1,168 matches
-
conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de criticism (autocriticism); manifestarea impetuoasă a imaginației; stimularea unui debit ideativ cât mai mare; preluarea ideilor emise de alții și funcționarea lor prin ajustări succesive, ca într-o reacție în lanț (Anca Munteanu, 1944, p. 266). În ceea ce privește structura grupului brainstorming, este necesar
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
de Mircea Florian, Editura IRI, București, 1997. Bakhtin, Mikhail, The word in the world, Routledge, Londra, 2007. Baudrillard, Jean, Simulare și simulacra, traducere de Sebastian Big, Editura Idea Design&Print, Cluj-Napoca, 2008. Beardsley, Monroe, Aesthetics: problem in the philosophy of criticism, ediția a doua, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 1981. Beardsley, Monroe, The Aesthetic Point of View, Cornell University Press, Ithaca, 1982. Benjamin, Walter, "L'Oeuvre d'Art à l'Époque de sa Reproduction Mécanisée", în Écrits Français, Editura Gallimard, Paris, 1991
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Jean-Paul, The imaginary, traducere și introducere filosofică de Jonathan Webber, Routledge, Londra, 2004. Todorov, Tzvetan, The Fantastic: A structural Approach to a Literary Genre, Cornell University Press, New York, 1975. Weitz, Morris "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007: 65, pp. 147-162 Wilson, Harris, The Womb of Space, Westport, Conn, Greenwood, 1984. B. Literatură secundară Aristotel, Posterior analytics. Topica, Harvard University Press, Massachuetts, 1960. Arnheim, Rudolf Mikhël, Arta și percepția vizuală, traducere de Anda și Nicolae Mareș, Editura
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of Ideology, University of California Press Berkeley, Los Angeles, 1984. Todorov, Tzvetan, Littérature et signification, Larousse, Paris, 1967. Volkelt, Johannes, Estetica tragicului, traducere de Emeric Deutsch, prefață de Al. Boboc, Editura Univers, București, 1978. Weinberg, B., A History of Literary Criticism in the Italian Renaissance, vol. 2, Chicago University Press, Chicago, 1961. Wellek, René. Four Critics: Croce, Valery, Lukács, Ingarden, University of Washington Press, Seattle, 1981. Wellek, René și Warren, Austin, Theory of Literature, Harcourt, Brace, New York, 1949. Wilson, Harris, The
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Sons, Ldt, Publication, 2009. Filosofia greacă până la Platon (două volume în patru părți), redactori coordonatori Adelina Piatkowski și Ion Banu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979-1984. Stolnitz, Jerome, "The Artistic Values in Aesthetic Experience", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 32, 1973, pp. 5-15. The Routledge Companion to Aestethics, editori Berys Gaut și Dominic McIver Lopes, Routledge, Londra, 2001. The Cambridge Companion to Lacan, editor Jean-Michel Rabaté, Cambridge University Press, Cambridge, 2003. Stone, Jon R. (ed.), The Essential Max Müller
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Hadronic Journal Suppl. 11, 3, (1996), pp. 209-224. Verstegen, Ian, "Arnheim and Ingarden on the Ontology of the Arts", în Gestalt Theory, 2010, vol, 32, nr. 4, pp. 307-322. Weitz, Morris, "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007, 65, pp. 147-162. În aceeași serie, au mai apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Cultura recunoașterii și securitatea umană, Anton Carpinschi • Discursul puterii, Constantin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca un obiect fizic multiplu (în cadrul performării artelor). Monroe Beardsley, Aesthetics: problem in the philosophy of criticism, editia a doua, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 1981, pp. 40-55. 4 În "Critica facultății de judecare, Prima Introducere VII, Kant spune: "în cazul fiecărui concept empiric întră în joc trei acțiuni ale facultății spontane de cunoaștere: 1. Perceperea (apprehensio) diversului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ideii de artă care este definită tocmai prin liberatatea sa, pe când o extindere a ideii de artă ar fi mult mai privilegiată chiar dacă ar încorpora noi dimensiuni ale artei. Morris Weitz, "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007: 65, pp. 147-162. 13 Potrivit lui Goethe ceea ce percepem prin intermediul simțurilor (văzul) devine caracteristic unei naturi date. În cazul de față, ceea ce percepem prin intermediul contemplației unui obiect de artă sunt caracteristicile unei naturi speciale - ale artei. J. W. von Goethe
