3,021 matches
-
zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se întâmplă ca o căutare a instinctelor, neprihănirea cocea spic în poala cămășii, aureole de rouă împodobeau creștetul îngerilor, cerul își rupea apele peste tâmplele munților. Noaptea, în prag, cântec de bun sosit: cămașa, o maternitate plină de prunci. Cercuri de fum creșteau copaci în cer precum oamenii; așchii de lumină, peste brazi de Crăciun. Noaptea, rugăciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor, jumătatea plină confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi, între frunză și stea, între secure și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl tragem în poză, atâta cât a mai rămas din el. Părinte arhimandrit, semnează procesul-verbal și dă-ne, dacă ai, ceva acte de identitate ale decedaților! Era deja 12. Soarele obez, înțepat în sulița muntelui Bârgău, picura untură portocalie peste creștetul brazilor. Stropii fierbinți se transformau în pietre; pietrele de râu au glasul apelor, pietrele de soare au glasul cerului. Poliția a stat până seara târziu; fiecare viețuitor al mânăstirii a dat declarație, apoi a vorbit cu tot grupul odată, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rămâi sub pavăza tatălui ceresc până la capăt! Doar așa vei putea păși cu sufletul curat la cei dragi. Iartă-mă, părinte arhimandrit, eu am pus foc sub tălpile lumii. Arhimandritul a binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a pus foc sub icoană, dacă nu a pășit în inima flăcării. Poate a fost prea sincer cu moartea, poate, pur și simplu, trebuia să o mintă frumos: să-i spună o poveste despre neprihănirea statuilor, să o mângâie pe creștet ca pe o bătrână senilă, să-i cumpere medicamente de inimă pustie, apoi să dea buzna în ea, poate trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scheletul parcă era spălat cu sodă caustică, nu mai avea inimă, satul însă și-l amintea ca un mort de îndestulare. Petru și-a cerut iertare lângă cruce de la cel mai prost schelet crescut în grădina bisericii. În munte, peste creștetul brazilor, noaptea cobora ca o ceață densă. Petru încercă din nou să numere: Astăzi soarele a traversat peste biserică ca o lumină de far. Astăzi Dumnezeu și-a cumpărat lanternă să cerceteze ruinele. Peste mine nu a trecut Dumnezeu pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de melc și o cumpănă de fântână: El a cerut apă și a primit furtună, eu rouă visez, Stăpâne, plouă cu cenușă peste Bârgău, de parcă un înger s-a jucat cu chibrituri prin livezile cerului. Raiul își scutură nimicul peste creștetul munților, Doamne. Nu am știut că și în grădinile tale e toamnă. I-a fost sete. Întunericul este mai mult decât asfințit de soare. Întunericul se lasă decupat de locuire precum pământul cimitirului, nici o unghie mai mult, nici o sămânță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu poveri pe creștet. Pentru orașul vecin, Baia Sprie, fondat tot atunci În aceleași scopuri, s-a găsit măcar un nume mai adecvat reliefului: Civitas de Medio Monte. Pe Erica am Întrebat-o Însă altceva: — Unde ai vrea să te stabilești În Germania? — Pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nici nu se putea altfel. S-a ridicat În coate, și-a așezat o pernă sub umeri și a Început să macine, nu despre America, nici despre diavolii mărunți ori uriași, cu atît mai puțin despre strigile cu luminițe În creștetul capului sau despre dăn țu ielile Frumoaselor ca niște vîrtejuri de raze În asfințit, toate făpturi văzute și Întîlnite, chipurile, ci despre cea mai primej dioasă peripeție, una la care nu asistase, a străne potului cres cut de ea. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns cu totul altceva cum că literele cărților sînt niște mumii Învie doar cît aleargă ochii pe deasupra lor dar o carte Însuflețită de voce preface literele-n
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în schimb, ba chiar i se poruncește, să se hrănească din belșug cu flori în așteptarea visului revelatoriu 101. Ezdra procedează întocmai. După șapte zile, ridicând ochii, vede la dreapta sa o femeie care se vaită cu veșmintele sfâșiate și creștetul acoperit cu cenușă 102. La întrebarea iscoditoare a lui Ezdra, femeia începe să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani; după îndelungi rugăciuni, Domnul se îndură și-i dărui un fiu, pe care-l crescu și-l educă până
