634 matches
-
mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îl urăsc. Și eu. Totuși încă ești aici, în prima linie. Cu toți anii de război ai avea tot dreptul să nu fii aici. Ai un motiv anume? Marius aruncă pe geam țigara uitată ĩn colțul gurii. Are chipul întunecat, crispat. Pentru că fascismul, ca orice altă formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la ușă, crispată, rea, fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica, întregită, a Venerii Callipyge de la Siracuza - atât de albă, că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau ție! Și privindu-l prea des, cu ochii prea tulburi, l-am întunecat. Și bătrân se făcu trandafirul! (Crispate măști ale morții) Privind lucrurile prin această prismă, Întunecatul April este mai mult decât o sintagmă poetică. Trebuie privit ca metafora-cheie a teatrului în negativ. Un alt sens al formulei propuse este dat de însuși faptul că toate personajele, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o voce care i se adresa și care părea a fi a șefului de echipă. „Nu vă simțiți bine domn’ inginer? Aveți ochii deosebit de injectați...!! În mod sigur, din pricina nesomnului...!! Tony Pavone, zâmbi crispat, concentrîndu-și voința și Încercînd să facă un spirit de glumă. „Aveți grijă, să nu construiți zidul imitând „Turnul din Pisa...!!” arâtă el cu capul către sticlele de vin golite. Simțind pierderea memoriei și În mod deosebit echilibrul vertical, fără a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Neobișnuit era că Burkeviț, elev de notele doi și trei, începea să se deplaseze, la început foarte lent, apoi din ce în ce mai vertiginos, dinspre mijlocul potcoavei clasei noastre spre capătul ocupat de Eisenberg și de Stein. La început, Burkeviț înainta încet și crispat. E de prisos să spun că, atunci când pune notă, profesorul se ghidează, de obicei, nu atât după cunoștințele elevului care răspunde la lecție, cât după reputația de elev bun pe care acesta a reușit să și-o creeze de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neplăcut, vagă iritare pentru cetățenii cu naturelul simțitor, dar detalii mai puțin semnificative pentru marea masă de oficialități mobilizate exemplar pentru a da prețuirea cuvenită momentului inaugural. Senzația noastră a fost că au lipsit iubitorii de muzică, era o atmosferă crispată și deloc veselă. Poate și din cauza ploii din cursul zilei și a cerului înnorat; oricum, Sala Palatului s-a umplut rapid, iar la opt punct a apărut ministrul Culturii să deschidă lucrările. A urmat un speech de 12 minute, destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
toate locurile fără să-ți însușești nici unul din ele! Simte în tine cât de larg ești pe dinăuntru și cât de cuprinzătoare se face viața care nu se reduce la un singur centru! Surâsul individului egoist este un surâs social, crispat și născut din efortul muscular al obrazului; el face simțită grimasa, rigiditatea lucrului care apare strâmb, care nu curge și n are fluiditate. În schimb, surâsul omului interior este un surâs interiorizat, care se răspândește dinăuntru în afară și care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
satisfăcută; și, în acest caz, se cere o deviere dirijată a actului de atenție, ca și cum am supraveghea constant însuși actul atenției. Când această dedublare nu este bine asimilată (invers decât facem când citim ceva), ne vom găsi într-o dedublare crispată, așa cum se găsesc de obicei atât misticul inapt, cât și actorul mediocru. Ei acționează, fiecare pe scena lui, mistică sau teatrală, în funcție de un text sacru sau de un rol - la care se adaugă, pe deasupra, punerea în scenă a faptului că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul deschis începe să-l rețină, iar chipurile lor încearcă să-i prindă solemnitatea. Partea a doua Ora ceaiului — ...un moment dificil... Țin minte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de acasă și și-au promis solemn : că dacă unul dintre ei va ajunge iarăși liber, în țară, să meargă să ducă vești și la familia celuilalt. Auzind toate acestea, ne-am mai destins, pentru că și noi eram atât de crispate ! La acea vreme, nu, madam Delcă ?, te trezeai cu destui, unii care doar auziseră că ai pe cineva închis și voiau să profite - o masă, o haină, chiar ceva bani, pentru că erai gata să dai oricât pentru o veste bună
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întîi să "mă plac" pentru a mă suporta ca personaj principal al propriei vieți și pentru a face din mine subiectul libertății mele. Fără această împăcare cu sine, fără această cunoaștere și acceptare de sine, orice preluare în proiect rămâne crispată. Cel care nu se simte bine între hotarele proprii nu și le poate deschide pentru a-l primi între ele pe altul și nici, primindu-l, nu-l poate face pe cel primit să se simtă bine. Trebuie mai întîi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost, presupun, capabil să preia de la celălalt, fără ca neapărat să o recunoască, sugestia pentru o componentă a existenței care îi lipsea. Dacă datorită lui am câștigat enorm în planul expresiei, eliberîndu-mă ludic și atingând, în interiorul însuși al naturii mele crispate, acel grad de cabotinism fără de care comunicarea socială și