16,921 matches
-
Gheorghe Grigurcu Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a Creatorului său pe care se străduiește a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioșată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Se pare că oratoria românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. Intervenția din care am citat și mai sus, pentru a ilustra termenul aprofunzime, continuă într-un mod încă mai creator: �Și să nu se mai întâmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă� (10.02.2003). Se pot găsi, de altfel, exemple și mai poetice
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
la dispoziția cititorilor, cel puțin parțial, printr-un volum al cărui material general uman exploatează, cu o autenticitate adesea crudă, zonele familiare ale afectului și ale conștiinței. Nu întâlnim în acest volum nimic din verva satirică a publicistului sau a creatorului de schițe și portrete de la începutul carierei sale scriitoricești. Temele comune ale textelor alese sunt dragostea, așteptarea, moartea, pe care se grefează "bovarismul în zonele morale joase" (Eugen Simion), căci personajele nu au decât accidental � ca în Pelerinaj la ruinele
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
făcut Mattis-Teutsch, indiferent de expresia imediată, se resimte indubitabil amestecul subtil de nonșalanță tehnică, de manualitate, și de capacitate de abstractizare, de control strict al materiei din teritoriul înalt al ideii. Ca și Br�ncuși, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Br�ncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. în jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis-Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă și fără context.
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
cît și în practica exercitării puterii după revoluție. Deci, nu se poate rezuma totul la Stalin și stalinism. Sistemul însuși a pornit din start pe o bază nocivă, fiind viciat de modul deformat în care s-au raportat la putere creatorii lui. Lipsa de deschidere, respingerea alternativei, neacceptarea altor opinii duc, pînă la urmă, la osificare și la anihilarea forței unei ideologii.” (p. 78) În calitate de insider, actualul președinte al României realizează și cîteva portrete admirabile ale unor lideri comuniști mai vechi
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În aceeași lumină, elegia cântă. Nevăzută
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
produse care aspiră mai curînd la o valorificare imediată în spațiul public (sală de expoziție sau magazin de suveniruri) decît la o funcție simbolică și la o corespunzătoare utilitate liturgică. Iar faptul că printre semnatarii acestor icoane, un fel de creatori anonimi care acceptă ca pe o fatalitate a lumii de astăzi căderea în particular și degradarea prin identitate, figurează și cîțiva autori consacrați de pictură naivă și profană, spune destul de mult despre contextul estetico-moralo-spiritual în care mai funcționează acum acest
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
din ce în ce mai adînci, adresau lumii și mamei - care se suprapuneau în sufletul copilului - următoarea întrebare: “Cine are dreptul să mă compătimească?”. Nu mă trădați prin mila voastră. Voi fi bărbat pînă la sfîrșit. “ Cel care lucrează noaptea ajunge să se simtă creatorul lumii. Dacă el nu și-ar îndeplini sarcina nocturnă, soarele nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat într-un vechi halat de baie. Odată însă, crezînd
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al trăirilor, cuvântul având valoare existențială, fiind creator de lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat cu imposibilitatea fizică de a se fi aflat în orașul cu pricina. „Varșovia în care hălădui eu e limbajul meu privat.” Lumea pe care cuvintele Elenei Pasima
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
fuseseră constrânși de un sistem totalitar să apuce pe unul din drumuri, actul de decizie se exercitase liber, fusese rezultatul unei deliberări individuale. Importantă era și precizarea că protagoniștii nu erau muritori de rând, ei dispuneau de aptitudini deosebite, erau creatori de frumos și au contribuit la sporirea tezaurului de gândire și de exprimare umană. Această valență, dar al zeilor, le garanta în evaluarea postumă un tratament privilegiat. Reiau prin urmare dilema relației dintre estetică și ideologie ca să arăt cum s-
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
la mine. Însă Mercedes se înființă singurică, dansă cu atîta naturalețe și se purtă cu atîta ironie că orice propunere serioasă i-ar fi părut ridicolă. În ziua aceea s-a inaugurat sezonul de neuitat al consăteanului meu Pacho Galáin, creatorul celebru al acelui merecumbe 1) care s-a dansat ani în șir și a fost izvorul unor noi melodii caraibiene care se mai cîntă și astăzi. Ea dansa foarte bine ritmurile la modă, și profita de măiestria ei pentru a
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
a-L adora pe Dumnezeu Însuși, tot așa trebuie să cultivăm cele ce ne sunt de folos (xrv¿simon) pentru viața și pentru desfătarea sufletului și să fugim numai de cele primejdi oase pentru mântuire, nepunând creatura mai presus de Creator, cum fac cei nebuni... La fel, când este vorba de știință, primim tot ceea ce contribuie la educația noastră și la contemplare, respingând doar cele ce ne împing spre demonni, spre rătăcire, spre pierzanie, și încă și pe acestea numai în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în sprijinul procedeului invocat de Petru Creția îl formulează, postmodern, în prefața volumului de acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd imprecizia denumirii și
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