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a încurcat în părul tău, și n-a mai stat pe gânduri, s-a desprins cum a putut, a lăsat ceva din razele lui acolo și pe-aci ți-e drumul... știi, de atunci îți strălucește așa perișorul din creștet, de parcă-i de aur... e tare curios mititelul și bun, bun... e cel mai mic, cel mai bun, cel mai drag frățior al nostru, dar tare-i curios. Pe toate vrea să le știe. Numai că nu-i de joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe care o simțisem vreodată era în glasul Lui. Și toată iubirea, pe care nu avusesem cui s-o dărui atâția ani, începu să-mi curgă deodată în trup. Nu, nu știu cum să vă spun. Trecea așa, ca un val din creștet în tălpi, curgând din cer în pământ. Îl auzeam vorbind cu cei din jur care-L tot întrebau dacă e permis să vindeci în zi de sâmbătă. Atunci nu știam decât de valul de iubire care curgea, curgea mereu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să aducă moartea, și tremuram cu toate frunzele mele când se apropia vreunul. Dar o respirație care să aducă viața, nu mai întâlnisem până atunci. "Poate că n-o fi om", mi-am spus. Și mi-am îndreptat frunzele din creștet spre locul de unde venea respirația aceea. Pe dată, un val de viață mi-a scăldat inima și era în viața aceea bucuria cea mai înaltă și cea mai adâncă tristețe, tot amarul, toată sfâșierea, toate lacrimile oamenilor pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu-I vedeam fața. Locul pe care stătuse păstra urma Lui : crucea de lumină, pe care cădea o rouă de sânge. Câteva picături au căzut atunci și pe frunzele mele. Din noaptea aceea, frunzele pe care le vezi aici, în creștetul meu, s-au făcut roșii și n-au mai căzut niciodată. Tatăl meu spunea despre El că era însăși Viața Lumii și că de aceea eu n-am să mor niciodată. Fiindcă în mine e sângele Lui și inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și așa se face că oamenii trăiesc pentru totdeauna și sunt fericiți întotdeauna. Eu nu sunt decât un măslin bătrân și, chiar dacă trăiesc de vreo două mii de ani, nu știu prea multe. Știu însă să înțeleg cu inima, fiindcă pe creștetul meu sunt lacrimile Lui iar în inima mea e sângele Lui. Iar ceea ce am înțeles de la El îți spun și ție, acum, nepoate e un cuvânt magic, care învinge Timpul și care a creat toate stelele, ne-a creat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
masă plină cu cărți și foi albe și foi scrise și... câte nu erau pe masa aceea ! Într-un târziu, a intrat omul acela mare. Chiar că era mare ! De unde stătea mătușă-mea, i se părea că atinge tavanul cu creștetul. Avea părul alb, ochi albaștri-albaștri, uite, ca și cerul astăzi ! A oftat, s-a așezat la masă. A luat o foaie de hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung la o fotografie de lângă ulcica de lut, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-L ascult. Dar știi ceva ? Nu-mi amintesc nimic, nimic din cuvintele spuse. E doar o mare de lumină dulce, plină de un parfum cum n-am știut vreodată că există, pe care-l simt curgând în jur, prin creștet, pe păr, pe haine lumină pe care o gust și e dulce în cerul gurii și cuvinte care se întrepătrund într-un susur blând, ca un izvor îndepărtat ici și colo îmi răsare câte un cuvânt, ca apoi altul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vânt... cine știe, poate că o să mă ierte... După un timp, a continuat: De aceea străinii de acolo își spuneau unii altora : Pacea Lui Cristos să fie cu tine. M-a mângâiat și a zăbovit o clipă cu mâna pe creștet: Da, pentru ca să fii cu adevărat Liber, în bucuria și iubirea Tatălui, Pacea Lui Christos să fie cu tine ! * ...Nici nu mai știu cum a trecut ziua aceea... Parcă zburam. Mă uitam la pescăruși și mi se părea că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Da' acu' ce era să fac, în mijlocul mării ?! Soarele era de două sulițe pe cer și ardea. Ei, ai terminat ?! Uită-te la mine. Ce glas avea ! Adânc și blând, parcă mă mângâia da, uite, acu-mi ciufulește părul în creștet. Crede că-mi trece supărarea așa ! Ba bine că nu, ce mi-s eu ?! M-am supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să știe și să simtă ce mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să știe și să simtă ce mi-a făcut ! Uite-l că mai și râde ! Râde de mine ! De fapt, surâdea și mă mângâia pe creștet : Hai, hai, vino-ți în fire! Eram mai mic decât tine când s-a întâmplat. Cum mă țineam după tata când eram în preajma Lui, tare aș fi vrut să-L întreb de împărăția Tatălui Lui, dar nu asta vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de fericire pe care o purta la Început ca pe o flamură. Când profesorul era gata să iasă din salon, l-a Întrebat direct: ― Ce știi despre starea colonelului Zdup? Dacă i-ar fi căzut o bucată de plafon În creștet, tot nu ar fi rămas atât de surprins. Era aproape șocat. Se vedea că și-a dirijat gândurile În toate direcțiile cu Întrebarea: „Ce și cât știe profesorul despre adevărata mea relație cu colonelul Zdup?”... ― Păiii... nu... nu știu, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat-o nimeni. Care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce venise, se învioră și, fără să lungească vorba, îl întrebă de preț. Dar întrevederea se termină în coadă de pește, fiindcă față de suma cerută de Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]