206,013 matches
-
Radu și Horea Poenar. Tabloul, deocamdată detaliu, se va rîndui odată singur (dar nu de la sine...). Canonul nu înseamnă, sau n-ar trebui să însemne, remarcă Mircea Martin, doar o listă de preferințe. Așa se întîmplă însă, fiindcă mai toate criteriile sînt, deocamdată, laxe. Iar vechiul canon, apărat mult mai bine, de către cei care l-au impus, de ingerințele unui regim opresiv, se ține încă verde. Mutarea pe care, cu o temelie teoretică neostentativă, dar vizibilă și foarte serioasă, o recomandă-anticipează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
care cunoaște pe durata unui deceniu nu mai puțin de patru ediții, toate grijuliu refăcute pentru a nu se îndepărta de teribila "linie" oficială, prozatorul atinge o altă performanță a oportunismului. Eroii romanului sînt împărțiți în "pozitivi" și "negativi", după criteriul absolut al luptei de clasă: "O dată aplicată ștampila de personaj negativ, reacționar, nici o șansă de reabilitare nu mai există. Domnișoarei șefe de lucrări, de exemplu, nu i se permite să scoată nici măcar un cuvințel - ca personaj - pe parcursul romanului, fie în
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Andrei Terian De vreme ce consubstanțialitatea dintre eul empiric și eul auctorial constituie trăsătura comună a tuturor jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
face inutilă discuția despre canon. Unii selectează, din memorie, doar câteva nume alții enumeră, cu bibliografia pe masă, cam tot ce s-a publicat notabil din 1990 încoace. Nume serioase se găsesc, prin capriciile listei, alături de altele mai puțin convingătoare. Criteriile canonizării rămân de cele mai multe ori în ceață. Nici măcar debutul editorial nu e luat în calcul de vreme ce sunt enumerați tineri critici literari precum C. Rogozanu, Luminița Marcu sau Marius Chivu, deocamdată doar promisiuni jurnalistice. Dar să vedem ce spun criticii invitați
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
publicului, discuția despre canon nu e relevantă. Și Simona Sora consideră inutil a vorbi despre canon: "Ar trebui să avem o instanță critică (sau două-trei) care să poată lua în considerare joncțiunea între valoarea istorică și receptare, între calitatea obiectivă, criteriile de evaluare și predispozițiile subiective argumentate. Cum, la noi, în 2005, nu există așa ceva, a vorbi despre canonul care s-a schimbat (cine îl face, cine îl susține, cine și-l asumă?) e pură pierdere de vreme." La întrebările din
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
îi reproșează perspectiva unilaterală: "Exaltarea Ťțâșniriiť vizionare ține de un concept al explorării poetice agresiv-individualist până la anarhie, construit împotriva ideii de cod literar înțeles ca normă socială." Or, continuă monograful, "de ce ar reprezenta, neapărat, această egalitate cu sine sui generis (...) criteriul suprem al valorii poetice?" Firește că, într-un plan aprioric, reacția lui Caius Dobrescu e pe deplin justificată: îi împărtășesc ideea că nu putem compara in abstracto "vizionarismul" cu poezia "publică", cât timp ambele convenții poetice sunt deopotrivă de legitime
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
cu tema "necesitatea revizuirilor" sau "rediscutarea canonului", toate avînd drept premisă ideea unor mutații produse în sistemul de valori după schimbarea de regim din decembrie 1989. Firește, toate aceste discuții despre revizuiri au drept țintă prioritară ierarhiile literare constituite pe criterii preponderent politice în perioada comunistă. Rareori sînt supuși analizei și scriitorii "clasici". Canonul impus în perioada interbelică își menține intactă valabilitatea. A existat, firește, dezbaterea organizată de revista "Dilema" în jurul actualității lui Eminescu, dar aceasta s-ar putea cu greu
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
Bariere, Aceste zile și aceste nopți, O singură noapte eternă și prima parte din Într-o casă străină, al cărui volum secund este încă nepublicat). Singurătatea și diavolul milos este o antologie de nuvele alese din volumele amintite mai sus, criteriul unic al selecței fiind, cum se scrie într-o notă, "rezistența la pretențiile relecturii". Astfel, prozatorul încurajat la tinerețe de Hortensia Papadat-Bengescu să scrie este recuperat și pus la dispoziția cititorilor, cel puțin parțial, printr-un volum al cărui material
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
