35,688 matches
-
expresia „parting the ways”, după celebrul titlu al unei cărți a lui James Dunn. Se poate observa că, dacă În anumite cazuri, distincția nu este cu desăvârșire realizată, În altele despărțirea se realizează deja din primele decenii ale istoriei comunităților creștine. Păgânii Îi deosebesc foarte devreme pe creștini de iudei. În fapt, persecuția lui Nero care a avut loc prin anul 64 d.Cr. la Roma a lovit numai În creștini, iar nu și În iudei, care nu numai că erau foarte
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
lui Policarp, este scris că iudeii au colaborat la condamnarea și uciderea episcopului din Smirna (Martyr. Pol. 12,2; 13,1; 18,2). În Faptele martirilor, pentru a fi condamnați, cei care credeau În Cristos se mărgineau să spună „sunt creștin”. Autorii păgâni din veacul al II-lea, Începând cu Plinius În 111 aproximativ, nu-i confundă pe creștini cu iudeii. Păgânul Lucian de Samosata, deși vorbește cu dispreț despre ei, Îi cunoaște Îndeajuns pe creștini și felul lor de a
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Samosata, deși vorbește cu dispreț despre ei, Îi cunoaște Îndeajuns pe creștini și felul lor de a trăi. El face referiri la Însemnătatea pe care o au cărțile pentru aceștia și la practica exegetică, la schimbul de epistole Între comunitățile creștine, la persecuție, la mituirea străjerilor pentru a putea obține eliberarea sau a-i putea vizita pe cei Întemnițați, la disprețuirea morții pentru afirmarea credinței, la Învățătura despre nemurire, la simțul fraternității, la punerea În comun a bunurilor, la excomunicare etc.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
câteva decenii mai târziu, Între 244 și 248. Păgânul Celsus pune În scenă un iudeu care aruncă Împotriva lui Isus diverse invective, socotindu-l mag și vrăjitor și istorisind o versiune fantezistă a vieții sale, diferită de cea din tradiția creștină. În ceea ce-i privește pe autorii creștini, care Îi disting pe creștini de iudei, se poate aminti Didahia, Epistola lui Clement și cea a lui Ignațiu din Antiohia. Acesta prezintă creștinismul ca deosebit de iudaism, afirmând: „Nu creștinismul este cel care
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
248. Păgânul Celsus pune În scenă un iudeu care aruncă Împotriva lui Isus diverse invective, socotindu-l mag și vrăjitor și istorisind o versiune fantezistă a vieții sale, diferită de cea din tradiția creștină. În ceea ce-i privește pe autorii creștini, care Îi disting pe creștini de iudei, se poate aminti Didahia, Epistola lui Clement și cea a lui Ignațiu din Antiohia. Acesta prezintă creștinismul ca deosebit de iudaism, afirmând: „Nu creștinismul este cel care a crezut În iudaism, ci iudaismul este
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
creștinismului antic Studiile moderne ne-au ajutat să Înțelegem mai bine geneza istorică a creștinismului, dezvoltarea sa, răspândirea sa, organizarea sa. Se Înregistrează o dezvoltare În toate sensurile, dacă privim cu mai mare atenție la amănuntele și complexitatea diferitelor comunități creștine, la feluritele tendințe, nu numai doctrinale, dar și organizatorice, liturgice și ascetice. Cu toate acestea, este vorba de deosebiri și deosebiri, neputându-se pune Între toate semnul egalității și neavând toate aceeași greutate. Unele erau socotite legitime, altele În schimb
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
astfel de nume, știind că nu ne-a fost transmis nimic de acest fel”. Într-o primă etapă Serapion Îngăduise lectura acestei mici lucrări, pe care nu o cunoștea Încă direct, pentru faptul că se afla În posesia unei comunități creștine, aceea din Rhosos, care se afla În comuniune cu aceea din Antiohia; el emite apoi o judecată negativă pornind de la conținutul său și, deci, de la tradiția orală a bisericii sale Întemeiate de unul dintre apostoli. Ba mai mult, tocmai episcopul
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
excluderii unor Învățături care o puteau compromite. Numai În veacul al IV-lea este complet canonul Noului Testament. Am făcut referire la „criteriul primirii” care cred că este fundamental pentru a Înțelege dezvoltarea canonului, a instituțiilor, a liturgiei, a Învățăturii creștine etc. Faptul că numai cele patru evanghelii, că numai acestea și aceasta destul de devreme, au alcătuit Scriptura pentru toate bisericile, În același timp fiind respinse alte texte, deși se recomandau drept apostolice, este rodul deschiderii Între biserici. La fel trebuia
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
