757 matches
-
folosită mai mult grafia lui Kovačec, adoptată de asemenea de către Richard Sârbu și Vasile Frățilă, inspirată în mare parte din cea a lui Pușcariu, și cu elemente din grafia limbii croate. Vrzić propune o grafie mai apropiată de cea a croatei, numai cu trei litere care nu sunt în aceasta. Această grafie este destinată vorbitorilor, aceștia fiind școlarizați în croată, și celor care vor să învețe limba. Iată grafemele diferite de cele din româna standard cel puțin în una din aceste
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din cea a lui Pușcariu, și cu elemente din grafia limbii croate. Vrzić propune o grafie mai apropiată de cea a croatei, numai cu trei litere care nu sunt în aceasta. Această grafie este destinată vorbitorilor, aceștia fiind școlarizați în croată, și celor care vor să învețe limba. Iată grafemele diferite de cele din româna standard cel puțin în una din aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre graiurile din sud pe de o parte și cel din Žei̯ân pe de altă parte. În privința genului substantivelor se observă că neutrul ca în română (ambigen
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre graiurile din sud pe de o parte și cel din Žei̯ân pe de altă parte. În privința genului substantivelor se observă că neutrul ca în română (ambigen) s-a păstrat numai în sud: "un zid
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
un zid" - "do zidure" „un zid - două ziduri”. În Žei̯ân neutrele au trecut la masculin, dar pot avea desinența specifică de neutru plural: "doi̯ zidure". Pe de altă parte, în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română, genitiv-dativul formându-se în general cu "lu" antepus, substantivul putând fi nearticulat sau articulat hotărât: "fil
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
prin urmare formele articulată și nearticulată se confundă: "fęta" poate însemna atât „fata”, cât și „fată”: "čåsta fęta če s-av asęra facut" „fata asta care s-a născut aseară” vs. "ali fęta ali fečor" „sau fată, sau băiat”. Sub influența croatei, unele adjective au și formă de neutru, cu desinența "-o" ("bur", "burę", "buro" „bun, bună”), altele nu: "tirer", "tirerę" „tânăr, tânără”. Exemplu cu adjectiv la neutru: "i̭åle buro cuhęi̭t-a si muŋcåt-a" „ele au gătit și
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
anul”. Gradul comparativ de superioritate se formează ca în română, cu "mai̯" neaccentuat, dar superlativul relativ de superioritate cu "mai̯" accentuat: "mái̯ mare" „cel/cea mai mare”. Comparația se construiește cu conjuncția "de" sau corespondenta ei din croată "nego": "mai̯ mușåt de/nego mire" „mai frumos decât mine”. Această parte de vorbire este foarte puternic influențată de croată, fiind moștenite numai formele numeralelorelor cardinale de la 1 la 8, 10 și 1.000. Numerale cardinale: Numerale ordinale: Formele
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
̯" accentuat: "mái̯ mare" „cel/cea mai mare”. Comparația se construiește cu conjuncția "de" sau corespondenta ei din croată "nego": "mai̯ mușåt de/nego mire" „mai frumos decât mine”. Această parte de vorbire este foarte puternic influențată de croată, fiind moștenite numai formele numeralelorelor cardinale de la 1 la 8, 10 și 1.000. Numerale cardinale: Numerale ordinale: Formele pronumelor personale: Observații: Alte exemple în propoziții: "i̭elʼ le ganescu" „ei le vorbesc (lor)”, "la ziče" „le zice (lor
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice: "čestvę" „acestui(a)”, "čeșt″ę" „acestei(a)”, "čestorę" „acestor(a)”. Exemplu în propoziție: "Čåsta-i̯ me prii̯åtel’" „Acesta e prietenul meu”. În general, adjectivul demonstrativ este antepus, sub influența croatei: "čâsta fečor, čâstę cåsę". Dacă este folosit cu substantivul articulat hotărât, adjectivul demonstrativ de depărtare are valoare de articol demonstrativ: "čela betâru čåi̭e" „tatăl cel bătrân, bunicul”. Pronumele interogativ-relativ "čire" „cine” ("țire" în Sușńevițę) are genitivul-dativ "cui̭
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
diatezele activă, reflexivă sau pasivă. În graiurile din sud, pe lângă pasivul cu verbul auxiliar "fi", mai există și o construcție calc după italiană, cu verbul "veri/viri" „a veni”: "våca virit-a uțisę" „vaca a fost ucisă”. Istroromâna a adoptat de la croată exprimarea ca în aceasta din urmă pe de o parte a aspectului verbal imperfectiv și a celui iterativ, pe de altă parte a celui perfectiv și a celui incoativ. Cât despre formele temporale trecute, imperfectul, care exprimă implicit și aspectul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
