1,093 matches
-
16, el este, de asemenea, fără să fie vorba despre o contradicție, laic și nonclerical, și în fond acesta este un lucru important. Observăm aici unul din aporturile importante pe care le-a avut democrația creștină în societatea europeană contemporană. Creștin-democrații au renunțat la vechiul mit al alianței dintre putere și Biserică, dintre tron și altar; ei au dovedit că puteai merge la slujbele religioase și chiar să te spovedești, să-ți găsești inspirația în Evanghelie, să-ți întîmpini cu grijă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dumnezeu cît și democrația, menținînd autonomia fiecăreia dintre sferele spirituale și temporale, evitînd subordonarea uneia față de cealaltă și invers. În felul acesta, ei au avut o mare contribuție în integrarea creștinilor în societățile politice moderne. Toate statutele și programele partidelor creștin-democrate, începînd cu cel al Partidului Popular al lui Sturzo din 1919, insistă asupra acestui aspect "Chiar de la început noi am exclus ideea că semnul nostru politic ar fi religia și am vrut să ne plasăm clar pe terenul specific al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe de orice clericalism. Introducerea în Biserică a unei ecleziologii a comunității și colegialității, concretizată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu mai era un obiectiv pentru Biserică, care din "far al civilizației", după opinia lui Pius al XII-lea, devenea "expertă în umanitate" după Paul al VI-lea, ceea ce determina, evident, o redimensionare a relațiilor cu partidele de inspirație creștină. Creștin-democrații au existat, în general, înaintea Bisericii, așa cum s-a putut observa în ceea ce privește democrația. Acest lucru este adevărat și în ceea ce privește recunoașterea drepturilor omului. "Dacă sîntem din ce în ce mai numeroși cei care gîndim că principiile de la 1789, drepturile omului, adică prioritatea persoanei și a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
VI-lea și de Ioan Paul al II-lea în 1979 pentru a asista la făurirea unei adevărate teologii a drepturilor omului prin Redemptor hominis 21. Grija de a-și menține partidele într-o sferă neconfesională i-a determinat pe creștin-democrați să se deschidă. Să se deschidă, de exemplu, față de protestanți, ca CDU-ul german, care a vrut să se deosebească de partidul de centru (Zentrum) asociind grupările de catolici și protestanți. Această originalitate trebuie subliniată, fiindcă partidele creștine democrate, după cum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
simțit întotdeauna bine aici." Această amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din octombrie 1990 a fost deosebit de bogat și interesant în planul evoluției ideologice. Declarația semnată de Jacques Barrot și François Bayrou intitulată "Actualitatea gîndirii creștin-democrate" amintea de "viziunea omului înrădăcinat în mesajul creștin, pentru care orice ființă este unică prin scînteia divină pe care o poartă în ea". Dar, continuau ei, "nu vom face din această convingere o etichetă. Oricare ar fi convingerile lor religioase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind responsabilitățile sociale ale creștinilor; există, de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind responsabilitățile sociale ale creștinilor; există, de asemenea, tradiția seculară a dreptului natural, noțiunea de bun comun, atît de prezente
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Totuși, în funcție de teme și de țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod special democrația creștină din Italia a pus în aplicare preceptele Bisericii. Două exemple susțin această afirmație: angajamentul foarte ferm al creștin-democraților pentru a determina Adunarea Constituantă să voteze, în 1947, introducerea acordurilor de la Latran semnate în 1929 de Sfîntul Scaun și regimul lui Mussolini pentru constituirea Republicii. Principiul conform căruia relațiile dintre Biserică și Stat trebuiau stabilite de un concordat a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
susținerea concepției catolice asupra căsătoriei și de combaterea divorțului de către DCI între 1971-1974, partidul divizîndu-se din acest motiv, minoritatea de stînga luînd o poziție opusă celei a Vaticanului și a Conferinței episcopale. O temă dragă Bisericii i-a reunit pe creștin-democrați într-o luptă comună, încă din secolul al XIX-lea, pînă la marile manifestări din Franța din 1984 și pînă astăzi: este vorba de apărarea libertății învățămîntului. Dar și aici democrațiile creștine și-au pus amprenta, nefăcînd din aceasta o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sturzian al cuvîntului adică fondată pe responsabilitatea și participarea cetățenilor. În alte domenii, influențele au putut fi reciproce: am putea aminti condamnarea naționalismului "exagerat" de către Pius al XI-lea, apărarea păcii, susținerea politicii lui Aristide Briand, domenii care aparțineau și creștin-democraților francezi; politica europeană de după 1945 este un alt exemplu în măsura în care s-a putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Aristide Briand, domenii care aparțineau și creștin-democraților francezi; politica europeană de după 1945 este un alt exemplu în măsura în care s-a putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din 1879, Aeterni Patris. Nu problema dificultății răspîndirii și înfloririi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de revelația supranaturală, să elaboreze sistemul de organizare al societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de organizare al societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
