565 matches
-
acela Își lua mâna de pe daga pe care o trăsese imediat lângă el auzind bătăile În ușă. — Pe Dumnezeul meu, Diego, că mult Îmi ușurezi tu treaba, zise Saldaña, prost dispus, făcându-se că nu vede cele două pistoale cu cremene puse pe masă. Te puteai cărăbăni din Madrid, măcar. Sau te puteai muta altundeva. — Nu pe tine te așteptam. Cred și eu că nu pe mine. Saldaña aruncă În sfârșit o scurtă privire pistoalelor, făcu câțiva pași prin Încăpere, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă să fie considerată o circumstanță atenuantă. Însă, pe cuvântul meu de basc, În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și trei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu origine incertă), urmând româna, cu 0,96% (respectiv 3,67%). Pentru a da o imagine concretă a situației elementelor de substrat din vocabularul reprezentativ a două importante limbi romanice, menționez exemplele din franceza literară (borne „bornă“, boue „noroi“, caillou „cremene“, crème „smântână“, creux „cavitate, gaură“, mine „mină“, mouton „oaie“, quai „dig“, în total opt cuvinte) și din spaniolă (becerro „tăuraș sub un an“, calabaza „dovleac“, galápago „broască țestoasă“, gusano „vierme“, izquierdo „stâng“, manteca „grăsime“, maraña „hățiș, desiș“, tranca „ciomag, bâtă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
al lui Tudor pe mâna adunăturilor de vagabonzi ale grecului Ypsilante. Acest individ - smintit în opinia oricărui om -, deși nepot de sârb prost, se pretinde neam de boier de Țara Românească, ca și când n-ar fi existând nimene - în satul lui Cremene - care să știe vorbirea acestei țări. Dar nu numai atât. El, în gândul lui de dobitoc, e mai mare poet decât Alecsandri și, ca s-o dovedească, înjură pe venerabilul bătrân în modul cel mai neomenos: el e mai învățat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
O dată numai... și s-o stinge basmul Despre menirea lor în astă lume. O! nu știți voi ce însemnează asta Când leul și-a-nfipt gheara în titani! Ah! leul codrilor fără de fine, Ăst rege mândru ea a lui păduri, Rece ca cremenea stîncelor lui, Și-a-nfipt odată gheara lui de fier În ăști titani ai Romei și a supt Din sângele lor crud... și-a-nnebunit, A-nnebunit de ură și turbare Și viața lui [e] un vis fioros: În veci îl urmărește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
necitită-a fost rămas de toți. Din fundul codrilor adânci ai Daciei Roteam pe Univers ochii-mi flămânzi Și-l înghițeam. O, codri, codri, vă mișcați cu mine, Munți mari de piatră, fiți-mi gânduri, Purtați, stânci albe, armile de cremeni, Mergeți naintea mea... a regelui. Să văd apropiindu-se pământul, *** cu munții și cu codrii Și stând pe loc naintea Romei vechi. {EminescuOpVIII 55} 6 2254 [DECEBAL] Când înjosit ești, când o gravă * rană * Ți-atinge rana sufletului tău Viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O scriere, desigur vro dedicație pentru dum[ne]a-lui * boierul... POETUL Hm! Așa ș-așa... Am scuturat-o din mânecă. Poezia noastră-i ca un copac cu rășină care picură de acolo de unde-i hrănită. // Scânteia nu sare din cremene decât daca scaperi, dar flacăra noastră blândă izvorește de sine și, ca puvoiul, fuge de orice stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule. Dar cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cât de foame Îmi era și cât eram de obosit. Îmi doream să fiu acasă sau să văd Împreună cu Inge vreun spectacol ușor, stupid. Voiam să fiu oriunde În altă parte decât să mă aflu În fața brunetei cu chip de cremene care-mi deschise ușa. Își șterse mâinile rozalii, pline de pete, de șorțul soios și se uită la mine plină de suspiciune. — Frau Buverts? am Întrebat-o folosind noul ei nume după căsătorie și aproape sperând că nu e ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
an de atunci. -... Era în noapte înspre Sânziene...! își zise el cu tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie/ Doar, forța ei vitală, neasemuită, o făcea să-și mai mențină cunoștința. ”- Așa a vrut Dumnezeu... Facă-se Voia Lui!” își zise ea împăcată cu soarta. Cu un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
