590 matches
-
apoi am precizat că lucram pentru o casă de producție video. Acum câteva zile, pe când mă aflam la New York pentru o filmare, am Întâlnit un bărbat, și el mi-a dat acest număr de telefon. Am simțit-o pe femeie crispându-se la auzul cuvântului New York. — Stați un pic, nu Înțeleg despre ce vorbiți. Dacă până În acel moment avusese o anumită eleganță În felul de a vorbi, acum vocea Îi devenise brusc ascuțită. Probabil că Îmi făcusem prea multe iluzii În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ale băieților luau sfârșit odată cu ejacularea și că, În fine, Între bărbați și femei erau diferențe uriașe, ca aceea dintre o râmă și universul nemărginit. Keiko Kataoka făcu o pauză ca să bea niște apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
te Întrerup. Hei, Noriko, nu spuneai tu că ai vrea să Încerci orice droguri, numai să te facă să te simți bine? Ei bine, am adus cu mine ceva de la Londra, săptămâna trecută. Vrei să Încerci? Auzindu-l, Noriko se crispă puțin. Tocmai starea aceasta de crispare nu trebuia să o lase să dispară. — Poftiiiiim? Ce spuuuui? răspunse Noriko, prelungind finalul cuvintelor și mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lase să dispară. — Poftiiiiim? Ce spuuuui? răspunse Noriko, prelungind finalul cuvintelor și mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă sex, după atâta vreme În care nu mai făcuse. Era crispată deoarece nu Înțelegea legătura dintre Keiko Kataoka, camera de hotel și vagabondul pe care-l Întâlnea după un an, și mai ales nu Înțelegea care era rolul ei În toată povestea. Prin felul Împiedicat de a vorbi al unei studente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în geamul ceasului făcîndu-l țăndări. Mă așteptam să se oprească și minutarul, dar nu s-a întîmplat așa. Ploaia ajungea acum pe limbile ruginite, se distingea un scâncet metalic pe care înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca toți oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de una dintre crimele fără număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest individ tocmai aruncase civilizația galactică într-un război a cărui amploare depășea deja orice imaginație. Dacă Enro putea fi asasinat. Inima i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
după ce s-au așezat amândoi comozi, n-au mai încetat cu poveștile până zori, când pe fată o fură somnul. Flăcăul a sărit în picioare, era timpul să vadă de oile care dormeau și ele, numai una părea că se crispase din cale afară, se lupta săraca cu moartea cu ultimele forțe, însă până la urmă se predase vlăguită de putere. - Of, Doamne, mi-ai luat vederea, tocmai când eram de pază! Cum am să spăl rușinea asta de pe mine?! Băiatul cel
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a bănuit probabil că eu eram cel care telefona. — Ce faci? Trecuse aproape o lună de când nu ne auzeam. — Mă pregătesc să ies. — Cu cine? Nu aveam nici un drept s-o întreb, clătinam din cap dojenindu-mă. Fața îmi era crispată, dar am încercat s-o fac să creadă că râdeam. — Te-ai logodit? A răspuns, fără să schimbe tonul. Mergem să bem ceva. Mergem? Tu cu cine? O, târfulița mea, te și consolezi! Acum nu râd deloc, am o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care acum era lângă picioarele ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să-l iau. A stat să mă privească în timp ce închideam portbagajul. Când s-a urcat în mașină, când s-a aplecat să intre, i-am văzut chipul crispându-se într-o expresie încruntată, ca și cum ar fi simțit o durere nemeritată. — Ce ai? — Nimic. Dar ceva mai târziu, în timp ce conduceam, și-a pus amândouă mâinile pe burtă, lăsându-le să alunece încet, ca și cum ar fi vrut să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca să nu o vadă. — Mersi, dar nu-i nevoie. Mai lasă-mă câteva minute, bine? O privi lung cu un surâs înțelegător înainte să sară jos din pat și să o cuprindă într-o îmbrățișare drăgăstoasă. Ea simți că se crispează, fără voia ei. Russell o strânse și mai tare în brațe, îngropându-și fața lângă gâtul ei, chiar între bărbie și umăr. Barba care îi crescuse de când se bărbierise dimineață îi zgârie fața și ea se zvârcoli. — Gâdilă? râse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
