1,170 matches
-
Versuri > Spiritual > CREDO! Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Credință să ai, Alături să-I fii, Atunci, Demiurgul Sosi-va-ntr-o zi. Să crezi doar în EL De cazi în păcat... Fii sigur, creștine, EL nu te-a uitat. Pășește cu dreptul În fiece zi, E raiul promis Pentru vremuri nevii. Tu, Om... Ești plămadă Din lutul cel sfânt, Creația lumii !!! A LUI, pe Pământ! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CREDO
CREDO! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379181_a_380510]
-
cât mai mult, el își înzestrează fără preget memoria cu opere însemnate din literatura antică și modernă. Cunoscător al filozofiei și în special a lui Platon, Kant și Schopenhauer, și nu mai puțin a credințelor religioase mai ales a celei creștine și boudaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedând știința celor publicate până azi din istoria și limba română, el se află în comoara ideilor și a unor orizonturi fără margini a gândirii omenești. Luxul, starea
,, UNIVERSUL POEZIEI LUI EMINESCU ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374270_a_375599]
-
pe sine nu ia aminte la greșelile și păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă la sine și se mustră pe sine. În cunoașterea de sine, se ascunde, de fapt, esența credinței creștine autentice: coborârea omului sub toată zidirea lui Dumnezeu. Aceasta este cheia de descifrare a sensului vieții creștine, de înțelegere a principiilor existențiale ale omului, a universului, a întregii lumi. Creștinul să se coboare sub toată zidirea lui Dumnezeu, adică nu
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
nimic altceva decât cancerul duhovnicesc. Asta este. În primul rând, putem spune că prima și cea mai mare cauză a deznădejdii este mândria, care este și “izvorul” tuturor păcatelor. În al doilea rând, lipsa unui duhovnic și absența unei vieți creștine duhovnicești așezate, fără o rânduială anume. Apoi, lipsa rugăciunii, necredința, împrăștierea minții, delăsarea, suprasolicitarea peste potențialul maxim al propriei persoane, pretenții exagerate etc. P:Ș.: Părinte, ce recomandări faceți pentru a scăpa de duhul rău al deznădejdii? P.D.: Smerenia. Ea
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
toate bune le-A zidit Iar ce a stricat Vrăjmașul, EL numai A-ngăduit... Mintea, DOMNU-A Luminat-o pe sub streșini de Biserici Învățători aleși (se știe !), dintre Slujitorii Clerici ! Educația cea bună, de-o vârstă cu Veșnicia, Este numai cea Creștină, ce ne-A Predat-o MESIA ! Firesc că Pedagogii noștri, când Școala o ctitoriră, Rămaseră fermi în Credință și pe CHRISTOS nu-L părăsiră ! Dar ciuma roșie atee, pe-al nostru plai când a venit, S-a năpustit și-n
ÎL IZGONIM PE DUMNEZEU DIN ȘCOALĂ ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377751_a_379080]
-
creștină), punctele de contact cele mai importante dintre gîndirea occidentală și gîndirea veche indiană, evidențiind cît de mult îi datorează prima celei de-a doua. Aceasta, însă repetăm nu pe baza unei presupuse "originalități" indiene a fiecărei învățături, inclusiv cea creștină: un asemenea procedeu, care pornește de la o exigență excesivă a metodei comparative, minimalizează singurele date speculative luate în considerație, pe plan filozofic și pe plan istoric, echilibrează epocile și anulează distanțele; ci pe baza unei unicități, de natură și de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
altul în lumina cercetărilor istorice. Vom începe prin a observa, în primul rînd, urmele evidente ale gîndirii indiene vechi în filozofia occidentală, pentru a trece apoi, într-un al doilea moment, la analiza cîtorva concepte fundamentale ale tradiției culturale și creștine în lumina conceptelor asemănătoare ale gîndirii indiene vechi, cu convingerea că o discuție imparțială și serioasă poate determina o adeziune conștientă și coerentă la Adevărul celor care îl caută cu smerenie și căință, dincolo de o falsă graniță geografică și spirituală
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
trăia cu convingerea că de acum fusese dezlegat misterul mult cercetatei limbi (= sanscrita), mamă a tuturor limbilor lumii și că, în limba respectivă trebuiau să se afle scrierile cuprinzînd "învățătura" primitivă, din care să derive toate "învățăturile" istorice, inclusiv cea creștină. Și exagerările în legătură cu această ultimă concluzie au fost de-a dreptul uimitoare, deoarece cultura timpului era împinsă să urmeze, conform drumului deschis de Iluminismul francez, atitudinile anticreștine din perioada precedentă. Pentru această "cultură" era ușor de crezut că și Vechiul Testament