când tăcerea nu a mai avut puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se întunecă, ca de un fum gros... O scăpărare de amânar pe cremene fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi, vântul stârni niste vârtejuri de praf... lumina zilei murea înnăbusită de ceață. Nu mai stiai dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine furtuna! Murmură bătrânul Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plafonul și ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer înghețat, de munte, de culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
organ din ramuri, din trunchi, din foi are un schelet în forma mrejei, care consistă din materie anorganică, a cărei bază [e] sau siliciul sau calciul. Siliciul, pe care-l găsim în cele mai deosebite forme, ca nisip alb, ca cremene, ca cristal de cuarț, formează mai mult decât 60, adesea 95 procente ale substanței pământului solid. El face ca pământul să aibă porozitate, pentru ca aerul și apa să aibă intrare liberă în încăperile lui minimale; Solul alunios (Alaunerde "piatră acră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bucegi sau Ciucaș. Știați că ... Peștera Cioclovina este cunoscută pentru descoperirea celui mai vechi craniu de Homo sapiens fosilis, din România, și a unor urme de locuire umană din paleolitic, printre care vetre de foc și unelte din os și cremene? Focul viu este un proces natural de autoaprindere la suprafața terestră a gazelor de sondă emanate din scoarța terestră datorită frecării gazelor cu rocile silicioase? În țara noastră fenomenul este întâlnit la Andreiașul de Jos (jud. Vrancea) și Terca (comuna
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
se poate trăi aci fără magazin, fără școală, fără biserică, fără frizer, oameni tot timpul cu picioarele goale. Ca să mergem la satul cel mai apropiat Tufești trebuia să trecem două brațe ale Dunării, Vâlciul și Dunărea mare navigabilă zisă și Cremenea, spre deosebire de Dunărea veche ce limita Dobrogea. De la Tufești mergeam la Brăila, singurul punct serios de aprovizionare cu ceea ce se mai putea găsi în acel timp de război greu. Pe Vâlciu și Dunăre, la Brăila, se putea merge doar
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
vopsiți sau nevopsiți, movile de argilă cu fragmente de țiglă albastră smălțuită care trebuie să fi fost aduse din sud, dinspre deșert. Altul constă într-un baton de metal oxidat care se dovedește a fi o pușcă cu închizător de cremene, cu patul mâncat de termite. Toate sunt acoperite cu un amestec de pudră colorată, un amestec de lapte și bere de mei, oferite strămoșilor. Stă în fața unei figuri asemănătoare unui bulb, cu părul strâns în vârful capului, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni rug căutând hribi. Ceahlăul se saltă în cer singuratic și cu cremeni goale. Prin contrast, Ceahlăul pare enorm în peisajul munților moldovenești, deși e mai puțin ridicat decât munții Făgărașului de pildă. Se vede în valea Bistriței cât de relative sunt valorile. Ce linie măreață are acest munte și cât de aproape de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își vor vorbi despre un singur nume - România. Străbătând munții noștri, vei răsfoi din vâltoarea neamului căci murind în șes, poporul român a știut să renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și străbunii noștri și-au refăcut forțele ca voinicul din poveste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aproape satul copilăriei : Ce pașnic era satul...Pitit la poala culmii Ca un ostrov de cuiburi sub streșina-nvechită. Îl străjuiau din muche, doinindu-i pururi, ulmii Și-l încingea pe vale pădurea de răchită. Părea bârlog sălbatec scrobit în cremeni sparte, Știind numai de datini, de hori și dragul glumii, Ferit din drumul mare, pierdut așa departe, Ca-n basmul cu cetatea la marginile lumii ! Era o poezie care îi aducea în inimi nu doar pe Vlahuță, Goga sau Macedonski
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]