părerea lui, "la păstrarea, la dezvoltarea și la perfecționarea ființei umane". Pe plan politic, în sensul ideologic și partizan al termenului, este posibil să deosebim gîndirea lui Mounier de cea a lui Maritain. Mounier a fost foarte sever cu curentul creștin-democrat, refuzînd ideea unui partid care ar pretinde că se trage din creștinism. Jean Marie Mayeur vorbește despre el ca despre un "judecător al democrației creștine"10. El considera lipsită de importanță formula MRP-ului: "revoluția prin lege". Arătînd o mare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în discursul său de învestitură în fața Dietei, sursa de inspirație a acțiunii Solidarității lui Mounier. "Mounier nu credea în nici un partid și poate nici chiar în politică", notează Étienne Borne 12, care este unul dintre cele mai bune exemple de creștin-democrați puternic legați de Mounier și opunîndu-i-se ferm în același timp; "Borne, scria René Rémond, care credea în importanța și în utilitatea medierilor, nu considera ca fiind contrară transcendenței creștinismului existența formațiunilor politice ce îi uneau în mod liber pe creștinii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apariția unei politici creștine (care să răspundă practic la ceea ce reprezintă o filosofie creștină în plan speculativ) a fost complet blocată"14. În 1934, scriindu-i directorului de la L'Aube, Paul Archambault, el nega faptul că ar avea un program creștin-democrat afirmînd că vede lucrurile dintr-un punct de vedere "complet diferit". (L'Aube, 25 ianuarie 1934). Încă o dată trebuie să apelăm la blondelianul Étienne Borne pentru a găsi cea mai bună definiție a lui Maritain și ceea ce-i datorează creștin-democrații
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrat afirmînd că vede lucrurile dintr-un punct de vedere "complet diferit". (L'Aube, 25 ianuarie 1934). Încă o dată trebuie să apelăm la blondelianul Étienne Borne pentru a găsi cea mai bună definiție a lui Maritain și ceea ce-i datorează creștin-democrații: "Formula prin care l-aș caracteriza pe Maritain este aceea de filosof creștin al democrației. El a afirmat că democrația cere o doctrină puternică, iar o doctrină este puternică în măsura în care ea are anumite idei despre om, și deci un umanism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deosebirea între angajamentele în plan spiritual și temporal, neacceptarea marxismului și a capitalismului, demnitatea persoanei, Statul în slujba cetățenilor, dezvoltarea comunităților intermediare care formează țesutul Națiunii, marea atenție acordată mecanismelor democrației sînt teme pe care le întîlnim în programul partidelor creștin-democrate. În cazul Franței, este suficient să ne raportăm la programul MRP, la Carta de la Lyon din 1966 a Centrului Democrat fondat de Jean Lecanuet, la L'Autre solution, platforma CDS-ului publicată în 1977, sau la cartea publicată în același
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
El nu este numai fondatorul Partidului Popular Italian (1919), ci și întemeietorul popularismului, pe care-l definește în Riforma statale e indirizzi politici (1923) ca pe o "doctrină politică". Maurice Vaussard vedea în el "cel mai mare, poate singurul gînditor creștin-democrat care a apărut în Occident de la începutul acestui secol"18. Gîndirea sa a avut o cu atît mai mare influență cu cît, constrîns fiind de fascism la exil, mai întîi în Franța și Marea Britanie și apoi în Statele Unite, el a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
începutul acestui secol"18. Gîndirea sa a avut o cu atît mai mare influență cu cît, constrîns fiind de fascism la exil, mai întîi în Franța și Marea Britanie și apoi în Statele Unite, el a intrat în contact cu numeroși conducători creștin-democrați. Influența lui asupra catolicismului francez a fost foarte mare19. Viziunea lui asupra societății, a omului, a politicii se consolida printr-un număr considerabil de discursuri, articole, cărți, fără să mai punem la socoteală o imensă corespondență. De la faimosul discurs de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Charles Flory, care a publicat în 1928 un articol cheie al preotului sicilian asupra popularismului), Le Buletin catholique international al lui Maurice Vaussard, toate au strîns scrierile sale și au contribuit la difuzarea ideilor lui, afirmînd și clarificînd o filosofie creștin-democrată. Aceasta a fost tratată într-o serie de cărți fundamentale: Italy and fascism, publicată la Londra în 1926, apoi tradusă în italiană, germană, franceză și spaniolă; La comunità internazionale e il diritto di guerra (1929); La società: sua natura e
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Maritain și Mounier, este un aport la democrația creștină. Acesta se poate rezuma la două concepte de bază: partidul autonom, indispensabil ca element de mediere și democrația fondată pe noțiunea de popor. III Axe programatice Așa cum nu există o ideologie creștin-democrată rigidă, nu există nici un program unic. Nici un partid creștin-democrat modern, pînă la Partidul Popular European, nu a funcționat fără un program, dar examinarea acestor programe dezvăluie deosebiri și evoluții. Unele opțiuni dragi catolicismului social, cum ar fi corporatismul, pe care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Acesta se poate rezuma la două concepte de bază: partidul autonom, indispensabil ca element de mediere și democrația fondată pe noțiunea de popor. III Axe programatice Așa cum nu există o ideologie creștin-democrată rigidă, nu există nici un program unic. Nici un partid creștin-democrat modern, pînă la Partidul Popular European, nu a funcționat fără un program, dar examinarea acestor programe dezvăluie deosebiri și evoluții. Unele opțiuni dragi catolicismului social, cum ar fi corporatismul, pe care totuși Quadragesimo anno l-a susținut mult timp, au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]