950 matches
-
europa.eu.int/comm/employment social/social inclusion/docs/jim bg en.pdf). Un raport al Băncii Mondiale din noiembrie 2005 (The Road to Successful EU Integration. The Policy Agenda. Country Economic Memorandum) invocă însă cifra de 25,5% pentru 2004. Înclin să dau crezare mai degrabă cifrelor de peste 20%, consistente cu evoluția cunoscută a structurii sociale și cu patternurile socioculturale din țara vecină. Discuții mai lungi în acest sens pot fi regăsite în introducerea pe care am scris-o pentru M.Voicu (2005), ca
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
fideli tradiției știau deci că, numai strălucind în lumina sfântă a propriei lor vieți, povestea Evangheliei va apărea drept cea mai bună poveste dintre toate poveștile posibile. Sau, în cuvintele lui Hans Urs von Balthasar, „numai iubirea este demnă de crezare”. Decepția suferită de Nietzsche venea tocmai din această neputință a creștinilor de a-și cânta povestea cu încredințare în adevărul mântuirii lor (Bessere Lieder müßten sie mir singen, daß ich an ihren Erlöser glauben lerne: erlöster müßten mir seine Jünger
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un Hristos. Dacă nu pe Cel murit și înviat „după Scripturi”, atunci pe care altul? Același lucru poate fi spus și despre „mișcarea Duhului”; în textele canonice ale Noului Testament întâlnim acest îndemn (I Ioan 4, 1): „Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți proroci mincinoși au ieșit în lume”. După care criterii epistemologice ar putea fi recunoscută mișcarea invizibilă a Duhului? Pe scurt, fără referința la Scripturi și la tradiție, noul tip
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
s-o examinați cu scopul exclusiv de a vă forma o părere obiectivă și inteligentă despre forța de berbec ascunsă într-însa. E o chestiune vitală, căci dacă nu o veți rezolva în chip satisfăcător, veți refuza mereu să dați crezare unuia dintre cele mai îngrozitoare, dar nu mai puțin adevărate, evenimente înregistrate vreodată în analele istoriei. Observați că, în poziția obișnuită de înot, fruntea cașalotului formează un plan aproape vertical față de apă; observați că partea inferioară a acestei frunți e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi venea să dau crezare străvechii superstiții a lui Paracelsus, care spunea că spermanțetul posedă rara virtute de a potoli mînia; scăldîndu-mă în acea cadă, mă simțeam eliberat, dumnezeiește eliberat, de orice răutate sau neastîmpăr. Să storci, să storci, să storci... O dimineață întreagă am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capturării. Nu s-ar putea însă, oare, ca balenele din zilele noastre, deși mai mari decît cele din perioadele geologice anterioare, să fi degenerat totuși, de la Adam încoace? Ar trebui desigur să tragem această concluzie, dacă ar fi să dăm crezare unor domni ca Pliniu și, în general, tuturor naturaliștilor din antichitate. Căci Pliniu ne vorbește despre niște balene ale căror trupuri vii acopereau pogoane întregi, iar Aldrovandus despre altele, care măsurau cîte opt sute de picioare în lungime - cît o conductă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vorbea cu tine de sus” - Ibidem, p. 220), autorul se răsfață în a-și calomnia progenitura preferată. Scrisorile, mai mult decât romanele, oferă o relativ densă armătură biografică, necesară, în opinia autorului, pentru a spori credibilitatea personajului. Dacă am da crezare rândurilor lui Chandler, Philip Marlowe este un cetățean american cât se poate de real, cu o identitate de a cărei veridicitate se putea convinge oricine. Epistola către D.J. Ibberson este probabil cea mai amplă referință la viața detectivului - drept dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
camera 5, fără a întreprinde nimic. Această primă încercare de a testa sistemul de la Pitești în altă închisoare a fost un eșec din mai multe motive. În primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile în care regimul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
numai după seism, verificând mai întâi scara și drumul de ieșire. Evitați clădirile grav avariate. Deplasați-vă într-un loc deschis și sigur (parc, stadion etc.). Fiți pregătiți psihic și fizic pentru eventualitatea unor noi șocuri seismice (replici). Nu dați crezare zvonurilor privind eventualitatea unor replici seismice și mai puternice și urmările lor. Ascultați numai recomandările și informațiile transmise oficial, recepționate direct de dumneavoastră și nu din auzite. În caz de blocare în anumite locuri, bateți la intervale regulate cu un
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de acord cu aceste politici la acea vreme; este mai probabil faptul că „alți membri ai conducerii colective din 1965 șși aproape sigur premierul Ioan Gheorghe Maurer - n.n.ț și-au impus prioritățile”. Rezultatele au fost destul de impresionante dacă dăm crezare ziarului partidului: „La sfârșitul anilor ’60, mai mult de un sfert din membrii Academiei Române și al posesorilor de diplome de doctorat, circa 46% din ingineri și mai mult de jumătate din profesori s-au alăturat partidului”. La sfârșitul anilor ’60
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
mai trăit încă atâtea vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf. Există parcă în aer un ferment al dezordinii”; Dând imediat crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul nostru fără iluzii de a privi lumea, lăsând să se insinueze bănuiala interesului propriu asupra oricărei fapte bune, mai este de mirare că în permanență suntem sceptici și blazați
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
abat asupra ei, nu poate fi nicicând abandonată. O voință de neclintit, o convingere în puterea umană, în valoarea sa, în infinitatea existenței sale. Iudaismul apreciază că nimic nu-i este imposibil omului. Și poate că nu i-am da crezare, dacă noi înșine n-am încerca să privim în perspectivă, să deslușim gândul de după gând, care a făcut ca omenirea să-și ridice ctitoriile. Probabil că privirea dincolo de imediat, de cotidian, de hic et nunc, s-a născut odată cu această
