3,198 matches
-
asta este. Și Helen mi-a zis: „Stai liniștit. O să te scap eu“. După ce mi-au luat amprentele și mi-au făcut fotografia pentru cazier. După ce mi-au confiscat portofelul, cheile și ceasul. Mi-au băgat hainele, geaca maro și cravata albastră, într-un sac de plastic etichetat cu noul meu număr de cazier. După ce poliția m-a dus, dezbrăcat, printr-un coridor rece, cu pereți de cărămidă refractară, și m-a băgat într-o cameră rece de beton. După ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor? De ajuns. Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar face. Merg. Și mă întreb, domnule profesor, o cravată pe trei cam cît ar face? Dacă mergeți. Ce ziceți de vestă? Contra pantaloni. Contra, dar sînt servit. Ascultă, Mihai rupe Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor? De ajuns. Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar face. Merg. Și mă întreb, domnule profesor, o cravată pe trei cam cît ar face? Dacă mergeți. Ce ziceți de vestă? Contra pantaloni. Contra, dar sînt servit. Ascultă, Mihai rupe Săteanu tăcerea brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încape vorbă! se miră Lazăr involuntar, să-i facă pe plac, așa cum spui vorbe frumoase unei femei dezagreabile, dar imediat, cînd observă fericirea din ochii celuilalt, muchia unui gînd rău îl lovește violent în tîmplă, făcîndu-l să înșface cărțile: Plus cravata! Plus...! exclamă Teofănescu, dar se oprește, dîndu-și seama că nu mai are pe ce juca. Plus... arată el în jos spre chiloți. Tăticu'... face Lazăr un gest de protest nu-i cazul... Dacă vine careva? Ai dreptate, ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că stomacul i se revoltă, gata să se întoarcă pe dos. "Ești homo, fratele meu... omul", oftează el. Ia pantalonii profesorului, îi privește o clipă și-i întinde, aproape aruncîndu-i: Patru sute. Profesorul numără patru bancnote. Cămașa de corp, cămașa și cravata, două sute cincizeci; cu șosetele, pieptenele, batista și cureaua lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote. Haina, o mie, că-i de costum bun; fularul, acul de cravată, pantofii și pălăria, încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui sportiv de performanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
improprietăți de limbaj și sfârșind cu jalnicul circ al anticipatelor și remanierii, e tocmai faptul, pentru mine limpede, că dl Năstase e un prost politician. Esența prizei sale actuale la mase constă în aparițiile spilcuite, în ștaiful afișat continuu, în cravata sa sugerând că e crescută din gât, de la naștere. Oamenii încă mai cred că artificialitatea înfățișării și vorbirii dlui Năstase înseamnă diplomație, politică înaltă, chiar machiavelism. De fapt, înseamnă artificial și atât, ca o fibră sintetică. România a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și nu ajungerii democrației pe cele mai înalte culmi. Perfect dozat și injectat la meserie în ceafa poporului, acest amestec se găsește în România mare. Când iese pe ecran imaginea vie a acestei gazete, cu cămașă albastră, guler alb și cravată albă, saltă rating-ul, se rupe share. În 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri, în 2004 cine o să-i mai stea în față? Poate să-și aranjeze PSD-ul imaginea de binefăcător pe toate televiziunile, câtă vreme izvorăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă eroare: capitalul lui de încredere de până acum era de băiat subțire, mereu cu cravată bine asortată, școlit, manierat, care reprezintă competent România în diverse întâlniri internaționale la vârf. Încercarea de a convinge că are vocație de șantierist, că e băiat de cartier n-a putut să stârnească decât zâmbete sceptice, cu rezultate corespunzătoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii! Ce de cravate purpurii cu tivul tricolor! Câte centuri cu cataramă de-aia mare, cu stema republicii! Noi, mulți, foarte mulți, cei care nu aveam privilegiul să fim făcuți pionieri în prima serie, veniți nu dintr-o singură clasă ori dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
viitorul) atunci când am conștientizat (tovarășele noastre au avut grijă de asta) că limba aia roșie și ascuțită la vârf, de elefant cu iatagan în gură, nu ne-a fost prinsă la gât așa, de florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am conștientizat (tovarășele noastre au avut grijă de asta) că limba aia roșie și ascuțită la vârf, de elefant cu iatagan în gură, nu ne-a fost prinsă la gât așa, de florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ne-a fost prinsă la gât așa, de florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că i-a trimis la grădiniță. Trebuie să recunosc că ceva era putred în toată tărășenia asta. De fapt, erau chiar mai multe. Unu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se transformă în șoimi, n-o fac nicidecum de plăcere, ca să se afle în treabă sau ca să-și bronzeze, nestingheriți, aripile sub soare. Motivele sunt în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la mână: să presupunem că ați avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a vorbit niciodată despre Cristos care, dacă e să dau crezare statisticilor, e prima ființă zburătoare din acest roman. Poate că pe el, pe Cristos, nu-l făcuseră șoim (Coșuță a omis întotdeauna să-mi spună dacă zbura cu cravata la gât) sau poate că el fâlfâia peste blocuri cu toată șleahta lui de zărghiți din cu totul alte motive, necunoscute tovarășei Stănescu. Părerea mea sinceră (luați-o ca pe o paranteză) e că, în lipsa altor dovezi, Cristos a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș fi avut ceva mai bun de făcut. În fine. Patria era tovarășa Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște datorii față de Patrie. Să fie cuminți, să stea încolonați, să-și țină mâinile la spate, să mănânce tot (nu numai tocana, pilaful și ciulamaua, chiar și borșul cu știr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai bun de făcut. În fine. Patria era tovarășa Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște datorii față de Patrie. Să fie cuminți, să stea încolonați, să-și țină mâinile la spate, să mănânce tot (nu numai tocana, pilaful și ciulamaua, chiar și borșul cu știr, care, pentru unul ca Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fața i se catifela cu un zâmbet aducător de bomboane fictive, tovarășa Stănescu o ținea șnur cum că am fi copiii ei. Era, adică, un fel de barză spirituală care, în lipsă de altceva, se pusese pe clocit șoimi cu cravate. Partea proastă era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lungă și pleoștită peste gura mare cu buze subțiri și ochi albaștri, dintre care unul un pic cîș. Nu știai niciodată dacă se uită la tine sau În altă parte. Și era mereu Îmbrăcat cu același costum albastru șifonat, cu cravată neagră tricotată. Acest lucru Îi dădea o Înfățișare ciudat de contradictorie, dat fiind că, pe de o parte părea că Încearcă să fie cît mai Îngrijit cu putință, iar pe de alta că doarme Îmbrăcat. În afară de cravată și costum, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
albastru șifonat, cu cravată neagră tricotată. Acest lucru Îi dădea o Înfățișare ciudat de contradictorie, dat fiind că, pe de o parte părea că Încearcă să fie cît mai Îngrijit cu putință, iar pe de alta că doarme Îmbrăcat. În afară de cravată și costum, arăta exact ca un prospector din westernurile de la Rialto și, Înainte să aflu cum Îl cheamă, Îi spuneam Prospectorul. Mai tîrziu, i-am spus Cel mai deștept om din lume. În timpul șederii mele la prăvălie, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea strîns. Nu o desfăcea niciodată - și-o trecea doar peste cap și o lăsa să-i atîrne de gît, ca un ștreang. Întotdeauna arăta de ziceai că tocmai se Întoarce de la o beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]