702 matches
-
aibă misterioase analogii cu orice. Când m-am Întors În Europa, am transformat această metafizică Într-o mecanică, și de aceea am nimerit fără veste În capcana unde mă găsesc acum. Dar atunci m-am Învârtit Într-un fel de crepuscul În care se anulau diferențele. Ca un rasist, am crezut că credințele altuia sunt pentru omul puternic niște prilejuri de dulce fantazare. Am Învățat ritmuri, moduri de a te lăsa În voia trupului și a minții. Îmi spuneam asta alaltăieri-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
targa. ― Cu ce? întrebă ea, când el se ducea din nou în sala din care ieșiseră. ― Trepiedul. E destul de rezistent. Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai tropot de copite, iar granitul lucios al caldarâmului începea să reflecte strâmb albastrul cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată iarna pe Gina spre casă, acum înaintam amândoi printr-un crepuscul de vis, cu miros de iarbă și calcar vechi, cu ferestre purpurii și cornișe albastre. Și tocmai acum, când, purtîndu-și duminica bluzițele ei pastelate și fustele ecosez prinse cu un mare ac se siguranță cu piatră striată, Gina era atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea galben, cum arde sarea. Când să ne luăm rămas bun, am făcut brusc gestul (mie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu... plasa mea are un singur fir, lung și drept. Pe el trebuie să mergi tu. Căci eu sânt Călăuză și Paznic aici, la marginea lumii." Îl ascultam, ca întotdeauna, fascinată. Mă străduiam să țin minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe alocuri i se vedea urzeala. Fire de lână de mai multe culori se împleteau în el inexplicabil, formând arabescuri complicate. Mi-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de transcendență strălucește imperiul unei lumi în care infinitul întinderilor și al cantității își condensează ne-măsura devenind o veșnicie a substanțelor de conținut. Survine aici imaginea fragmentară a unei dimensiuni în care eternitatea se prăbușește constant în sine generând crepusculul unei implozii unde ființează doar măreția absolută a spiritului. Cel căruia i se oferă o astfel de priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oare, profunzimea unei lucidități născută din agonie și tensiuni paroxistice? Pe fundalul și întru această profunzime îndurerată, cum evoluează dorința de asumare a transcendenței străbătătoare? Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței Experiența suferinței ni se prezintă, cel mai adesea, ca un crepuscul existențial, ca o breșă-sincopă în fluxul normalitații cotidiene. Asistăm, în cazul acestei experiențe, la survenirea a două tipuri speciale de percepție. Astfel cel care suferă primește în interioritatea sa încercată împrejmuirea lumii într-un mod distinct față de semenii săi neatinși
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii, sufletul, abandonat acum, își proiecta pulsația ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A ignora timpul înseamnă, în acest context, a închide privirea ce sesizează procesualitatea disoluției generale și efemeritatea oricărei structuri profane. Alături de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ritmul lent și calm al unei analize ce se dorește sigură prin cercetarea sa meticuloasă. Între cel ce îndură suferința survenită prin deficiențele corporalității, acea suferință ce nu sfredelește ci doar învăluie copleșitor și dimensiunea lumii împrejmuitoare se află un crepuscul terifiant deschis asemeni unei prăpăstii amețitoare. Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
exploatare ca replică la suferința ce-i copleșește, ca sprijin ce ar putea echilibra cumpăna unui destin coborât în dramă și tragedie. Acest mod de raportare la dimensiunea lumii permite ancorarea în exercițiul profunzimii, al pătrunderii lucide și sfredelitoare spre crepusculul situat dincolo de fluctuațiile superficialului hipnotic ce tranzitează odată cu succesiunea temporală. A auzi și a rosti sunetul reprezintă una dintre formele cele mai importante de cunoaștere și interacțiune umană, de comunicare și adaptare la nivelul totalității existențiale. Totodată subordonarea sunetului armoniei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se mai raporta la sine ci la transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trăire sau acțiune căreia ea i se substituie ca mijloc, drept verigă intermediară. Aici creația stă, în survenirea expunerii sale paradigmatice, ca unitate vie de mijloc și scop, ca simbioză de începuturi și sfărșituri abisale ce se revarsă asemeni unui crepuscul de sine stătător. Opera dăruită iubitorului artei trimite doar spre propria dimensiune, spre universul către care proiectează și poartă deschizându-se, totodată, în și prin unitatea acestui plan evocat paralel cu realitatea fluxului cotidian. Creația artistică izbucnește punctând realitatea profană