început, dar lucrurile au mers din ce în ce mai rău — mai ales în mintea ei, a recunoscut Emmy — până când a ajuns să se ferească dezgustată de atingerea lui. Povestea asta a obsedat-o întotdeauna pe Leigh care înțelegea perfect cum e să te crispezi la sărutul iubitului tău și tocmai de aceea i se păreau atât de plăcute aceste momente când se cuibărea în brațele lui. N-ar vrea să stea goală în pat alături de Russell, să se giugiulească cu el și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vrut. Maică-sa oftă, un oftat din acela lung și dramatic care aproape întotdeauna preceda o discuție lungă și dramatică. — Adriana, am încercat să fiu înțelegătoare — zău, chiar am încercat — dar situația a devenit de netolerat. Adriana simți că se crispează din tot corpul, dar, chiar înainte să spună ceva, scăpă din mână ondulatorul de păr care ateriză pe podea, după o scurtă, dar dureroasă oprire pe coapsa ei. În mă-ta! țipă ea, sărind în picioare și frecându-se sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit unde odihna semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUI TRICOTA, RIDICÂND DIN CÂND ÎN CÂND CAPUL CA SĂ SE UITE LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA S-A MATERIALIZAT PARCĂ ÎN ODAIE, PLINĂ DOAR DE TUMULTUL FĂRĂ GLAS AL UNUI RĂZBOI INVIZIBIL. CRISPAT DE NESOMN, DOCTORUL ÎȘI ÎNCHIPUIA CĂ AUDE, LA MARGINEA TĂCERII, ȘUIERATUL UȘOR ȘI REGULAT CARE ÎL ÎNSOȚISE ÎN TIMPUL ÎNTREGII EPIDEMII. I-A FĂCUT MAMEI LUI UN SEMN CA S-O DETERMINE SĂ SE CULCE. EA A REFUZAT CU O MIȘCARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
directă cu Arnold. Nu e încă ora nouă, dar sigur e deja la birou. — Biroul lui Arnold Saville, răsună glasul vesel al Larei, secretara lui. — Lara, spun stresată, Samantha sunt. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara pare atât de șocată, că mă crispez toată. O, Doamne ! Ce s-a întâmplat ? Unde ești ? Toată lumea... Se oprește brusc. Nu... sunt în Londra. Pot să vorbesc cu Arnold ? — Sigur, e chiar aici. Glasul ei îi dă legătura lui Vivaldi, apoi se face iar liniște. — Samantha. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fără cinci sunt în hol, gata de plecare. Se pare că locuința mamei lui Nathaniel nu e prea ușor de găsit, așa că planul e să ne întâlnim aici și să mă conducă el. Îmi examinez imaginea din oglindă și mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Întinde mâna, dar nu i-o iau. Dincolo de toată bucuria mea, sunt încă afectată. Nu mi-a trecut supărarea. Nu mă pot preface că totul e OK. — Ți-am primit biletul. Ridic privirea către el și îl văd că se crispează. — Samantha... Ți-am scris un alt bilet în tren. Pentru eventualitatea că n-ai fi vrut să ne vedem în Londra. Caută în buzunar și scoate o scrisoare de câteva pagini ; ambele fețe ale foilor sunt acoperite cu scrisul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cine ne oferă cel mai bun preț posibil, Înțeleg că e bine așa, spuse Marta, dar poate ar trebui să iei prânzul cu părinții tăi, ultima dată n-ai fost la ei și trebuie să fie foarte nemulțumiți. Marçal se crispă, N-am chef, și pe lângă asta, se întoarse spre socru și întrebă, La ce oră trebuie să fii la magazie, La patru, Dacă iau masa la părinții mei, apoi mergem în oraș, drumul până acolo, închiriem camionul și să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și patru de ani, șaizeci și patru de ani care-mi trec din nou prin fața ochilor. Atâtea dezamăgiri, atâtea regrete, atâtea lucruri pe care aș fi vrut să le trăiesc altfel! Ochii i se Închiseseră pe jumătate, buzele i se crispaseră: — Nenorocire ție, Khayyam! Tu ești de vină că Hasan Sabbah poate astăzi să-și continue toate fărădelegile. Omar dorise să-i răspundă: „Tu și Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcut altceva decât să mă dau peste cap pentru a‑i convinge pe acești oameni că se înșeală. Că am totul sub control; că am mass‑media la degetul mic. Și acum... Îi dă una ziarului, furios, și eu mă crispez. — Poate... că nu l‑au văzut. — Becky, în orașul ăsta toată lumea vede tot, zice Luke. Asta‑i meseria lor. Asta‑i... Se oprește brusc în momentul în care sună telefonul. După o pauză, îl ridică. — Bună, Michael. A. L‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Lambert! urlă ea în interfon. ― Aici suntem, Ripley, răspunse Lambert. Dar ce se întîmplă? Am pierdut semnalul! Ripley era pe punctul de a începe, o frază, dar se abținu la timp, De-acum înainte, îi reveneau noi responsabilități. Inconștient, se crispă și-și înăspri glasul. ― L-am pierdut pe Dallas... 12 Cei patru membri supraviețuitori ai echipajului lui Nostromo se adunară la popotă. Cele trei decese făceau ca suprafața sălii, altădată insuficientă, să pară mai mare, iar vidul astfel creat apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]