577 matches
-
începem să răscolim mâncarea din platou pentru a găsi, spre exemplu, friptura cea mai mare. În timpul mesei avem grijă să mâncăm folosind tacâmurile. Nu uităm să folosim șervetul sau șervețelele. Mâncăm și bem cu gesturi firești. Nu trebuie să fim crispați și rigizi. Nu vorbim mai tare și mai mult decât ceilalți. Dacă vărsăm un pahar sau pătăm fața de masă cu mâncare ne vom cere scuze față de gazde. Atenție! Nu intrăm în panică pentru greșeala comisă, nici nu exagerăm scuzându
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
raționalului, și după legile iubirii divine, în liniște, își revede faptele, gesturile, ideile, stările, intențiile, dorințele, gândurile, pasiunile și patimile etc. pe care le-a avut aici în toată existența sa terestră. De tot ce vede se rușinează și se crispează atât de tare, încât devine aproape insuportabilă starea sufletului sub "privirea" forței luminii și binefăcătoarei iubiri divine a Tatălui Ceresc. A cărei esență era: CÂND EU TE IUBESC, TU TE TRANSFORMI ȘI TE DEZVOLȚI. Se roagă cu disperare la cei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sorbi din ciocolata caldă. Nu ai bătut-o destul, remarcă femeia. Și i-ar mai trebui niște vanilie. Știu, încuviință Darcey. Dar voiam să ți-o aduc cât mai repede. —Mulțumesc. Minette se relaxă în fotoliu și își întinse picioarele, crispându-se când simți sângele care îi curgea din nou prin vene și îi dădea senzația de înțepături. Mai luă o gură de ciocolată. —Mulțumesc, repetă ea. — Fir-ar să fie, dacă știam că nu îți trebuie decât o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-o. Arăți mai bine pe viu. Nu că aș critica pozele, adăugă ea repede. Dar câteodată oamenii nu își dezvăluie adevărata frumusețe în 2D. Ai să arăți fabulos în ziua cu pricina. Ai niște pomeți superbi. —Mulțumesc, cred. Nieve se crispă. Fata asta era foarte departe de cum și-o închipuise ea. Era mult prea relaxată și neceremonioasă. Cum naiba avea să organizeze genul de nuntă pe care îl merita Nieve? —Vorbesc serios, zâmbi Lorelei. Și, ascultă-mă ce-ți spun, Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
i-au atras spre plăcerile omenești. Aztecii le-au schimonosit zeilor figurile, i-au încolăcit cu șerpi pentru a-i face cât mai teribili. Xochipilli, tânărul zeu al Frumuseții, al Tinereții, "prințul Florilor" era reprezentat cu un cap de mort crispat într-o grimasă înfricoșătoare. În ce scop? Nu pot să cred că omul a avut nevoie de artă ca să-și sporească frica. Ea există oricum. Atunci care este sensul acestor statui? Din moment ce "nu-mi place" nu e un răspuns satisfăcător
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
înțeles reticența și repulsia cu care un Elie Faure vorbește în Istoria artei de sculptura aztecă. Secole la rând arta europeană a ieșit pe țărmul mărilor s-o întîmpine pe Afrodita și nu e simplu să privești fără să te crispezi o statuie împovărată de cranii și șerpi. Statuile aztece îi amintesc istoricului de artă francez delirul vegetației tropicale, umflată de ploaie și de bulbi spongioși, de o violență tulbure. Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-are destulă stăpânire de sine și riscă prea mult. Se prăbușește în arenă printre picioarele cailor. O exclamație îngrozită îngheață pe buzele tuturor și o umbră pătează sărbătoarea. E adusă în grabă o brancardă. Înghesuială în arenă și așteptare crispată în tribună. Din fericire, accidentul nu e grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l stigmatizeze, îl aureolează. Va încerca în altă duminică să realizeze saltul mortal? Sunt convins că da. Atunci spectatorii îl vor răsplăti, iar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce se cheltuie într-atît în efortul de a rezista încît nu mai găsește energia de a se