să aflu că minciunile sfruntate loveau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
este exigența aprecierii muncii profesionale subliniind rolul emulativ și angajant al acesteia. Consideră, fără echivoc, că orice licență nejustificată În notare, de la indulgență până la corupție, se Întoarce Împotriva mesajelor pedagogiei medicale, și poate merge de la crearea de incompetențe până la imoralitatea crasă. Atât de actual li se pare acest aspect Încât Îl citează din nou pe Gr. T. Popa care spunea „Dacă nu vom găsi un etalon valoric cu care să ierarhizăm prețuirea pe care o acordăm altora și nouă, lumea nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Shaw, murind acoperit de glorie în fruntea regimentului său alcătuit din oameni de culoare. În mod direct, însă, poezia nu este despre cei morți pentru Uniune, ci despre probleme ce afectează America la începutul anilor șaizeci, segregarea rasială, un materialism cras ce stimulează corupția, îndepărtarea de unele valori tradiționale. LSD Asociat cu personalități și evenimente ale anilor zbuciumați ai "contraculturii"(vezi COUNTERCULTURE), acest drog psihedelic a fost introdus pe piața americană nu de traficanți siniștri, ci de respectabilele laboratoare Sandoz la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
un cadru "matriarhal", din fundamentala pricină că unitatea naturală se transfigurează în Duh. Altfel spus, o veritabilă revoluție a omenirii nu poate fi ruptă de întoarcerea la familia creștină, de care lumea postmodernă s-a depărtat sinucigaș. E o naivitate crasă să crezi că unul dintre sexe poate decide în fața Sfântului Duh, ca ipostas al dumnezeirii treimice. Femeia, ca individ uman în sine, nu e mai bună decât bărbatul. Creștinismul nu e o religie "masculină" și familia nu înseamnă raport de la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Chiar se așteapt] cineva că oamenii s] cread] c] viața lor se va schimba dac] vor folosi o nou] arom] sau dac] podeaua lor din buc]ț]rie va fi dintr-un material performant? O problem] mai serioas] este minciună cras] utilizat] în publicitate. Ins] nu putem ști sigur ce este minciun] și ce nu în lumea seducției, a kitsch-ului și a hiperbolei. Poate c] nimeni nu crede c] o anumit] past] de dinți sau o marc] faimoas] de îmbr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
specimene în clasă; nu învață, dar trec anulă cuă o mică atenție. Nu e nimic rău în a încerca să îți cultivi talentul, chiar dacă nu îți poți folosi inteligența; dar în cazul în care dai dovadă și de o nesimțire crasă atunci e grav! Le recunoașteți fițele, de copilași ai mamelor sau ai taților, hainele de firmă, impresiile din cele mai de fiță cluburi și pixul, singurul material didactic îndesat în buzunarul de la spate. Apoi urmează elevii normali, cu o condiție
Biodiversitatea în Colegiul de Artă „Octav Băncilă”- Iași. In: Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1802]
-
om dacă nu are moștenitor legal averea sa revine statului. Eu consider că războiul este o formă de cannibalism, un canibalism mai înfiorător, mai respingător. Armele atomice și alte arme de distrugere în masă (biologice, chimice, etc.) sunt o formă crasă de călcare a poruncii «Iubește-ți aproapele cum te iubești pe tine însăți », activități ce sunt distructive pentru sufletul acelor popoare, îndepărtează popoarele de Dumnezeu, iar prin aceasta se distruge orice urmă de civilizație în acel popor. Această stare de
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
se ocupe exact de treaba aceasta, începând de la ambalaj și până la micile amănunte. O direcție neexploatată este cea a modei și creației vestimentare, urmată de grafica publicitară, operatorii de imagine, machetatorii de cărți și reviste, pentru că aici există un amatorism cras. Se pot face secții în care să se studieze asemenea lucruri, precum și textilele, tapiseria, ceramica, unde avem o tradiție uriașă, începând cu ceramica de Cucuteni și până azi. Pregătind niște oameni în această direcție, am putea atrage turiști, tot așa cum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
se ocupe exact de treaba aceasta, începând de la ambalaj și până la micile amănunte. O direcție neexploatată este cea a modei și creației vestimentare, urmată de grafica publicitară, operatorii de imagine, machetatorii de cărți și reviste, pentru că aici există un amatorism cras. Se pot face secții în care să se studieze asemenea lucruri, precum și textilele, tapiseria, ceramica, unde avem o tradiție uriașă, începând cu ceramica de Cucuteni și până azi. Pregătind niște oameni în această direcție, am putea atrage turiști, tot așa cum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
mai importante — Platon, Hippias Maior, Euthydemos, Phaidros; Martin Heidegger (în colaborare), Originea operei de artă, Repere pe drumul gândirii, Introducere în metafizică, Ființă și timp. ÎNGRIJIRE DE EDIȚIE — Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare, Humanitas, București, 1990); Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice (în colaborare, Humanitas, 2004); Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice (Humanitas, 2005). FILME — Exercițiu de admirație (în colaborare cu Constantin Chelba, 1991); Eugène Ionesco. Ultimul interviu, 1992; Apocalipsa după Cioran (în colaborare cu Sorin Ilieșiu, 1995). CĂRȚI ÎN
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
