1,264 matches
-
subiectelor alese de ei, chiar dacă acestea pot să pară banale. Ce să mai zic eu, care scriu despre leviatan?! Fără voia mea, scrisul mi se lățește, căpătînd majusculele unui afiș. Dați-mi o pană de condor! Dați-mi drept călimară craterul Vezuviului! Țineți-mă de brațe, prieteni, căci însuși efortul de a așterne pe hîrtie gîndurile despre leviatan mă obosește și mă amețește, prin întinderea și ambiția lor de a cuprinde totul, vrînd parcă să îmbrățișeze întreaga sferă a științelor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eu nu mă gîndesc la nimic, domnule căpitan, fac doar ceea ce se nimerește. Ă Tot ca zeii... Ascultă, omule, nu ți se întîmplă să cînți cînd lucrezi la un sicriu? Se spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul bătrînului lor tată și jucîndu-se cu smocurile de păr cărunt crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
literatură sovietică. Poate că nici n-ați auzit despre Galina Nitkolaeva, sau, dacă ați auzit, nu cred să fi găsit răgazul să răsfoiți romanul ei Secerișul care a luat premiul Stalin. Sunteți prea ocupați „să dansați ultimul dans macabru deasupra craterului fumegând” așa cum vă Învață unul din maeștrii voștri, scriitorul H. Miller. (Ă). E cazul să vă spun: „Gingașii mei domni, vă mulțumesc”. Vă mulțumesc că mi-ați oferit voi singuri așa de grațios cheia cu care multe taine se pot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
luminare? „Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit. p. 249. Nu i se poate, desigur, imputa credinciosului de rând că nu a luat cunoștință de imperativul categoric kantian. Mai greu am
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
i se păru deodată cât se poate de posibil și abia atunci băgă de seamă că drumul, drumul acela bine cunoscut, până la cea mai măruntă cotitură, se schimbase. Nu șirul de camioane incendiate la ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între 1808 și 1812, studiul Antichității și al culturii neoclasice, cunoaște arheologia, arhitectura și istoria artelor, deprinde artele plastice în atelierele pictorului Michele Keck și ale sculptorului Antonio Canova, cercetează arhive și biblioteci (face excerpte la
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
mai este frig și din când în când mai și ninge, sau cel puțin așa zic zvonurile. Două dintre ele se află în America de Nord, una în fostul Fort Knox, iar una pe lângă Salt Lake City. Un centru se află pe lângă craterul făcut acum vreo zece ani în peninsula Yucatan, când meteoritul ăla imens a căzut. Probabil că ar fi trebuit să fim într-o eră glaciară acum, dar poluarea a avut grijă ca să murim în continuare de cald și să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să sape mari gropi comune, în care urmau să fie azvârlite pur și simplu, toate la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drept urmare a temperaturii celor peste două mii de grade Celsius, la suprfață, materia magnetică În permanenta ei fermentație produce presiuni enorme generând o expansiune În care nucleul molecular datorită gazelor rezultate se dilată sub presiune. Dacă această presiune e canalizată către craterul unui vulcan, atunci se produce erupția ușurând activitatea globului incendiar, iar cosmicul proces tehnologic revine la normal. Dar dacă, presiunea nu e suficient de agresivă să fie aruncată afară, atunci unda de șoc e Împinsă forțat către tunelul unde s-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu foarte evreiesc, era cel mai internațional, cel mai luminat nume pe care Îl puteai da unui băiat. Același În toate limbile. Dar Schopenhauer nu-i avea la inimă pe evrei. Îi numea niște optimiști vulgari. Optimiști? Dacă trăiești lângă craterul Vezuviului e mai bine să fii optimist. Când am Împlinit șaisprezece ani mama mi-a dat Lumea ca voință și idee. Firește a fost un compliment plăcut că puteam fi atât de serios și de profund. Ca marele Arthur. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fugă. Zău. Doar dacă aș putea să fug în America - aș putea s-o fac. Am picioarele. Dar n-am aripile. Nu am banii. Următorul loc unde am fugit în neștire a fost prin groapa întunecată a lui JFK, prin craterul înconjurat de ochiul de oțel al aerogărilor cu avioane crucificate care zburau și urlau deasupra capului meu. Tocmai păcălisem un taximetrist de douăzeci și cinci de dolari; și nu era vorba de vreun idiot, ci de un muncitor onest din Israel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu pereții octogonali din jurul ei. Chiar deasupra ei se afla balconul construit mai sus, de care erau atârnate mănunchiuri de fascicule luminoase, răspândind valuri de lumină pală pentru a surprinde diferitele unghiuri ale obiectului decorativ, lăsând unele părți neluminate, precum craterele Lunii. Inelele argintii din jurul ei străluceau și, de la distanța la care mă aflam, plasa de sârmă părea o rețea misterioasă ca un văl proiectându-și conturul neregulat pe suprafața șlefuită a obiectului. Era ca și cum te aflai în fața unei scene pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
torizi Când brațele liane-ntinzi, De îmi ascunzi grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
satisface poftele carnale. I-a relatat istoria primelor trei asasinate. Lesnick știa că transportarea unui om ucis pe bancheta din spate a mașinii și aducerea celorlalte două victime pe Tamarind Street constituiau încercări subconștiente de a se lăsa prins. Existau cratere psihologice prin care un psihiatru talentat putea introduce inhibiții. Asta ar fi fost eliberarea de sentimentul de vinovăție care îl chinuia pe Saul Lesnick din pricină că dăduse informații despre oameni pe care îi iubea. Coleman se lupta cu pornirile lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prezint pe căpitanul Gregg. Nu mai sunt căpitan, Marchant. Sunt domnul Gregg. Gregg scutură mâinile întinse. Pe moment, toate privirile sunt atrase de obrazul lui. Chiar sub ochi se vede o cicatrice centrată pe o adâncitură de un deget. Acest crater are ceva obscen, dar și fascinant. Este un anus și o stea. Altfel, bărbatul nu iese în evidență prin nimic, dar ceea ce are pe față conferă chipului său o mobilitate tulburătoare, de parcă restul trăsăturilor urmează să fie absorbit de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are ceva obscen, dar și fascinant. Este un anus și o stea. Altfel, bărbatul nu iese în evidență prin nimic, dar ceea ce are pe față conferă chipului său o mobilitate tulburătoare, de parcă restul trăsăturilor urmează să fie absorbit de acest crater și în orice moment toatp fața i-ar putea aluneca în el. Gittens, care a făcut războiul la biroul său de la Oxford, capătă un aer camaraderesc. — Unde ați servit? îl întreabă. — În Franța. Artileria grea. Gregg pătrunde în dreptul flăcării de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din oase Când ea va mai țipa încă-un sărut Pe așternuturi de tafta și de mătase. Și nu vei ști de e sfârșit, ori început... Vor curge armonii și disonanațe, Tornadele se vor îmbrățișa nebune, S-or prăbuși în cratere, distanțe Și printre gemete muri-vor gânduri bune... Nimic nu va mai stinge respirarea Din arborii goliți de-nțelepciune. Și ramuri vor cânta spre cer mirarea Că nebunia nu mai are nici un nume... FLORIN PETRACHE Născut la 25 oct. 1958
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Acolo pericolul de a fi strâns de gât era mai mare decât acasă, deci nu aveam unde să mă duc, de altfel nici tata, pentru că nici lui nu-i plăceau toate astea. El continua să slăbească. Ochii lui păreau niște cratere și, dacă te uitai înăuntru, vedeai lacul la fund de tot. Printre altele, am învățat niște expresii noi ca găoaza ta de târfă, găoază puturoasă, otravă bătrână, găoaza mă-tii. Le-am ținut minte și l-am întrebat pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile sale. Coborâm scările ținându-ne de mâini, sub privirile provocatoare ale soarelui de dimineață, mama ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]