544 matches
-
Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și Dumnezeu, sau Creator al Lumii). Dacă-i așa, indivizii pot forma cu Iisus tot atâtea comunități izolate, care să nu imite și să nu transfigureze solidaritatea naturală a făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
izolate, care să nu imite și să nu transfigureze solidaritatea naturală a făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția aceasta se străvede și în faptul că de câte ori vorbește despre Biserică o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Nichifor Crainic și ca o viziune panestetică. Natura, în sensul cel mai cuprinzător, este frumoasă și a fost și mai frumoasă înainte de cădere. A fost și sub raportul frumuseții un Paradis și va fi la sfârșit iar un Paradis. Creațiunile imaginațiilor geniilor artistice sunt tot atâtea tablouri profetice ale viitorului Paradis. Faptul că lumea creată este frumoasă îl face pe Nichifor Crainic să atribuie și lui Dumnezeu însușirea frumuseții. Aceasta este o a doua idee din Dionisie Areopagitul pe care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zis Dumnezeu să se facă lumină și lumină se făcu”. Această lumină e substanța primordială a lumii, prin care ea e bună și frumoasă totdeodată. Fără lumină, lumea n ar putea să fie cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii nouă a rămas al astrologului și al magului de altădată" (p. 11). Totuși, dincolo de acest sens de suprafață, Cernătescu identifică în tabelul lui Stamatin și un "plan secund, esoteric", care trimite la Kabbala (cu precădere la Sepher Ietzirah, "Cartea Creațiunii"). În această accepțiune, tabelul sadovenian, pe care kabbaliștii creștini l-au denumit "Schiță hermetică a Totului-universal", comportă, în viziunea exegetului, o "finalitate magic aplicativă": el "funcționează [...] aici ca o punere în abis a operațiilor numerice cu operatori literali [...], care, corect
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
din jurul lui Nae Ionescu și a ziarului "Cuvântul". Deosebirea dintre aceste două direcții este decelată de Mircea Vulcănescu la nivelul existenței a trei termeni majori care clarifică întreaga dezbatere cu privire la înțelegerea Ortodoxiei: generație ("produs istoric-psihologic, condiționat al unor forme de creațiune culturală"); poziție culturală ("realitate spirituală obiectivă, o manifestare socială"); atitudine spirituală ("realitate metafizică, transsubiectivă, cu rădăcini incontestabile în sufletul individual, dar depășind acest suflet, până la înglobarea unei întregi reprezentații despre lume")1. Unitatea de soluții culturale specifice celor două direcții
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mintal, a ponegrit valorile ideale, preconizînd nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Rîndurile noastre își dau ca unică țintă provocarea celor cîtorva minți, autonome îndeajuns pentru a regîndi judecăți literare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
știință - "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobîndite, își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric" (I.B.). Vocalele rimbaldiene sînt argumentul la care apelează Ion Barbu și în care vede o revizuire - prin extaz - a zilelor enorme ale creațiunii: "Este interesant să menționăm o anumită simetrie care apropie faimosul sonet de cea mai grandioasă dintre poemele umane, Apocalipsa sfîntului Ioan. Acolo, la fiecare sunet de trîmbiță a îngerului, un sector de soare se acoperă de umbră. La fel ca
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îngrijită de C.M. Spiridon, Editura Timpul, 2011), avînd ca preocupare centrală teorii și opinii economice, rezultă o bună pătrundere și înțelegere de către Eminescu a științelor ce țin de viața economică. Într-o notă din "Curierul de Iași" (17 decembrie 1876) Creațiunea comisiei bugetare..., condamnînd neștiința de carte în domeniu, precizează: "Căci finanțele sînt o știință, ele stau în legătură cu știința economiei politice, cu știința administrației". La fel în ce privește administrația la nivel local și central, care cere celor care o au în sarcină
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fi confundată cu arta retorica. Construcția înseamnă organizare deliberată, căci formele vii [s.n.] nu se ivesc, numai ridicol, numai pe cale de procreare sexuală; zămislire a cărei înțelegere d-l F. Aderca o are cu prisosință. Aceasta e perpetuarea, cealaltă e creațiunea. (...) Poezia trebuie să păstreze invariante față de anumite grupuri de transformări verbale. Invariantul permanentă, e subtilă disociație intelectuală. Fără această preocupare de esențial și permanent, poezia s-ar preface în bărbărie ori alexandrism. Corbul lui Poe nu e numai o punere
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
domeniului de observație, "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului]75, a cărei metaforă centrală, sugerând
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că arta este o imitație a naturii, neoclasicismul găsește că asimilarea naturii cu arta este morbidă si perversă. De pildă, în 1767, Thomas Gibbons critică folosirea tropilor bagatelizanți și "fantastici" și citează ca exemple următoarele descrieri ale diferitelor momente ale Creațiunii : plămădirea munților, smălțuirea mărilor mai mici, ajurarea marelui ocean și traforarea stâncilor. *34 Unele metafore de tipul natură > artă se mențin și în poezia neoclasică, dar cu condiția ca metafora să apară ca un epitet oțios. Pope, în ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
