8,264 matches
-
-și nesupus, Natură, spirit și plăcere, Albí și se născu adus Mereu în lumea care piere, Frumoase, limitele nu-s Aceleași, în apropiere. (20 decembrie 1976) *** Atâta ceață câtă cade-n geamuri, Atâta timp văzut de prea aproape Parcă-n cristalul unei mări încape O vână, pomul ei cu-albastre ramuri Zbătându-se cuprins între pereții De netrecut decât de duhuri bune, Stă pomul alb, plăpânda lui minune, Pomul mințit de strălucirea gheții. Știi, undeva, în otrăvita limbă A șerpilor fierbinți
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]
-
apropie. Ia-le de aici, eu așa ceva nu semnez, nici pentru mama! Domnule director, știu și cei de la Centrală, vă rog! Bărbatul cu trăsături fine, din spatele uriașului birou, se metamorfoză brusc. Un pumn puternic cutremură masa și răsturnă vaza de cristal. Era gol vasul, directorul nu suporta florile, locul acestora era în parcuri sau în cimitire, cum spunea uneori. Dumitrașcule, îi bag în mă-sa de tâmpiți, spune-le că nici mort nu voi semna, să mă schimbe, nu mi pasă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
veni lângă el sau poate fiindcă era mai aproape de ușă. Elena însă, după ce turnă apă în vaza de flori, se așeză, parcă stingheră, pe marginea unui fotoliu de lângă peretele opus. Între ei, masa și vaza de flori, o imitație de cristal. Imitație sesizată de bărbat de cum intrase pe ușă. Nu le suporta. Acasă avea numai cristaluri, făcuse o adevărată pasiune pentru acestea, mai ceva decât un colecționar. Le ținea în vitrină, iar majoritatea nu fuseseră folosite niciodată. La un revelion, cineva
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în vaza de flori, se așeză, parcă stingheră, pe marginea unui fotoliu de lângă peretele opus. Între ei, masa și vaza de flori, o imitație de cristal. Imitație sesizată de bărbat de cum intrase pe ușă. Nu le suporta. Acasă avea numai cristaluri, făcuse o adevărată pasiune pentru acestea, mai ceva decât un colecționar. Le ținea în vitrină, iar majoritatea nu fuseseră folosite niciodată. La un revelion, cineva a dorit să ciocnească șampania cu unul din seturile aflate în vitrină; cu greu a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Nu insista, Elena! Știi cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe an sau când le moare cineva. În restul timpului, se îngrămădesc într-o cămăruță, ca guzganii... Așa și Gheorghe, cu cristalurile lui...", l-a scuzat sau l-a ironizat cumva soțul unei colege, la acea petrecere dintre ani... Am trecut să văd ce faci, cum te descurci... Fata mai vine pe aici? Nu am văzut-o din primăvară. Am sunat-o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
permite să vă cumpărați și voi cărțile de care aveți nevoie sau cele care vă plac, să puteți avea abonament la teatru și concerte, să vă puteți plimba unde vă dorește inima, să vă puteți permite un tablou sau un cristal, dar că nu vă mai puteți permite decât să socotiți dacă vă ajung banii de pâine pentru voi și copiii voștri, de un trai decent nu mai poate fi vorba demult. Și cu toate astea apelez la voi ca părinți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea să se gândească și să-și dea seama mai târziu, încrâncenat, vânăt de ciudă, cu degetele încleștate pe cana groasă și grea de sticlă crestată ca un fagure. Își făcu vânt și proiectă halba-n tavan. O ploaie de cristale se revărsă peste mese. În aceeași clipă, ultimul lucru pe care-l mai înregistră înainte de a se prăbuși, amintindu-și de asta în stradă auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câteva ori Sava a fost conducătorul vânătorilor ce s-au desfășurat în zona pe care o păzea el. Sava știa ca nimeni altul să pregătească și să gătească vânatul pentru oaspeți de seamă. În mijlocul pădurii, lângă o apă limpede ca cristalul și rece ca gheața, se află și astăzi de sute de ani brigada, o gospodărie unde locuiește brigadierul. Râul ce trece pe aici, printre dealuri, poartă denumirea de „Durăceasa”, nume ce cred eu că vine de la acel rege dac „Duras
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
altitudine, apare orizontul cineritic Nuțașca - Ruseni cu concrețiuni de gresii. Orizontul cineritic de Nuțașca - Ruseni s-a format, probabil, în Meoțianul mediu, prin erupția vulcanilor Călimani - Harghita (după P. Jeanrenaud și N. Macarovici). Materialul cineretic este format din material vulcanic: cristale de piroxeni (brune, opace, sticloase), cristale de feldspat plagioclaz și material detritic. Aceste cinerite au fost descrise de R. Sevastos, I. Atanasiu și N. Macarovici la Nuțașca și Ruseni, lângă Plopana. Cuaternarul este reprezentat prin depozite de terase și material
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
cu concrețiuni de gresii. Orizontul cineritic de Nuțașca - Ruseni s-a format, probabil, în Meoțianul mediu, prin erupția vulcanilor Călimani - Harghita (după P. Jeanrenaud și N. Macarovici). Materialul cineretic este format din material vulcanic: cristale de piroxeni (brune, opace, sticloase), cristale de feldspat plagioclaz și material detritic. Aceste cinerite au fost descrise de R. Sevastos, I. Atanasiu și N. Macarovici la Nuțașca și Ruseni, lângă Plopana. Cuaternarul este reprezentat prin depozite de terase și material aluvionar pe văile Lohanului și ale
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm aceeași haină, cea a timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
drumul mântuirii. Nu știa cum a ajuns să ia lumină! Cineva l-a dus acolo, l-a purtat de mână până în inima credinței; a fost ales din mulțimea care parcă apleca covorul de trepte, în mișcarea albă de brumă, prin cristale drepte, așezate sub tălpile celor câțiva ce au văzut cum răsare lumina roșie de sus, de undeva. În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă, calmă, ca o bucurie, mai spunea Slava; tot el mai povestea că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O elocventă emoție spirituală comunică dangătul clopotelor de la mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea/... Degradarea existenței individuale,în timp, ireversibilitatea eternei treceri, neaderența la prezent, evadarea în vis, contemplația extatică sunt, desigur, doar câteva din motivele poemelor din acest volum al Mariei Octavian, dar sunt cele ce definesc și califică superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
momente, când regizorul general al moravurilor dă frâu liber imaginației, lăsându-și “personajele” să se reliefeze în toată plenitudinea firii lor descoperite celorlalți. În cadrul balului Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește seva vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și ne răsturnam în zăpadă. O ocupație
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
este un cod magnetic mental general pentru toți. Comunicăm între noi prin telepatie printr-un impuls instantaneu, folosind găndul. Aurora: Dar, care-i mecanismul cu care... Evelin: Ați văzut că eu am o privire specială; ochii mei sunt formați din cristale speciale, conectate la creier, contribuind la telepatie, înlocuind cuvintele, vorbele cum le spuneți voi. Aurora: și atunci ce fel de creier aveți voi? Evelin: Inteligența unei fințe vii nu-i dată de mărimea creierului ci de numărul de conexiuni, voi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ce-atât te va ierna, că inima ți-o-ntrece și supraviețuiește. Să mori neîncetat în Euridice, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate în cristale a scris Hafiz, cu impecabilă ritmicitate metrică, sonoră și ideatică; dar își încheie mesajul astfel: "Nu-ți pune istețimea să înțelegi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Petrarca, cel care a instituit una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]