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de a doua parte fiind tipărită postum (1941). Încercând să reconstituie istoria zbuciumată a acestei ramuri a românilor, pe care el îi numește „rumelioți”, după provincia în care locuiau cei mai mulți, C. recurge la numeroase izvoare. Nefiind însă un specialist, dă crezare, în egală măsură, atât documentului, cât și legendei. Urmărind prezența românilor la sud de Dunăre printre celelalte popoare balcanice, el caută să-i deosebească în permanență, servindu-se de toponimie și onomastică. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat
CARAGIANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286093_a_287422]
-
ropote de aplauze. Începu muzica Zorei. Uvertura ei. ― Doamnelor și domnilor, din timpuri imemoriale marinarii au spus povești despre făpturi incredibile văzute de ei, jumătate femeie, jumătate pește, ce Înotau În mare. Noi aici, la Club 69, n-am dat crezare unor asemenea povești. Dar un pescar de ton pe care Îl cunoaștem ne-a adus deunăzi o pradă uluitoare. Și acum știm că acele povești sunt adevărate. Doamnelor și domnilor, Îngână Bob Presto, nu vă miroase... cumva... a pește? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oraș. — Ce vîrstă avea bărbatul? — Nu era tînăr. Nici bătrîn. Foarte puternic. Înspăimîntător. Aproape că a luat-o la fugă, și nu s-a liniștit decît după ce a ajuns la ea. — Se mai vedea lumină la parter? — Nu, dacă dăm crezare spuselor ei. N-a auzit nimic. Înainte de culcare, fiind foarte tulburată, a luat o lingură de alcool de mentă cu o bucățică de zahăr. — Cine a descoperit crima? — Ajung imediat la asta, șefule. Domnișoara Lange voia să Închirieze camere unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu se poate stăpâni să nu bodogăne în timp ce iese: Numai cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de autoritate. Nimeni nu dă crezare recomandărilor privind sănătatea dacă le înțelege. Nici nu apucă să închidă bine ușa în urma lui, că Livia se dezlănțuie, volubilă, încercând să evite o ceartă iminentă: Doctorii ăștia nu sunt niciodată de acord, ca să nu-i dea celuilalt câștig de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sfântul Petru a dat deja de știre despre osândirea creștinilor din Edo la Luzon, la Macao, până și în Nueva España. Chiar dacă le spuneți acum că veți îngădui credința creștină numai pe aceste domenii, nu cred că vă vor da crezare cu una cu două. Misionarul nu uitase nici acum să-i vorbească de rău pe iezuiți. Loviți într-un punct slab, japonezii se cufundau din nou în tăcere. Dacă tăcerea de adineauri era doar un șiretlic, de data aceasta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile, nu veți mai simți nimic nici măcar pe timp de valuri mari sau de furtună. Samuraiul nu putea da crezare cuvintelor lui Velasco. Însă, îl fericea pe tânărul Nishi Kyūsuke care se plimba pe corabie împreună cu Velasco rugându-l să-l învețe limba țării sale. Dar, lucru ciudat, după ce trecură trei-patru zile, răul începu să-i mai slăbească, întocmai după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
limbi de foc și ascultă clipocitul fântânii. „De aici din Nueva España... până în țara îndepărtată a Spaniei. Poate că am să mă duc”, murmură el aducându-și aminte de chipul soției sale, Riku. „Nu am altă cale decât să dau crezare cuvintelor seniorului Shiraishi.” Dar nu era vorba numai despre asta. Simțea în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Te caute pe Tine.” Doar printr-un singur mijloc puteam să-i țin piept părintelui Valente: să-i creștinez la Madrid pe soli. Întocmai după cum i-am făcut pe negustorii japonezi să primească botezul în Mexico. Numai astfel vor da crezare episcopii spuselor mele. Întocmai după cum mi-a dat dreptate guvernatorul din Mexico după acel botez pompos. Solii au urcat în susul râului Guadalquivir și, în cele din urmă, au pășit pe pământ european. Prima oară au pus piciorul în orașul spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face creștin... La auzul acestor cuvinte, o uimire copilărească străbătu chipurile până atunci împietrite al lui Tanaka și al samuraiului. Ca să le domolească uimirea, Velasco atacă mai departe: Dacă v-ați creștina, atunci slujitorii bisericii din această țară vor da crezare cuvintelor mele. Vor socoti adevărat legământul făcut de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum fețele bisericești din Spania nu pun la îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea însăși extravagantă, deși ajunge, la un moment dat, să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus să-i dea crezare. Pe de o parte, vine cu un argument inteligibil, că există imagini ce nu au nici o legătură cu lumea reală. Pe de altă parte, se simte el însuși omul altui timp. „Cei din vechime aveau în multe privințe o părere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, pentru că e cu neputință“. Observă că astfel de propoziții, în stare să provoace pe oricine, nu sunt lipsite de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întreagă, cei doi se întâlnesc în chip fericit. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, se spune: „Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, și nu mie rușine de acest lucru tocmai pentru că e de rușine (pudendum). Și este vrednic de crezare că Fiul lui Dumnezeu a murit, tocmai pentru că e nebunesc (ineptum). Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, tocmai pentru că e cu neputință (impossibile).“ A doua parte din prima frază indică deja o asumare deplină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este ea însăși extravagantă, deși ajunge, la un moment dat, să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus săi dea crezare. Pe de o parte, vine cu un argument inteligibil, că există imagini ce nu au nici o legătură cu lumea reală. Pe de altă parte, se simte el însuși omul altui timp. „Cei din vechime aveau în multe privințe o părere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]