împodobi. Stă goală, fără podoabe, în fața soarelui. Ca și zeii de piatră crispați de sete. Uneori, sub un cer de cenușă. Alteori, sub un cer dramatic. Totdeauna sub un cer singur. Plantă a celor tăcuți, a celor care n-au nimic decât încăpățînarea și setea lor, cactusul mi s-a părut însă și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în timp ce eu eram în biroul alăturat, apoi Lee pornind în trombă spre La Verne’s când a fost scos din minți de Sclavele infernului. — Martha, povestește-mi sincer și restul, i-am spus. Martha se uită în jur și se crispă toată. Își ținea picioarele apropiate, brațele pe lângă corp, pumnii strânși. — Lee Blanchard a venit acasă la noi și i-a spus lui tata că a stat de vorbă cu femeile de la La Verne’s - niște lesbiene care puteau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru copiii omorâți. — Cum? Era În arest când a dispărut Peter Lumley. Gary răbufni. — Poate-a avut un complice. — Și el era unul care pipăia, nu un ucigaș, se băgă-n vorbă și Jackie. Lui Îi plăceau vii. Logan se crispă. Nu era o imagine plăcută, dar avea dreptate. Numai că Gary cel Mare n-avea de gând s-o lase baltă așa ușor. — Poate nu i se mai scoală? Poate de asta-i omoară! — Asta nu schimbă cu nimic faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
involuntare ale mâinilor, poziția picioarelor. Germanicus spusese odată că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și câinilor de vânătoare, prin frământările și încordările trupului. „Dacă bănuiești că minte, uită-te cum i se crispează degetele, cum i se mișcă picioarele în încălțări.“ Gajus reținuse aceasta și acum asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre tatăl său, el păru că nu știe ce să-i răspundă: — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
licențioasă cu femeia, stând foarte aproape de ea, de gura ei, iar ea râdea fără reținere. Însă Împăratul privea dincolo de părul ei frumos pieptănat și parfumat, spre Calpurnius Piso, moștenitorul unui neam ce visase să pună mâna pe putere, care se crispa auzind cuvintele jignitoare ale fostului sclav: de la o distanță de douăzeci de ani, se întorsese și în mintea lui amintirea otrăvirii din Syria. Gândul acela se răspândea în întreaga sală, se transmitea de la un creier la altul, punea capăt discuțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale altor lumi. (miercuri) Rânjetul meu de fiară metafizică se transformă treptat Într-un râs autoironic pe care nu mi-l bănuiam. Un râs ce Înseamnă o victorie asupra neputinței proprii, asupra Încăpățânării, asupra durerii. Nu mai sunt atât de crispat, am căpătat acea detașare ce mă apără de impuritatea vieții. (martie) Vreau să descriu corpul lui A.: pentru mine, acesta nu există, este absent, e o ficțiune; ne Întâlnim la S. ca să facem amor; o penetrez și nu simte nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale ale spectacolului public. Îmi dau seama că, odată intrat pe poarta liceului nostru din Slatina, mă crispam dureros, ca un gladiator intrat În arena cu lei. Eu și Emilia devenisem protagoniști fără să vrem, ne selectaseră ceilalți În rolurile principale, pe care noi le jucam involuntar În fiecare zi. Situația aceasta insuportabilă mă ținea Încordat, dar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care să faci amor pentru prima dată. Câțiva dintre noi aflasem că ea este colega aceea care se f...; de atunci, o urmăream crispați de dorință; inspectam pe rând toți boscheții de pe Grădiște, imaginându-ne că o vom găsi așteptându-ne negreșit pe unul dintre noi. Nu știam ce vom face dacă am Întâlni-o cu adevărat acolo, dar o spionam cu ochi permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care asudă În palmă. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să cadă, cuprinsă de zbuciumul Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea, ochii erau Închiși, strânși să păstreze În sine o imagine corporalizată; ținea mâna crispată pe piatră, mângâind-o spasmodic; era transfigurată, absentă față de orice, față de mine. O surprinsese faptul că urcasem, că nu avusesem nevoie de ajutorul ei; sperase să alunec, să mă sprijine ea, ca fiind mai experimentată. Ca să braveze, s-a cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar gesturile mele nu se loveau de nimic, se prelungeau În infinit și veneau apoi, sleite, să plece din nou. Dar când sărutu-a fost să fie, a izbucnit În noi dragostea cea omenească. Și te-am simțit pământ, lut aspru, crispat de sevele primare. Și peste tot Întunericul, a izbucnit din nou, cerul zilelor de mai, copleșitor de albastru... 29 ianuarie 1965 (vineri) Lui Martin. Rămâi cu bine, chip cioplit În marmura iubirii mele, și tu, suflet pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
află-n mine? 11 mai 1965 (marți) Lui Martin. Nu mi-e nimeni stăpân și totuși, undeva, o voce-mi șoptește că tu mi-ai putea porunci. Șovăirea de azi ar putea deveni spasmul mâinilor ce se caută, dar ne crispăm, de ce? Gestul oprit În noi ar putea fi o Înlănțuire delirantă. 12 mai 1965 (miercuri) Mi-e atât de somn, Încât nu voi putea dormi. Am atâtea de spus; de aceea, poate, nu pot spune nimic, privirea-mi rătăcită-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru din trupurile noastre, crispat de sevele primare și copleșit de lumină, Își cerea dreptul. Dincolo de infinitul devenit albastru, ideile, pașnic așezate alături, așteptau zâmbind rezultatul Încleștărilor de pe planeta-mamă. Dar, irezistibil atrase de ceea ce se petrecea acolo, au coborât Între noi și ne-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămânea toată ora de matematică În banca mea sau, cum s-a Întâmplat de câteva ori, se muta efectiv În banca mea pentru câteva zile sau chiar pentru o săptămână Întreagă; ce simțeam eu atunci nu se poate descrie; eram crispat de emoție ca un arc; remarc Însă acum un lucru important: În acele câteva zile, În acele câteva săptămâni, m-am transformat radical, traversând avataruri nebănuite, Într-un timp record; așa m-am educat din punct de vedere sentimental, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aici sunt numite toate gesturile pe care tu nu ai curajul să le faci, dar eu nu am nevoie de cuvinte, eu te vreau pe tine, așa cum ești, prostule, găgăuță, ce să-ți fac dacă nu Înțelegi nimic, de ce te crispezi atât, ți se vede tremurul până și În pupilele ochilor, Îmi place această timiditate a ta; e păcat Însă că tu mă refuzi, că nu ești copt, n-ai depășit Încă spaima de sex, acea limită ce ne separă“; așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să nu o vadă. — Mersi, dar nu-i nevoie. Mai lasă-mă câteva minute, bine? O privi lung cu un surâs înțelegător înainte să sară jos din pat și să o cuprindă într-o îmbrățișare drăgăstoasă. Ea simți că se crispează, fără voia ei. Russell o strânse și mai tare în brațe, îngropându-și fața lângă gâtul ei, chiar între bărbie și umăr. Barba care îi crescuse de când se bărbierise dimineață îi zgârie fața și ea se zvârcoli. — Gâdilă? râse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
început, dar lucrurile au mers din ce în ce mai rău — mai ales în mintea ei, a recunoscut Emmy — până când a ajuns să se ferească dezgustată de atingerea lui. Povestea asta a obsedat-o întotdeauna pe Leigh care înțelegea perfect cum e să te crispezi la sărutul iubitului tău și tocmai de aceea i se păreau atât de plăcute aceste momente când se cuibărea în brațele lui. N-ar vrea să stea goală în pat alături de Russell, să se giugiulească cu el și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]