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la dimensiunile sale istorice și umane, o apreciere artistică și istorică a acestuia, mai mult decît religioasă. Același lucru se poate spune despre conceptele de "persoană" și de "interiorizare" de inspirație creștină. Dar "persoana" din Romantism nu mai este cea creștină: nu este creatura, este principiul creator; nu este "descoperirea" valorilor, ci "poziția" față de ele; nu este "libertatea" conform unei legi transcendente, care e disciplina naturii, ci libertate de natură sau spontaneitate. La fel, interiorizarea romantică, de inspirație creștină, cum am
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care ar trebui să îmbrățișeze Totul, adică realitate supremă (incluzînd-o chiar și pe cea creștină!): panteism și ateism, contopite laolaltă pentru a "reuni" creștinismul! În fața acestei situații generale a culturii occidentale și chiar a celor mai puțin suspecte că ar voi hibride spirituale nepermise, nu mai surprinde dacă materialismul teoretic și practic și ateismul se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
p. 12, care trimite la W. DILTHEY, Die Jugendgeschichte Hegels, Leipzig u. Berlin, 1921, p. 38 (care, din nefericire, nu ne-a fost accesibil). [347] A se vedea în M. PENSA, op. cit., p. 13, ce anume ar fi Preasfînta Treime creștină, după părerea filozofului din Stuttgart! [348] E. PAOLO LAMANNA, Storia della Filosofia, vol. II, Firenze, Le Monnier, 1944, p. 452; cf. L. PELLOUX, op. cit., p. 94. [349] Împotriva sistemului hegelian, cf. A. LOMBARDI, Critica delle Metafisiche, Roma, Bardi, 1940, p.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Visătorul și vizionarul", p. 255. 28 Ibidem, p. 255. 29 Munteanu, George, Eminescu și eminescianismul, p. 196. 30 G. Vattimo, Op. cit., p. 165. 31 I. Bianu, Op.cit., p. 196. 32 Ibidem, p. 190. 33 Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine, I, trad. de Hanibal Stănciulescu și Gabriela Sauciuc, Ed. Polirom, 2001, p. 105. 34 Ibidem, Op.cit., p. 111. 35 Ibidem, Op.cit., p. 106. 1 Vezi: Jean Chevalier, A. Gheerbrant, Op.cit., vol. 3, P Z, p. 96
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Böhme, numită și al șaptelea spirit originar al lui Dumnezeu, si care nu trebuie confundată cu universul creat, acesta fiind doar o "sărmana copie" după modelul naturii divine (concept platonician evident). Urizen este lumina care se stinge. În termenii misticii creștine, Urizen este cea de-a doua lumină, creată: lumină stelara (de aceea fiii săi sînt stelele). Enion se aseamănă cu Prakriti, despre care vorbește Lovinescu, prin aceea că Prakriti este și ea "oarbă", adică e lipsită de inteligență. Ea are
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conceptorilor acestui document, probabil din dorința de a menaja anumite grupuri religioase, din ce În ce mai evidente pe teritoriul unor țări ale Uniunii. Consider că, deși s-a Încercat să se eludeze această marcă a culturii europene, În realitate, cultura europeană rămâne una creștină. Asta o știm cu toții, indiferent dacă se proclamă sau nu acest lucru. Rămâne ca o realitate, ca un fapt care nu poate fi schimbat prin folosirea sau nu a unor etichete. În ultimă instanță, ne referim la un document politic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la Hotin (Basarabia), Trebiscăuți (Edineț Basarabia), Cudalbi și Movileni (județul Galați), Horgești (județul Bacău). Pentru cunoașterea societăți autohtone din regiunile extra-carpatice, în secolele V-VI, importante sunt și necropolele sau mormintele izolate (ritul sau ritualul de înmormântare); necropole de înhumație creștine cu puține morminte s-au aflat în Muntenia, în județul Prahova, Buzău, Vâlcea, în Moldova, în județul Neamț, Vaslui, Vrancea, în Basarabia, la Hotin și Chișinău. Aceste morminte aparțin unor locuitori creștini din secolele V-VI. Dar în regiunile extra-carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Creștinismul în secolul al IV-lea Unul din cele mai interesante momente din istoria spațiului mediteranean este considerat secolul al IV-lea, căruia îi este propriu un adevărat "dualism religios". Un interval de graniță, revendicat de două lumi: păgână și creștină, veche și nouă, un tărâm al conviețuirilor tolerante și al ostilităților deschise, al continuității și rupturii, al tradiției și înnoirii. Acest secol încheie un "ciclu istoric" început încă din secolul al II-lea"Antichitatea târzie"definit de antropologia istorică, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii între pietatea păgână și cea creștină. În concluzie, în secolul IV, în Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul secolului al III-lea și finele celui de-al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alba Iulia), Densuș (jud. Hunedoara), Prejmer (jud. Brașov), Drobeta (Turnu Severin) sunt considerate o speculație a teologilor (N. Zugravu). Bisericile aflate sunt puține din cauza insecurității din zonă. Tocmai acum limba română a conservat