superior, constituie o sursă de păstrare a unor vechi privilegii, confundându-se universitatea cu propriul fief clientar. Proasta viziune managerială a factorilor de decizie din universități, care sunt lipsiți de o minimă gândire pe durată lungă, se suprapune unei incompetențe crase. Într-o lucrare clasică Misiunea Universității 1, Ortega y Gasset sublinia rolul major al studenților în construcția unei uni versități, pornindu-se de la principiul just al creării unor asemenea instituții pentru studenți, ci nu pentru profesori, cum se întâmplă astăzi
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
culturale și politice dominante. Nu poate fi uitată nici realitatea profund antieuropeană: natura reală a regimului politico social instalat în România, după 1944, de ocupația sovietică. El s-a agravat în împrejurările războiului rece. Însă esența sa este de o crasă evidență: izolarea cât mai ermetică a României, ca și a întregului bloc sovietic, de Europa. Zidul Berlinului este simbolul acestei separări și izolări, în intenție, definitive și radicale. Că istoria a voit altfel este o altă poveste. Dar o anume
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
tiraj, pentru consumul „bonelor”, a măruntelor, provincialelor intelectuale, „servitoare ale spiritului”; succesul lor exprimându-se lapidar În cifre contabile. Oare absența poeziei, a titlurilor de poezie - ale poeților În viață, mai ales! - din cataloagele marilor edituri occidentale, ca și incultura crasă poetică a „intelectualilor” (medici, ingineri, arhitecți, funcționari mai mult sau mai puțin Înalți din mândrele ierarhii administrative, În țări care au produs, până la al doilea război, poezie și școli poetice de mare anvergură - nu e oare un semn?!... Sigur, un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și postmoderne sau postindustriale. Absența radicală a unei „candori a Înțelegerii”! A unei minime și necesare „naivități”, care se Întovărășește nu rareori cu refuzul „atenției”! Refuzul de a „auzi” ca și refuzul de „a vedea”! O formă enorm răspândită - și crasă! - a mediocrității umane, dintotdeauna, a fost și este tocmai această incapacitate de „a vedea” și de „a auzi” ceea ce „surprinde” spiritul nepregătit pentru un lucru, o idee, o asociație sau o viziune, un simbol pe care nu l-a prelucrat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic, ca o tot mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți” de ele. Dar nici această perioadă, labirint al tinereții mele, nu cred, azi, când o contemplu de la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o folosesc spre binele meu și spre cel social, dacă asupra mea „năvălește” absurdul social? Pot eu oare să mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta umflată de căpriorul lins de agresivele sale sucuri gastrice?!... Libertatea, cea individuală, este prețioasă doar pentru cel ce are nevoie de ea. Pe „ceilalți” Îi Încurcă de-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și intens polemic, autorul având toate datele unei asemenea inițiative pentru a câștiga "bătălia": cunoașterea perfectă a subiectului, bună-credință, spirit și incisiv, logică impecabilă în conducerea demonstrației. [Voi face aici o paranteză, determinată de atitudinile tipic "provinciale" (id est: de crasă mediocritate) față de acest "caz" cu totul special. De o cultură remarcabilă, bine asimilată, dusă până la erudiție, Theodor Codreanu sfidează provincia în accepția ei geografică. Din cea mai mică provincie, de la Huși, unde locuiește, romancierul, eseistul cu largă și temeinică deschidere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tind să cred că rezultatele obținute la examenele de bacalaureat, desfășurate cu o exigență sporită în ceea ce privește stoparea furtului intelectual, reflectă o realitate, pe care cei responsabil se fac că nu o pricep. Furtul la examene a fost asigurat de neglijența crasă sau interesată a unor cadre didactice și de o adevărată industrie de copiat oferită elevilor și studenților, mergând până la sofisticate aparate electronice. Este timpul să ne trezim la realitate. Nu vreau să fiu sadic, dar dacă se va proceda la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
feluri de bucate locale și cu vinuri interesante, produse în zona viticolă din preajma Caucazului, pecetluind astfel la propunerea gazdei noastre trainica prietenie dintre Gruzia și Israel. Iată care au fost consecințele unei "neînțelegeri regretabile" (de fapt, o încercare de "discriminare crasă") provocate de autoritățile sovietice... * * * Al doilea episod mă conduce, un an mai târziu, la Așgabat, capitala Turkmenistanului, o țară care se oferea privilor vizitatorului de ocazie ca o zonă înapoiată, deși, după dezmembrarea imperiului sovietic, în solul său au fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
student în anul II, am primit repartizare la căminul studențesc și cartele de acces la cantină. Astfel, am redevenit student cu o întârziere de două luni, în urma intervenției unui pumn de colegi hotărâți să se opună unui act de injustiție crasă împotriva mea. Anul universitar 1951-1952 a fost unul extrem de dificil. Nu într-atât din pricina întârzierii notabile cu care am început anul, și nici din cauza dificultăților naturale inerente în procesul de adaptare la un mediu nou de astă dată mult mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de mama natură. În tot timpul enervării sale trăgea cu ochiul la mimica primarului, omul care de fapt conducea clubul. Nu trebuie să mai tolerăm, dom' primar, ca niște nesimțiți să arunce gunoiul lîngă container. Aveți dreptate, este o lipsă crasă de civilizație, aprob cele spuse. Totuși, ce putem face? Adică la modul concret. Eu vă pot spune ce am făcut eu. Vă ascultăm. I-am văzut cum au trimis copilul cu gunoiul, pe ăștia, cum le spune, cred că Vasiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]