rotesc marile epopei și romane." O astfel de abordare ne oferă o nouă cheie de lectură, un nou instrument critic: , Din perspectiva raporturilor în care intră cele două spații... putem Ťdescifrať mai bine unele motive, modčle sau mode literare". Același criteriu devine indispensabil în interpretarea unor scriitori, ca E.A.Poe, unde spațiul este ambiguu, ne facilitează o mai clară înțelegere a unor genuri (specii) sau etape. De pildă, ,epopeea medievală, romanul cavaleresc sau literatura de călătorie lucrează cu mari spații deschise
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
actual. Fascinantă perspectivă! Dar ce are Parlamentul cu arhivele Securității?! Ce modificări s-au produs în kilometrii de dosare păziți de dl. Florin Pintilie încât să pretindă alinierea la noua configurație parlamentară? Fără s-o afirme explicit, pesedeii introduc un criteriu politic acolo unde ar fi trebuit să primeze cel pur profesional. Aș spune mai mult: în condițiile României, nici nu contează cine face parte din CNSAS. Contează cine conduce SRI-ul, custodele dosarelor pline cu mizerii ale Securității. Dacă mergem
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
-au făcut poliție politică se poate face doar cu avizul instituțiilor „cu atribuții în domeniul siguranței naționale”. În termeni simpli, aceasta înseamnă subordonarea definitivă a unui organism al statului unor echipe ale guvernului! Cum șefii serviciilor secrete sunt numiți pe criterii politice, ne putem imagina ce-ar însemna acest lucru: deschiderea unui nesfârșit drum abuzurilor, presiunilor și, desigur, șantajelor. Cu alte cuvinte, crearea unui mediu irespirabil pentru omul normal, dar perfect acceptabil, ideal chiar, pentru iubitorii subteranelor grupați în jurul tandemului Iliescu-Năstase
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
e concurată numai de forța sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de toate criteriile severe ale “adevărului absolut universal”: Pentru noi patriotismul nu poate fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merită laudă prin aceea că era românească» sau: « Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
puțin mefient cu triumfalismul cultural de două parale: “Mesajul maiorescian este cât se poate de limpede: cel mai mare pericol de deznaționalizare pentru un popor este propria mediocritate, stagnarea în euforia megalomaniei de toate felurile și, implicit, absența raportării la criterii axiologice universale, transcendente” (pp. 17-18). Ceea ce aduce cu totul nou interpretarea lui Cornel Moraru, este un plus de competență în ceea ce numește “recuperarea logicianului și a teoreticianului filozofic”, un contur rotunjit al mentorului Junimii, descifrat holografic, lecturat, în același timp
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
toate ziarele din lume au în vedere aceeași noțiune cînd vine vorba de știri; și nici aceeași concepție despre importanța lor, așadar despre ordinea în care trebuie difuzate. Dintotdeauna mass-media și presa din SUA, de exemplu, au îndeplinit mai strict criteriile enumerate de mine. Francezii însă n-au disprețuit niciodată încărcarea informației de comentarii. Neutralitatea nu e o noțiune iubită în presa italiană. Canalele de televiziune ori ziarele din România sînt, mai toate, de stînga ori de dreapta, susțin puterea sau
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
îmblânzit, a lepădat armura de cavaler al răzbunării și al soluțiilor radicale. În 1972 când în apele franceze a naufragiat un vas cu refugiați vietnamezi, Sartre n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe care și le-a impus: să reprobe comportarea unui stat socialist, sinistrații evadaseră din Vietnam, și să solicite o întrevedere la cancelaria președintelui, el rupsese însă orice legătură de decenii cu forurile oficiale. Cu toate acestea Sartre
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
cunoscute și recunoscute de toată lumea; rolul unei monogarfii despre un scriitor contemporan e acela de a spune, cît mai clar cu putință, care e locul scriitorului de care se ocupă în cadrul canonului literar al momentului. Acesta rămîne de altfel și criteriul esențial după care trebuie judecată reușita unui demers de acest tip. Constat totuși - și îmi asum riscurile unei atari generalizări - că cea mai mare parte a monogafiilor publicate astăzi se tem să calce pe urme deja călcate, se tem să
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
numeroasele mele știri fără semnătură, puteam prescurta o povestire polițistă și redacta notele de ultimă oră la închiderea ediției. Din fericire, în loc să devină cu timpul tot mai ușor de scris, romanul în curs a început să-mi impună propriile-i criterii împotriva alor mele, și am avut naivitatea să interpretez aceasta ca un semn de bun augur. O duceam atît de bine cu moralul, că am improvizat de urgență povestirea mea numărul zece - Cineva împrăștie trandafirii aceștia -, deoarece comentatorul politic căruia