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor temporale, ele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o astfel de Îndeletnicire. Mă execut Încercînd să privesc fără gînduri bazinul de ciment, a cărui adîncime e greu de apreciat. Rămîne de văzut ce Înseamnă jumătate, deocamdată rezultatul e aproape nul. Așa că nu observ silueta care vine țopăind prin crepusculul rece și se strecoară În una din cabine. — Măî, nu arunca așa cu găleata aia că mă stropești, se aude vocea lui Gărăgău dinăuntru. Măî, auzi, fii atent, Îți plantez și eu unul, dar să-l lași aici, că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reia, iar cei din studio par să-și fi dat demisa, pentru că pînă seara din difuzor răsună cîntece de pahar, șlagăre folclorice sau alte muzici Îngrozitor de enervante. Pe la 6 după-amiază ieșim să fumăm În capătul culoarului. Înserarea păstrează urmele unui crepuscul liniștit și rece - se vede prin fereastra mare, care ne arată În același timp și reflexia chipurilor noastre sobre, prelungi, palide și pline de echimoze și cusături (a mea). Pe culoarul animat, cadrele medicale discută Între ele sau cu pacienții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care mi-a marcat acei ani din viață, o lumină În trecutul nostru, despre a cărei pierdere nu mai vorbim de mult. Și, În timp ce trăncănim, Îi admir vrednicia, pereții sînt plini de lucrări crude - și Îl invidiez. Se apără de crepuscul, disciplinat, meticulos. Nu e puțin lucru, nu e deloc puțin lucru... de fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
este o posibilă promisiune a continuării și a mântuirii, când Într-o bună dimineață / Mă voi trezi fecior de-mpărat / Îmbrăcat în purpură și brocarte / Celesta caleașca va trage la scară / Să mă ducă sub streșini de cer / În străluminatul crepuscul. Străbătând spațiul biblic ori numai având reminiscențe biblice - biblica dumbravă, de pildă -, căutătorul trăiește, de fapt, întoarcerea pe mare spre sine, microcosmosul zidit de Cel Bun / Adevărat / Și Frumos, făcând elogiul perfecțiunii învederată în orice înfățișare a Creației, vizibilă cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și o masă. Mai aveam un CD Player și câteva discuri, pe care le-am tot ascul tat în primele zile până le-am învățat pe de rost. Afară ploua cum n-am mai văzut niciodată, într-un fel de crepuscul gălbui, și-așa avea s-o țină câteva luni în șir. Înnebuneam de singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unui bolovan; apoi o luă la stînga și se cățără în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi o luă la stînga și se cățără în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sfîntului Ioan și Albrecht Dürer. împărțirea finală a lumii între buni și răi și supraviețuirea celor buni într-o lume nouă luxoasă era neconvingătoare, dar în vreme de criză, politicienii au un asemenea discurs. Schimbă timpul zilei din după-amiază în crepuscul și desenă o săgeată întunecată suspendată sus, între lună și acoperișul fostei lui școli primare. Fiind pictată pe cer, nu putea cădea și nici mulțimea de pe pămînt nu putea scăpa. Alergau pe edecuri, pe poduri, și se adunau pe înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
afla la locul ei, prinsă în perete, m-am gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să spun că totul se petrecea într-un ciudat crepuscul, vreau să spun că întunericul și lumina se contopiseră într-o iradiere de neînțeles și de nedescris. În odaia de sus am dat cu ochii de Dragoș (îl vedeam prin pleoapele închise), dormea cu fața spre ușă, ghemuit pe o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]