cu “un strop șsau mai mulțiț din amărăciunea Ecleziastului.” Cu frustrările și blazarea lui Solomon nu se poate crea nimic. De altfel cartea Qohelet, la care face referire articolul, este singura din toată Biblia considerată a nu fi inspirată de Creator. Adevărul este că - spre susținerea afirmației inițiale privind inseparabilitatea extremelor - oamenii sunt în permanență compuși din absolut și relativ. Absolutul îi apropie de cunoaștere și Dumnezeu, relativul îi ajută să trăiască în această lume, îl folosesc pentru a-și face
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
înțeles și urmat de către editoarea sa. Vorbitor de mai multe limbi de mare circulație și lector neobosit de literatură din fragede vârste, Ion Pillat a fost - se știe - cel mai cult poet al generației sale, una de aur, alcătuită din creatori mai adesea de înaltă intelectualitate, de asemenea poligloți, precum Lucian Blaga, Alexandru Philippide, Ion Barbu, la rândul lor tălmăcitori din lirica universală sau autori de studii pe teme de artă. Opera lirică a lui Ion Pillat, cu variatele-i zăcăminte
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care o trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică a artei sale să se producă invers: dinspre metafizică spre materie și, evident, către înțelegerea materiei ca purtătoare de metafizică. Presimțirea Orei fatale (o altă obsesie a poemelor), spaimele cărnii, angoasele, dezgustul , regretul, durerea, uimirea că totul
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
degajate de cuvinte, Într-un anume context de comunicare. Ori al reunirii acestora În sintagme memorabile, ori În formulări aforistice. Acestea au darul de a proveni dintro experiență bogată de viață, uneori de secole, sau dintr-o cultură universală asimilată creator, În timp. Deloc În paranteză, la spiritualitatea milenară a românilor, proverbul și zicala au ținut loc de Îndreptar moral, psihologic și filosofic. Ca indicatori nominali, la origine, verbe, cele două cuvinte Își definesc substanța și datorită Întrebuințării lor tot mai
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
cugetare sau de interpretare nu mai devine suspectă, ci, dimpotrivă, aforismul folosit capătă aură de nimb. Numai că, după teoria modernă a comunicării, acesta, nimbul, se formează În funcție de particularitățile cărturărești ale receptorului ori procesatorului. Dar, fie vorba Între noi, pe creatorul de aforisme nu-l interesează cine-i va procesa textul și cum o va face - astăzi, mâine,poimâine, În viitor (mai apropiat sau mai Îndepărtat). Cu atât mai mult, cu cât zona folclorică, populară, se-mbogățește pilduitor pe cale orală, deoarece
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
de multă vreme că se lupta cu un cancer la gât. Se pare că știa de cumplita boală Încă din anul 2004, când a venit la Montreal pentru a asista la dezvelirea statuii lui Eminescu din Piața României, al cărei creator era. A scăpat de suferință pe 12 decembrie, În anul nefast 2008. Când l-am vizitat la București ultima oară, acum un an, nu mai putea vorbi. La gât, avea un bandaj care acoperea o rană ce nu se mai
2008 - AN AL MARILOR PIERDERI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1558]
-
Îi fusese credincios timp de 38 de ani. Și-a Închinat Întreaga viață Teatrului. Teatrului cu T mare, Teatrului care Înseamnă artă, pasiune, dăruire, sacrificiu, uitare de sine, Teatrului În care se regăsesc Îngemănate valoarea operei de artă, modestia adevăratului creator și respectul permanent față de spectatori, Teatrului pe care-l faci, desigur, și pentru bucuria și Împlinirea ta, dar, mai ales, pentru desfătarea și satisfacția celor mulți, care vin, cu inima deschisă, să te vadă, să te admire, să-și Încarce
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
am reușit să dau urmare vechii invitații a Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului. Acele câteva zile petrecute acolo și mai ales nopțile noastre au fost cele mai pline de intercomunicare și - dincolo de specificitatea biografic-afectivă și ideatică - de sinergie spirituală cu acest creator oltean de zile mari, care Își Începea, cu strictă regularitate, programul diurn cu lucrul la traducerea Bibliei, Între orele 6-9. Am avut atunci și convorbirea televizată, În cadrul emisiunii Credo, coordonata de Titi Dinca, care a avut loc În studioul Televiziunii Române
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
928. Nu există luptă mai mare decât În sânul unei mari iubiri. 929. Cine vrea să piardă agoniseala unei vieți pentru a Înțelege moartea care te primește la fel de gol precum te ai născut? Doar acela este cu adevărat aproape de lumina creatorului său. 930. Ce știi tu suflet pribeag câte clipe Îți cheltuie Destinul doar pentru a se Îmbăta cu apa vieții tale? 931. Nici măcar propriul tău Destin nu-ți aparține. El este urma lăsată de Cuvântul Lui Dumnezeu numai pentru tine
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
poetică modernă (Valéry). Realul poetic, prezent în poem, ca urmare a somațiilor subiectului liric, e doar o posibilitate ontologică: "Natura văzută de poet e o posibilitate (s.a.) a Naturii, proiecția unor obsesii și năzuinți foarte adînci care-l singularizează pe creator". Pentru clarificarea statutului subiectului liric, teoreticianul antrenează în discursul său distincția dintre subiectul existențial (nepoetic) și subiectul liric. Primul se orientează în lume în funcție de realitatea standard, determinat de o "figură" a realului "comună tuturor oamenilor civilizați". Pentru omul obișnuit această
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
suferinții” și că În momentul creației omului („Eu din iubire am gândit/ În om un alter ego”) nici Demiurgul Însuși nu știa acest lucru .” Nici eu nu am putut să știu/ Când formă-am dat ființei”. Altfel spus, independent de creatorul lumii există o forță ce se face cunoscută prin efecte imprevizibile, dar care nu are consistență, este răspândită În eter. Versurile lui George Popa sunt memorabile: „Mai sus de cer, mai sus de zei/ Misterul e esența./ Acesta-i cel
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]