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
likeness-making art' (eikastike techne) and the 'fantastic art' (phantastike techne)" (t.m.). Guido Giglioni, "The matter of the Imagination. The Renaissance debate over icastic and fantastic imitation", în Camenae, nr. 8, 2010. 11 Cf. B. Weinberg, A History of Literary Criticism in the Italian Renaissance, vol. 2, Chicago University Press, Chicago, 1961, pp. 636-646. 12 "Imagination is thus the new form which feeling takes when transformed by the activity of consciousness" (t.m.). R. G. Collingwood, op. cit., p. 215. 13 "The
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
out of a manifold of ideal meanings (Bedeutungen) which, taken together, constitute a whole, sui generis". Roman Ingarden, The literary work of art, op. cit., p. 11. 14 Opera literară a fost supusă, în decursul secolului trecut, mai multor teorii (noul criticism, deconstructivismul, structuralismul) ducând la înțelesuri diferite. Pierre Audiat și Jacques Derrida identifică literatura cu actul scriitoricesc în timp ce conținutul său fie oferă o descripție a vieții autorului, fie oferă o realitate ce depășește realitatea umană. Maurice Blanchot identifică opera literară ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
KG, Freiburg im Breisgau, 1974 (trad. rom. Ce este autoritatea? Humanitas, București, 1992). Booker, M. Keith, Dystopian Literature: A Theory and Research Guide, Greenwood Press, Westport CT, 1994. Booker, M. Keith, The Dystopian Impuls in modern Literature: Fiction as social Criticism, Greenwood Press, Westport CT, 1994. Boroianu, Ioana, Conceptul de unitate frazeologică; tipuri și unități frazeologice (I), în "Limbă și literatură", 1974, nr. 1, p. 27; (II), 1974, nr. 2, pp. 242-247. Bosche, Marc, Le management interculturel, Editions Nathan, Paris, 1993
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți fără duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urcă personal pe cruce ca s-o salveze. Dovada că Iisus a existat au făcut-o deja istoricii și teologii la sfârșitul secolului trecut, o face fiecare zi de după Hristos, prezentul în care trăim. Tot căutându-l pe Iisus, partizanii criticismului istoric l-au uitat însă aproape complet pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Era și firesc, într-o lume reificată, în care orice miracol, chiar și Învierea, dacă nu are o explicație științifică, înseamnă că nu s-a întâmplat. Apostolul Toma
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus. Dialectica celor două istorii este descrisă concis de Casserley: "Istoria terestră (secular history) este mijlocul cu care și prin care Istoria sfântă (sacred history) înaintează mereu mai mult în direcția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost formulate de istoricul german Ernst Troeltsch la începutul secolului trecut, în eseurile Uber historische und dogmatische Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide că imaginea tradițională a lui Hristos a fost zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide că imaginea tradițională a lui Hristos a fost zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei euristice, filologice etc. Urmează apoi principiul analogiei, adică evaluarea posibilităților trecutului prin compararea lor cu propria experiență
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fenomene istorice decurge din aplicarea principiului corelației. Acest principiu determinist, care presupune relativitatea și contingența și care unește toate evenimentele prin raportul cauză-efect, anulează orice abatere de la normalitate și, în consecință, unicitatea, centralitatea și universalitatea tainei Întrupării. Credința creștină și criticismul istoric, spune Troeltsch, nu pot fi conciliate, deoarece concepțiile lor asupra realității sunt complet divergente 57. Aceeași viziune tranșantă, însă din cealaltă tabără, o are și von Balthasar: "Întrucât Hristos nu poate fi cuprins în normele acestei lumi, nici un acord