scrisul de o anumită factură nu sânt cu putință, Andrei, în schimb, a trăit, cred, prin mine o anumită cădere în gravitate pe care formal nu a experimentat-o și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au luat nasul la purtare, e adevărat că ții atît de mult la oamenii ăștia? La ce s-o fi gîndind oare? O duruse Într-adevăr faptul că o concediase pe femeia aceea? Juan Lucas mai era și acum destul de crispat. Ce Însemna una ca asta: să cobori Într-o bună zi și să ceri să-ți scoată mașina din garaj și să constați că toți servitorii te așteaptă În capul scărilor? Cobori pregătit să pleci la niște prieteni ca să petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorsese de la biserică, Juan Lucas Îl surprinsese cu cartea de rugăciuni deschisă pe genunchi și-și zise În sinea lui, hotărît că Între el și copilul ăsta nu mai putea fi vorba de nici o Înțelegere. Îi povesti totul lui Susan, crispat, dar ea nu-i răspunse decît darling, era mult prea devreme pentru asemenea probleme și ceru la micul dejun suc de grepfrut În loc de portocale. Julius nu află nimic despre acest incident și continua să citească din liturghie În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
romanul, scris la persoana Întîi, se Înfățișa ca jurnal intim al unei femei). Mult mai tîrziu, Franz Weyergraf obținuse Marele Premiu catolic pentru literatură. Se străduise să fie numai zîmbet În fața fotografului agenției Keystone. Mai apoi, de Îndată ce arbora un zîmbet crispat, copiii Îi spuneau: „Iar ai zîmbetul Keystone!“. După premiu, scrisese Fapta prințului, un roman pe care Clouzot și Visconti doriseră să-l adapteze pentru marele ecran. Se dusese să-i vadă pe Clouzot la Saint-Paul-de-Vence și pe Visconti la Milano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
menționați de André Malraux În prefața pe care a scris-o pentru Sanctuar, aș exprima esențialul din ființa mea Într-o luptă Împotriva propriilor mele valori, m-aș Învălui În sexualitate, m-aș afunda În iremediabil, aș fi un geniu crispat. În prezentul imediat, Însă, trebuia să-mi procur material pentru a Începe montajul filmului meu. Trebuia mai Întîi să lipesc cap la cap bobinele de treizeci de metri care se Întorseseră de la laborator. Tata - ce m-aș fi făcut fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i cu fața dumitale? O, Doamne, ce față ai în momentul ăsta! Râsul dură câteva clipe, iar fața lui Ganea într-adevăr era foarte descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ieși în fugă din cameră, urmată de Rogojin, care se grăbea să-i deschidă zăvorul de la ușa care dădea în stradă. În urma ei se repezi și prințul, dar în prag îl înlănțuiră și îl opriră brațele cuiva. Chipul disperat, crispat al Nastasiei Filippovna îl privea țintă, iar buzele ei învinețite fremătau, întrebându-l: — După ea fugi? După ea? Căzu leșinată în brațele lui. El o ridică, o duse în cameră, o așeză în fotoliu și rămase aplecat deasupra ei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te-ai pierdut și pe tine. Și atunci un râs negru, înveninat și sinistru, însoțește toate gesturile tale, ca o mască hidoasă, distruge toate iluziile de elan și pe ruina tuturor surâsurilor naive, dulci și mângâietoare, apare surâsul agonic, mai crispat decât în măștile primitive și mai definitiv decât în cele egiptene. Despre mizerie Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns legată de existența omenească, nu mai pot adera la nici o teorie și la nici o doctrină de reformă socială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interesant ca pauză în cultură, ca recreație a spiritului după epocile constructive. El exprimă atunci dorința unei respirații iresponsabile a spiritului, a unei complăceri în propria lui inutilitate. Dar este întristător scepticismul teluric și subteran al României. Un scepticism suferind, crispat, lipsit de drăgălășie și de eleganță. Abandonarea pasivă soartei și morții; necredința în eficiența individualității și a forței; distanța minoră de toate aspectele lumii au creat acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care, alături de înțelepciunea cronicarilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de picioare, că mai mult te încurci în ele. Reușește cu chiu, cu vai să-l urce în pat. Se așază și ea istovită pe margine alături de el, ștergându-și cu podul palmei tâmplele asudate. Cu ochii închiși și trăsturile crispate, cezarul este de o rigi ditate înfricoșătoare. — Ți-ai rupt cumva ceva? îl întreabă cu îngrijorare în glas. Unde te doare? Augustus dă din cap că nu. Tace. Se gândește. Reflectează la spusele Liviei. Scopul ei este personal, de asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moment nu mai poate face nimic și bate în retragere. Când ajunge însă în dreptul ușii, principele o cheamă din nou: — Iubita mea soție, după cum bine știi, săptămâna viitoare probabil, Senatul ne va vota triumful, lui Tiberius și mie. Livia așteaptă, crispată. Dulcegăriile astea ascund cel mai adesea o interdicție. Mi-a ajuns la urechi că ai hotărât să dai un banchet în onoarea lui Tiberius, fiul nostru... Repetă, punctând fiecare cuvânt: — ...fiul nostru, la care sunt invitați senatori și cavaleri, îm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]