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
anume “atenuarea și erodarea spiritului critic în lumea tot mai încăpătoare a cărții”, în actualitate. Pe bună dreptate, consemnează efectele secundare ale eliberării de cenzură și anume invazia de cărți, reviste, ziare de toată mîna, oglindind o elasticizare excesivă a criteriilor, o inoportună “egalizare” a numelor. Sub pretextul concurenței oneste și al dorinței de-a sluji interesul public, a proliferat o producție mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul și megalomania de natură individuală ori de grup și nu în ultimul rînd
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
grup și nu în ultimul rînd țelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă în totalitarism politicul era un criteriu deseori hotărîtor în selecția și ierarhia publică și instituțională, din 1990 încoace altele sînt criteriile (nu numai cel politic), în paguba celui valoric”. Liberalizarea a dus la o benefică descentralizare, dar și la o regionalizare accentuată a mediului literar: “Întîmplător
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă în totalitarism politicul era un criteriu deseori hotărîtor în selecția și ierarhia publică și instituțională, din 1990 încoace altele sînt criteriile (nu numai cel politic), în paguba celui valoric”. Liberalizarea a dus la o benefică descentralizare, dar și la o regionalizare accentuată a mediului literar: “Întîmplător afli că a apărut cartea cutare sau că într-o gazetă pe care nu ai
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
servi impostura. În continuare, dl Ilie Guțan ne înfățișează o sumă de considerații menite în intenția d-sale a proba “deriva spiritului critic” în perioada postdecembristă. Liberalizarea ar fi adus, în vîrteju-i de altminteri explicabil, judecăți de valoare “supuse unor criterii de conjunctură, prea subiective și arbitrare pentru a avea efectul scontat”. Să precizăm că, în cel puțin egală măsură, trebuie apreciată emanciparea de conjunctură a unor judecăți care nu mai sînt aservite ideologiei, care nu se mai confruntă cu balaurii
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
ispitele mundane, așadar spre o purificare al cărei corespondent îl alcătuiește figurația angelică. Aidoma unor Blaga, Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără a se observa un criteriu estetic, o calofilie a transcrierii neprihănitelor făpturi: “îngeri străduiți uitării/ prin văzduhul umbriei/ văzuți pînă-n oasele lor muzicale// ei răsună cîntarea vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
orice culoare, spiritul de revanșă pus în funcțiune de unii revizuitori recenți ai literaturii contemporane și interbelice, motivați mai totdeauna politic, negaționismul postdecembrist care e orice altceva decât o manifestare a conștiinței critice. Mai există apoi indiferența, amneziile, ignoranța, învălmășirea criteriilor, tot atâtea metehne împotriva cărora memoria “bună” a poetei are de luptat și o și face. Sunt scriitori importanți, într-un fel sau altul, sunt mari scriitori ai ultimei jumătăți de veac, fie uitați fie minimalizați, din motive diverse, pe
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
cercetarea și scrierea ei (lecturi bogate, în primul rând ale izvoarelor și apoi ale bibliografiei impresionante, cunoștințe, metodă, corectitudine), el se dovedește ceva mai mult decât un diletant. Acest lucru, împreună cu defecțiunile de traducere semnalate mai sus, cu absența unor criterii unitare de editare, care să fie aplicate consecvent, nu face decât să impieteze asupra ediției de față. O ediție bilingvă cum e puțin probabil că vom vedea curând în România. Micul text al breviarului lui Festus, editat și tradus în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
opera, scaturita forse occasionalmente, si presenta come un progetto letterario elaborato in piena consapevolezza, con una struttura organica e un filo conduttore ininterroto” - p. 47; Breviarium se înfățișează ca un „tot unitar”, materia fiind ordonată, în linii generale, după două criterii narative - cel geografic și cel cronologic - p. 48), izvoarele utilizate de Festus (p. 52 61; Fele nu acordă credit așa-numitei Kaisergeschichte (EKG) - p. 53-54, nota 251; este exclusă o posibilă preluare directă între Festus și Eutropius, similitudinile putându-se
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]