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Pentru profesorul american de religie Van A. Harvey, încercarea de a concilia exigențele istoriei ca disciplină cu mărturisirea de credință personală s-a concretizat în lucrarea The Historian and The Believer (1966). Teza lucrării este afirmată în chiar prefața acesteia: "Criticismul biblic, în special căutarea figurii istorice a lui Iisus, constituie scheletul din debaraua teologiei creștine, iar istoria teologiei de la începutul secolului al XIX-lea nu este decât o serie de încercări nereușite de a rezolva această problemă 61. Eroarea vine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din studiul istoriei, bazate pe experiență, sunt adevăruri contingente, ele putând servi ca bază pentru justificarea credinței creștine. În această logică, miracolele nu sunt o anulare a legilor naturii, ci doar o suspendare a lor în vederea unui scop mai înalt. Criticismul istoric este binevenit, deoarece el conferă suport revelației creștine. Raționamentul acesta a fost exploatat de Leibniz în lucrarea sa Teodicee, care, așa cum arată și titlul, încearcă să găsească o justificare a lui Dumnezeu pentru relele din istorie. Creatorul, spune Leibniz
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui Bossuet, infirmând orice providență în istorie, ca și rolul central al evreilor, pe care-i tratează la fel ca pe sciți sau greci. În eseul Despre manierele și mintea națiunilor, prima "filozofie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe tărâmul mitului 103. El a apărat fervent doctrina Trinității, socotind-o centrală credinței creștine, precum și filozofiei sale. Iisus nu este doar un învățător luminat, El este Fiul lui Dumnezeu. În fața retragerii succesive a teologiei din calea atacurilor pozitivismului și criticismului istoric, Hegel își asumă rolul de avocat al acesteia, afirmând răspicat că revelația a avut loc în istorie. Odată cu Hristos lumea istorică devine, în principiu, perfectă, pentru că numai El este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Acest principiu devine axul în jurul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conștiinței iudaice, care s-a dovedit a fi tragic nu doar pentru istoria evreilor, ci și pentru aceea a omenirii"116. Comunismul rus, continuă filozoful rus, este versiunea cea mai secularizată a mesianismului. Ca evreu, Marx se înscrie în tradiția criticismului iudaic. Există un suflu profetic în scrierile sale, care amintește de ieremiadele biblice. Diferența dintre Marx și profeții evrei constă în faptul că cei din urmă își păstrau verticalitatea minții fără să se bazeze pe grupuri umane sau pe necesități
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
personificare dostoievskiană, Berdiaev caracterizează comunismul ca fiind "doctrina Marelui Inchizitor bazată pe căderea din domeniul libertății în acela al constrângerii, astfel încât umanitatea sa fie eliberată de povara destinului ei tragic".118 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea personajului istoric Iisus Când Nietzsche scrie "Gott ist tot", el îi denunță și pe cei care l-au ucis noi. Nu face asta dintr-o nebunie, așa cum pare la prima vedere, ci din disperarea omului care și-a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la Epistola către Romani, unde repune pe primul plan exegeza biblică în detrimentul criticismului istoric: "Teologia este ministerium verbi divini. Nici mai mult nici mai puțin"133. Din această perspectivă kerygmatică, singurul punct de contact între ființele umane și Dumnezeu ar fi credința în Hristos. Toate încercările omului de a ajunge la Dumnezeu sunt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare" (Evrei 9, 12). 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg Ofensiva criticismului istoric, la sfârșitul secolului al XIX-lea, asupra textelor biblice și tentativele mai mult sau mai puțin reușite de a-l descoperi pe omul Iisus au demitizat imaginea creștină tradițională a Mântuitorului și dogma creștină în ansamblu. Atacată din toate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]