primordială. Puterea luminii de lună, sub care zace conștiința oricărui cititor al lui, îi transformă poezia în visul nesfârșit al unui nou Endymion. Și prin ceața visului care acopere amănuntul individual, apar, cu o solemnă gravitate, numai contururile inițiale ale Creațiunii : patetismul omenesc și particular dispare în ideea existenței tragice, farmecul iubirii - în finalitatea ei, unitatea - în sumă, iar peisajul - în spectacolul neschimbat, al eternității însăși." Profunde intuiții critice! Respingând cu argumente solide cea de-a doua prejudecată, Vladimir Streinu scrie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea ființei libere, a ființării care nu e închisă în cuvântul ființei, în prezența ei suverană, imperială. Iar ființa liberă este ființarea spiritului înaintea creației, desprins de orice prindere a sa în sensibilul manifestării. Spirit al unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în sentimentele celor printre care vă găsiți, participarea largă la viață, îmbogățirea de fiecare zi a impresiilor și confruntarea, analiza lor - acestea ascut mai mult aptitudinile critice și pot da cea mai bună pregătire pentru aprofundarea și judecarea dreaptă a creațiunilor literare...” Ovid Densușianu 461. „ Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrăjmași ai arbitrariului, nu vom arbitrari în judecățile noastre literare. „ Mihail Kogălniceanu 462. „Critica modernă nu este o disecție de cadavre, fără relații cu viața
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu tramvaiul pe care a trebuit s-o întreprindem pentru a ne întâlni. Ce să mai zicem de existența țânțarilor, a puricilor, a imposturii, a armatei a 14-a etc.? O chestiune ceva mai dificilă ar fi cauza pentru care Creațiunea este atât de departe de perfecțiune. Unii acuză neglijența sau chiar incompetența Creatorului... Semn sigur al imperfecțiunii umane, al însuși spiritului nostru este faptul că nu putem soluționa asemenea probleme. Sau poate chiar faptul că ni le punem... Și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în epoca când Alecsandri strălucea cu Fântâna Blanduziei și cu Ovidiu, când Grigore Manolescu era sărbătorit în Hamlet, când ștefan Iulian era copilul răsfățat al publicului. Iulian, actor de mare rasă, deși nu trecuse nici măcar clasele Conservatorului din București, avusese creațiuni, una mai strălucită decât alta, în Chir Zuliaridis, imitând de minune un grec, în comedia Mincinosul, unde imita cu mult succes pe italian, în operetele Voievodul țiganilor, Mascota, Boccaccio etc. Apoi în comediile lui Caragiale, jucând rolul Ipistatului din Noaptea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru a explica nașterea lucrurilor (nuclee, atomi, molecule, stele, galaxii ...). „Miracole“, de fapt întrebări la care nu există răspuns, există în ambele teorii. Însă „creațiunea“ ne dă „miracolul“ dintr-odată, cu o punere în scenă grandioasă în timp ce „evoluția“ ne dă „miracolul“ puțin, câte puțin, timid, un „miracol“ în pilule. În concluzie am putea vorbi despre „evoluție“ venind dinspre „creație“ fără a le separa, ci acceptând
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
la Filaret, iar fondatorii ei au fost: Dimitrie Ghica, B. Boerescu, G. Cantacuzino, general Ion Florescu, G. Vernescu, Gr. Cantacuzino, Ion Alexandrescu, C. Boerescu, D. Gobart, George Filipescu. După cum pot vedea cititorii, pe vremea aceea numai românii contribuiau pentru asemenea creațiuni economice și de interes național. Neoromânii nu existau încă. Senatul și Camera, după lungi și pasionate dezbateri, votează că este loc să se revizuiască Art. 7 din Constituție. Dar pasiunile se ciocnesc. în toată țara, un puternic curent antievreiesc se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ministrului spre a o depune în Muzeul național. Vasile Boerescu a mulțumit. în zilele de 14 și 15 iulie s-au întrunit acționarii Băncii Naționale din nou înființată. Banca Națională, înființată ca bancă de scont și de emisiune, erea o creațiune pur liberală și organizarea ei erea datorită, în mare parte, muncii și prevederilor lui Eugeniu Carada. Mă aflam printre acționari, având o procură de 10 voturi din partea unchiului meu, Nicolae Bobescu, candidat pentru un post de director. De astă dată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
profesorul Crătunescu de la Facultatea de Drept din București are interesanta idee de a forma un nou partid, ascultați: „Partidul... virtuții“?! La acest partid au aderat frații Romus și Remul Opran, Poenaru-Bordea, C. Nacu și alți câțiva. Un ziar, anunțând noua creațiune, a adăugat că acest partid nu va fi prea numeros. A fost atât de puțin numeros, încât nici n-a existat. Și cu toate acestea, toți protagoniștii ereau oameni de însemnată valoare intelectuală, unii din ei și de însemnată valoare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
reînființat la 1 octombrie 1931 iar publicarea anuarului la finele anului 1931/32 a fost imposibilă. El mulțumea colegului său prof. D. Sotnițchi care a adunat materialul și a realizat anuarul de față. Lucrarea cuprindea în preambul un studiu intitulat „Creațiunea lumii” semnat de prof. D. Rusu, foarte laborios, realizat la Cozmeni în februarie 1935. Apoi se referea și cuprindea lucruri comune unui anuar școlar: cronica liceului pe ani școlari, tabele și date statistice privitoare la cadrele didactice, personalul administrativ și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
atentă observațiune a structurilor lirice, putem să ajungem la încheierea că există un număr limitat de atitudini de felurite intensități cărora un poet adevărat nu li se poate sustrage. Mai simplu am zice că, deși poezia este o operă de creațiune, ea are o existență oarecum obiectivă, întrucît numărul de organizări fructuoase oferit de natura spiritului creator este limitat. Am întemeia astfel un fel de estetică preceptistică după care un poet, urmînd un anume precept, tratînd, să zicem în termeni vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]