termenul ce desemna clădirea (lăcașul de cult) creștină, basilica (biserică)-termenul s-a născut în nordul Dunării, "a fost adus de misionari din sudul fluviului"(Pârvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o tăbliță votivă cu inscripția "Ego Zenovius votum posui"-o ofrandă (donariu), apoi fibula-inel de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aici biserici în "sate" și "orașe", unde slujeau preoți ca Sansalas, Guthicas și Sf. Sava. Un alt nucleu se afla în apropierea țărmurilor Dunării de Jos-menționăm martirii: pr. Bathusios, pr. Vercas, eremitul Argyla-moaștele lor au fost adunate de regina Gaatha, creștină dreptcredincioasă. Prin urmare, prezența unor comunități creștine ortodoxe, în spațiul nord-dunărean, în secolul al IV-lea, este o realitate. După ce vizigoții au părăsit nordul Dunării (Muntenia), sub presiunea hunilor, bisericile creștine din spațiul extracarpatic, alcătuite în special din populație autohtonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ținuturile latine de la Dunăre, la Niceea (325) au participat doar trei episcopi din această zonă. Pe malul Dunării nu se afla pe-atunci încă nici o episcopie și nici între Dunăre și Haemus, înainte de 325, nu erau decât opt comunități (centre) creștine în aceste părți. Însă după această dată, creștinismul de limbă latină ia un mare avânt: comunitățile se înmulțesc în toate orașele, în prima jumătate a secolului al IV-lea. Astfel, în Moesia Superior, în secolele IV-V, erau patru episcopii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vrancea), Fălciu și Dodești (jud. Vaslui), Oncești (jud. Bacău), Cucorăni (jud. Botoșani). Concluzie: istoria creștinismului nord-dunărean, după mijlocul secolului al V-lea, evidențiază că prezența obiectelor creștine pe teritoriul fostei provincii este un semn indubitabil al continuității populației daco-romane, singura creștină în această zonă. Aceasta realitate pune în lumină legătura indestructibilă dintre romanizare și creștinare, pe de o parte, și persistența unor comunități creștine, după impactul hunic, pe de altă parte. Acest fenomen al trecerii de la păgânism la creștinism, desfășurat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Daciei au mers mână în mână și s-au completat reciproc, reprezentând pilonii de rezistență și dăinuire ai întregii romanități nord-dunărene în fața pericolului triburilor migratoare. Prin creștinismul răspândit în limba latină s-a constituit și consolidat populația romanică nord-danubiană, singura creștină în afara Imperiului, la Dunărea de Jos și mijlocie, populație care va deveni cu timpul poporul român. Românii, ca popor, s-au născut și au fost cei dintâi creștini în sud-estul Europei, toate celelalte popoare creștinându-se mult mai târziu"57
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
total dezrădăcinat" (Fr. Dvornik). Au dispărut formele superioare de organizare bisericească, a încetat sistemul urban și episcopal, au fost întrerupte legăturile canonice cu Roma și Constantinopol, a avut loc slavizarea aproape completă a unor regiuni, dar au supraviețuit grupuri (nuclee) creștine pe țărmul pontic și adriatic, chiar în interiorul peninsulei, aceasta a fost o realitate, fundamentul reorganizării structurii bisericești în momentul reconquistei bizantine (secolele IX-XI). Au fost nuclee "neoficiale" (în catacombe) de iradiere a creștinismului printre slavi și apoi bulgari, populații păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
una autonomă, cu o ierarhie bisericească simplă, cu un cult sumar, esențializat, în timp ce disciplina bisericească era relativă, iar moravurile laxe. Pentru secolele VII-X, materialele creștine lipsesc aproape complet, ca o consecință a bulversărilor și a întreruperii legăturilor cu centrele bizantine-urmele creștine reapar abia după revenirea stăpânirii bizantine la Dunăre, în secolul al X-lea. Reinstalarea stăpânirii bizantine asupra Dobrogei a dus la refacerea organizării administrativ-politice, închegarea comunităților creștine, reactivarea structurilor bisericești și construirea unor noi lăcașuri de cult, multe din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și dezvoltarea literaturii religioase sub țarul Simeon (893-927). În acest context, lexicul religios al limbii române sud-dunărene a început, poate mai timpuriu decât în stânga Dunării, să primească o serie de termeni vechi slavi (bulgari) ce desemnau aspecte ale vieții religioase creștine: vlădică (sl. vladika), popă (sl. popu), călugăr (gr. kalogeru), stareț (sl. starci), duh (sl. duhu), rai (raj), iad (sl. jadu), sfânt (sl. svetu), mucenic (muceniku), moaște (mosti), jertfă (zretva), slujbă (sluzba), molitvă (molitva), pomană (pomenati), hram (hramu), taină (tajna), smerenie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]