numai acestea și aceasta destul de devreme, au alcătuit Scriptura pentru toate bisericile, În același timp fiind respinse alte texte, deși se recomandau drept apostolice, este rodul deschiderii Între biserici. La fel trebuia să se Întâmple În alte contexte cu Învățătura creștină; era necesară confruntarea reciprocă, iar deschiderea permitea dezvoltarea doctrinară a bisericilor. Aceasta și pentru că bisericile erau fiecare În parte mândre de propriile tradiții și propriul fundament. Reședințele Întemeiate de apostoli jucau un rol de frunte În acest proces. Un criteriu
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
despre prescipțiile privindu-i pe eretici, din care puțin mai sus a fost citată o exprimare sintetică, având intenția de a demonstra că adevărata Învățătură se află numai În biserica catolică, Își Întemeiază argumentația tocmai pe succesiunea episcopală din comunitățile creștine, care suia până la apostoli. Hipolit, cam În aceeași perioadă, scrie: „Noi (episcopii) care suntem succesorii lor (ai apostolilor), care ne Împărtășim din harul preoției supreme și al Învățăturii, noi care suntem socotiți păzitorii bisericii” (Înlăturarea ereziilor, prefață, ed. Wendland p.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Tertullien, RHE 35, 1939, 5-46. footnote>. Cu alte cuvinte, un Întreg ansamblu de norme și practici care se formaseră deja la Începutul veacului al II-lea nu-și găsea temeiul biblic, acestea fiind elaborate de una sau alta dintre comunitățile creștine și uneori trecând de la o comunitate la alta prin contagiune. Bisericile cele mai Însemnate, mai cu seamă acelea Întemeiate de apostoli, exercitau o influență asupra comunităților non apostolice și asupra acelora aflate În propriul areal geografic. D) Koinonia Care erau
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mai Însemnate biserici. Scaunul roman deținea Încă din primele secole rolul istoric de mijlocitor al unității bisericești.<footnote R. Brown/ J.P. Maier, Antiochia e Roma: chiese-madri della cattolicità antica, Assisi 1987. footnote> Rolul acesta aparținuse În primele decenii ale expansiunii creștine comunității-mamă din Ierusalim<footnote H. Hauser, L’ Église à l’âge apostolique, Paris 1996, 66. footnote>. Declinul acesteia a fost determinat Însă de poziția plină de rigiditate În apărarea tradiției iudaice - implicând drept consecință redimensionarea poziției lui Petru, Învinovățit de
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
consecință redimensionarea poziției lui Petru, Învinovățit de prea multă deschidere față de lumea păgână și de laxitate În raport cu tradiția legalistă iudaică - dar și de evenimentele istorice legate de războiul iudaic. Dispariția „stâlpilor” și a celorlalți mari misionari presupunea pericolul fărâmițării comunităților creștine, și pentru că În așezările cele mari probabil că existau mai multe grupări cu tendințe și organizări deosebite. Odată ce a dispărut biserica mamă, punctele de referință au rămas apostolii și locurile misiunii lor, Roma mai cu seamă,<footnote R. Minnerath, De
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
administrarea botezului, era Întrebuințată și În alte circumstanțe. Cele două formule, nu știm exact când și unde, s-au contopit În așa fel Încât s-a produs o sinteză, care constituia nucleul Simbolului apostolic, ce se regăsește la mulți scriitori creștini din cel de-al doilea și cel de-al treilea veac (ca de pildă Irineu, Adv. Haer. I,10 ; III,4). Cu toate acestea, diferitele formule, atât cele scurte ca și cele lărgite, difereau de la o comunitate la alta. În
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
lo siglos II y III, Roma 1987. footnote> Modul cel mai bun de a păstra unitatea credinței era Însă acela de a favoriza adunările episcopale; acestea au apărut și s-au dezvoltat În chip firesc pentru a răspunde nevoilor comunității creștine Încă din primele timpuri. Faptele Apostolilor (cap. 15) ne istorisesc despre o adunare a creștinilor care proveneau din diverse cetăți și a apostolilor pentru a rezolva problema foarte acută a condițiilor de primire a păgânilor În creștinism. Practica aceasta conciliară
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
În vremea aceea nu exista un drept canonic, ci numai norme și tradiții locale și regionale. Lipsea deopotrivă un canon biblic bine definit și comun. Biblia, parte constitutivă și temelie a creștinismului, era punctul de referință constant pentru viața comunităților creștine, mai cu seamă În antichitate. Exegeza biblică se afla la baza predicării, a catehezei, a elaborării doctrinei, a eticii, a instituțiilor și a liturgiei și chiar și a controverselor. Era izvor de unitate, dar și măr al discordiei, date fiind
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