verire" „să nu deschidă (ei) până ce ea nu va fi venit”. Conjunctivul ca formă sintetică s-a păstrat numai la verbul "fi" ("fivu, fii̭i, fii̭e, fim, fiț, fivu"), iar la celelalte verbe se exprimă ca în croată, analitic, cu verbul la indicativ precedat de conjuncția "se" sau sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sintetică s-a păstrat numai la verbul "fi" ("fivu, fii̭i, fii̭e, fim, fiț, fivu"), iar la celelalte verbe se exprimă ca în croată, analitic, cu verbul la indicativ precedat de conjuncția "se" sau sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
prezent: Condițional trecut: Condițional viitor: Imperativ: Gerunziu: O serie de prepoziții sunt romanice: "ân" „în”, "(â)ntru" „în”, "de" „de, despre”, "din/diŋ" „din, după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sunt romanice: "ân" „în”, "(â)ntru" „în”, "de" „de, despre”, "din/diŋ" „din, după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote" sau "omu betâr
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
a uneia sau alteia din părțile de propoziție prin accentuare și intonație. La citire, următoarele propoziții pot însemna: Exemplu de propoziție mai complexă: "De cârbur lemnu i̭e bur sakile" „Pentru cărbuni e bun orice lemn”. Sub influența limbii croate, instroromâna preferă construcția cu complement exprimat prin verb la infinitiv față de cea cu propoziție subordonată, atunci când ambele acțiuni au același subiect: "vreț âl ântrebå?" „vreți să-l întrebați?”, "mę́re lucrå" „merge să lucreze”. După Narumov 2001, 65% din
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
incoativ (vezi mai sus secțiunea Aspecte). Există câteva sufixe lexicale, unele de origine romanică, altele slave, care formează: Dintre toate limbile romanice orientale, istroromâna este cea mai permeabilă la influențele străine, mai ales în domeniul lexicului. Cele mai multe împrumuturi provin din croată, mai ales din dialectul čakavian, dar și din limba standard. Unele împrumuturi au format dublete cu cuvinte moștenite, apoi acestea și-au schimbat sensul. Astfel, s-a împrumutat verbul "poșni" „a începe”, iar verbul moștenit "ânčepå" a luat sensul „a
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
a luat sensul „a începe consumarea a ceva” (exemplu: "ânčepå pâra" „a începe pâinea”); "vęrde" a luat sensul „crud”, cu sensul „verde” fiind folosit împrumutul "zelen". Unele substantive au fost preluate împreună cu o prepoziție și cu forma cazuală cerută în croată de acea prepoziție: "po svitu" „prin lume”, "na șetńu" „la plimbare”, "za večeru" „de cină”. Împrumuturi italiene (din dialectul venețian și din italiana standard) au intrat și direct, și prin filieră croată: "alora" „atunci”, "i̭ardin" „grădină”, "i̭
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
au continuat înaintarea către vest într-o mișcare de învăluire, făcând joncțiunea lângă orașul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forțele Axei. Aproximativ 250.000 de soldați germani, 30.000 de soldați români și italieni, ca și câteva unități croate și o serie de unități auxiliare de voluntari au fost prinși în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat și civili sovietici și câteva mii de soldați sovietici căzuți prizonieri în luptele cu germanii. Nu toți germanii au fost încercuiți
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
vs bosniaci musulmani; Rezultat: medierea ONU pentru încetarea ostilităților; este prezentat Planul Vance-Owen, de pacificare pentru fosta Iugoslavie (2 ianuarie 1993); se ofereau garanții formale pentru unitatea Bosniei, prevazandu-se decuparea regiunii în 10 provincii: trei musulmane, trei sârbe, trei croate și una mixtă pentru Sarajevo; semnarea Acordului de la Dayton (Ohio), prin care Bosnia-Herțegovina devine un stat independent, în componență să intrând două entități: Federația Croato-Musulmană și Republika Srpska (Republică Sârbă). Pierderi: 2.500.000 morți; 3.000.000 refugiați Datare
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat folosirea în diferite limbi a corespondentelor termenului „vlahi”. Continuând să se refere și la români, acești termeni au ajuns ulterior să-i denumească și pe păstorii români slavizați, precum și pe păstori în general
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în interiorul peninsulei, mai ales în zona localităților Žejân și Mune, la nord de muntele Učka, precum și în zona satului Sušnjevicę, la poalele de sud ale acestui munte. Într-o lucrare din 1641 despre Istria, cărturarul și episcopul de Cittanova (în croată Novigrad) Giacomo Filippo Tomasini amintește și despre morlaci, afirmând că „au o limbă a lor, care prin multe cuvinte este asemănătoare cu latina”. Alt autor italian, călugărul Ireneo della Croce, într-o istorie a orașului Triest apărută în 1698, îi
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]