îl împiedică de la câștigarea vieții veșnice. Pentru a reda noțiunea de păcat, Sfânta Scriptură folosește în scrierile ei o mare varietate de termeni. Astfel, în limba ebraică, această noțiune este redată prin termenul [hattat]<footnote Cf. „Dicționar Biblic”, Edit. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 988. footnote> care înseamnă îndepărtarea de la scop; în limba greacă întâlnim cuvântul αμαρτια cu același sens; în limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un sens foarte larg, putând însemna orice greșeală. În limba română
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Mare); „demon al voinței” (Sfântul Ioan Gură de Aur); „odraslă care crește din noi, rău săvârșit prin libera voință a omului, odrasla poftei” (Sfântul Chiril al Ierusalimului)<footnote Nicolae Moldoveanul, „Dicționar de înțelepciune patristică Comori dezgropate. Cugetări din vechii scriitori creștini”, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 397. footnote>; „traiul în desfătări și în desfrâu”<footnote Clement Alexandrinul, „Stromatele”, stromata a II-a, cap. XV, 62.2., traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D. Fecioru, în Col. „Părinți și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
vol. II, pp. 207-208. footnote>. Lecturând scrierile patristice, se poate constata că, atât păcatele ușoare, pe care le săvârșește cineva în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau cu neștiință, cât și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții cei duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, unii Părinți ai Bisericii enumeră zeci de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, cele
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și al ascultării. Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: filavtia, cum o numesc Părinții, adică iubirea trupească și egoistă de sine. Celor opt păcate capitale trebuie să le opunem cele opt virtuți creștine: înfrânarea, cumpătarea, sărăcia de bunăvoie, bucuria, îndelunga răbdare, modestia și smerita cugetare. La rândul ei, filavtia sau iubirea trupească de sine, catalogată de Sfinții Părinți drept izvorul tuturor patimilor, este nimicită de iubirea duhovnicească de toți și de toate. La
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
întrerupem legătura cu El, Îi întoarcem spatele. Prin păcat, omul se înstrăinează de Dumnezeu, iar prin pocăință, prin fapte bune, prin dobândirea virtuților și prin primirea Sfintelor Taine se apropiem de Dumnezeu și se unește iarăși cu El. Întreaga viață creștină este o luptă continuă împotriva despărțirii de Dumnezeu prin gând, prin cuvânt sau prin faptă și pentru unirea cu El. Păcatul are urmări nefaste atât asupra relațiilor dintre om și Dumnezeu și dintre om și semenii lui, cât și asupra
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 33, traducere de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. Părinți și Scriitori bisericești (PSB), vol. 30, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 332. footnote>. „Iată, deci, cât de simplu începe viața creștină și cât de ușor se realizează: credință și apă din care cea dintâi stă în puterea voinței noastre, iar cealaltă e strâns legată de viața omului. Pe de altă parte, însă, cât e de prețios și de bun lucrul ceea ce
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
nimicire completă, ci o întrerupere a continuării ei”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 35, PSB, vol. 30, p. 335. footnote>. În apa baptismală este înecată viața păcătoasă a omului În Exodul mântuirii creștine prin Taina Botezului și a Euharistiei, trecerea Mării Roșii, în care urmăritorii - slujitorii lui Faraon sunt înecați, preînchipuie sau simbolizează botezul, firea apei prin toiagul cel călăuzitor al credinței și prin harul luminos făcându-se „dătătoare de viață celor ce
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
p. 25. footnote>, căci primitorul Botezului este izbăvit de robia păcatului și stăpânitorul răutății este înecat în apa baptismală. Ieșirea din Egipt, prin Moise, a prefigurat mântuirea prin Iisus Hristos. Apa mării închipuia curățirea, iar norul sfințirea dobândită prin botezul creștin și prezența Duhului Sfânt. Apa baptismală distruge o viață - a „omului egiptean” sau, altfel spus, viața păcătoasă a omului, pentru a pune începutul unei vieți total reînnoite, a unei vieți noi în Hristos Domnul<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
ne pregătim să rezistăm ispitelor și să ne continuăm pelerinajul către perfecțiunea vieții cerești. În itinerariul sufletului, după cum apare la Origen și alții, de exemplu în experiența monastică, ispita diavolească nu apare la începutul convertirii ci mai târziu, după angajamentul creștin al Botezului”<footnote Jean Laporte, Părinții Greci ai Bisericii, traducere din limba franceză de Stanca Pavai, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2009, p. 184. footnote>. Omul - chip (εἰχών) al lui Dumnezeu, cu menirea de a deveni asemenea cu Dumnezeu În
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]