464 matches
-
pună salonul la dispoziție pentru lectură, să joace rolul publicului și să asigure ceaiul, Între acte. Ada Rehan Întârzie puțin, poate intenționat, căci era limpede că Îi plăcea să Își facă o intrare specială. Era actriță din vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze uzine și fabrici. Cum le prindea plimbîndu-se singure pe afară, le cuprindea capul între genunchi, ca la curcani, le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să te apuci să faci duș. Întotdeauna singurătatea mea a început de la duș. Să nu ai tu pe nimeni să te spele pe spate, să nu vezi tu alături de tine, în cadă, două picioare strunjite să înfrumusețeze cartierul, două șolduri croite să-i scoată pe sufocații - ce se și visau morți de vreo oră - dintre ochiurile aragazelor lor și să facă din ei oameni responsabili, îmbujorați și gata să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o țigare. Mai pipăia, pe tăblia noptierei, după un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre frumusețile și nerușinările tale. Ferm convins că și ție îți place literatura romînă?!!... Se înfierbînta și neglija faptul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masă. Oameni de toată mâna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plăcere, acum își lepădau jalbele, la capătul unor pelerinaje de zeci de kilometri, în dreptul patului său, simțindu-se fericiți să-și știe slovele în coastele unui băiat croit, după toate semnele, să devină ceva însemnat, dacă nu chiar un sfânt. Dacă aceasta, plus îndatorirea de a deveni poet erau specialitățile sale, Doru fu întrerupt din ambele, vineri după-amiaza, de sosirea unui mic grup de profesori aparținând Liceului său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
demult apuse, pline de lumină, când, după ce mă bărbieream și-mi trăgeam o cămașă pe mine, Îmbrăcam pantalonii bej și sacoul gri-cenușiu. Haine de calitate, primite cadou de la un unchi de-al meu, de departe. Haine din stofă fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi trăi pentru... pentru toate minunile create de ei pe pământ. Nimic din ce-am mai purtat nu s-a comparat cu hainele acestea (și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pavată a poștei și se opriră în fața unei clădiri cu două caturi, cenușie, cu ferestre multe și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră. În geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din București, romanul lui Ioan M. Bujoreanu, nu ratează câteva figuri de tineri aroganți din capitală, care Își poartă cu eleganță stridentă părul frizat, lornioanele, costumele bine croite, chiar dacă făcute la mahala, și nu În saloanele din centru. În schimb, atunci când vine vorba despre Donjuanii din București, publicat ca foileton Între 1861 și 1862 În ziarul Independința, discuția se Înfierbântă din cauza paternității nesigure a romanului. Istoricul chestiunii, rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins Petru Comarnescu), În haine negre, perfect croite și - după cum Își amintește Barbu Brezianu - «corect uzate», respectând deci cu strictețe indicațiile celui ce i-a prilejuit lui Barbey studiul despre dandism. Mateiu Caragiale reprezintă, alături de Barbey și Baudelaire, acel gen de scriitor-dandy despre care vorbește Sartre și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Fără ei, era aproape frumos. Era pentru prima dată când am îl vedeam îmbrăcat în altceva decât în clasicul echipament de regizor, format din blugi care stau prost pe tine și un pulover lălâu; purta o pereche de pantaloni frumos croiți și o cămașă, deschisă la gât. Mi-am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fac și aici, vor servi drept fațadă pentru afacerile cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era rușine de geaca lui de piele, șifonată în urma călătoriei-maraton cu autobuzul, cu peticele tocite, aproape fără culoare. Nu era vorba doar de costum: în toate privințele, Naasri avea strălucirea aceea care vine odată cu bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
biserici. Aici! chemă o voce din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În costumul ei cu fustă de la Roland Mouret, din mătase neagră, croit impecabil. Avea chiar și mănuși negre și o batistă din dantelă neagră care Îi completau Înfățișarea. Marci era Într-o rochie din crepe-de-chine, cu pliuri, iar Alixe era Îmbrăcată cu una din jachetele create de Thack, cu o fustă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putea considera cel mai norocos dintre toți colegii și prietenii lui. Era iubit de o fată care avea ceva în plus față de toate celelalte. Găsise ce căuta dintotdeauna: fericirea. Peste aproximativ un an, nici urmă de coșuri. Un corp curat, croit perfect, dornic de viață. Doi ochi negri, mari și zglobii, încadrați în niște gene lungi, ce nu vor avea niciodată nevoie să fie date cu rimel, deoarece frumusețea lor naturală întrecea orice încercare de înfrumusețare artificială. Obrajii rumeni și rotunzi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în care se oglindea o bunătate severă, cu ochii negri încadrați în niște sprâncene tot negre, cu părul despletit lăsat pe umeri, semăna cu Madona lui Leonardo da Vinci însă ceva mai feminină și aproape tot atât de enigmatică. Într-un costum croit perfect, ce-i venea ca turnat, de culoare gri-vernil, se așezase lângă fereastră în fața fetei cu verighetă a cărei vârstă aproximativă o apreciase ceva mai înainte ca fiind de treizeci și cinci de ani. În contrast cu bărbatul, cel mai probabil soțul ei, ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minoră? Are douăzeci de ani. A fost și mama ei pe aici. A stat de vorbă cu noi toți. A vrut s-o ia acasă. O femeie serioasă care-și vede de necazurile ei. E croitoreasă. Lucrează la APACA, la croit îmbrăcăminte de protecție. Sute de salopete îi trec zilnic prin mâini. Câștigă binișor. Lucrează și ore suplimentare. Ar face orice numai ca fata ei să aibă de toate. Totul însă s-a dovedit a fi în zădar. S-a înșelat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
privirile lui Myatt, omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are trei ore Întârziere. Cred că s-a defectat locomotiva undeva lângă Belgrad. — Spuneți-i că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești prin foaierul mare și gol fără să Întâlnești nici un valet și se știa că nici clopoțelul nu prea suna. Dar la pupitrul recepției domnul Kalebgian Înfrunta inerția În haina lui bine croită. — Kalebgian, a sosit domnul Myatt? — Nu, domnule, trenul are Întârziere. Doriți să așteptați? Și-a reținut un living? — Oh, evident! Aici, băiete, condu-l pe domnul În Încăperea domnului Myatt. — Dă-i cartea mea de vizită când sosește. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copilași, deși copilașii mai fac și ei din când în când trotuarul, dacă au nevoie de bani de buzunar ca să‑și cumpere discuri noi. Făgăduințelor extrem de promițătoare emise taiorul Annei le iese în întâmpinare un costum bărbătesc nu foarte bine croit. Costumul a pornit‑o, plin de avânt, prin acest oraș mare care, de fapt, nu‑i nici mare, nici cine știe ce oraș. Descoperă portalul prin ridicarea draperiei de catifea și o ia spre camera sa de hotel, care s‑ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu mai scumpe, mai bine croite, același profil subțire, efeminat... Așa și cu tânărul ăsta de curând angajat, junele se tot clatină, printre ceilalți, ca un băiețandru, negăsindu-și locul. Ocrotitoare de bărbați adolescenți ?... Aveau un aer mai puțin imbecil decât ceilalți ? Apucă clanța ușii de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
eu că la mine în sat era un flăcău și că era înalt, frumos și drept cum îi bradul. Avea un chip parcă era rupt din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
talie joasă, dintr-o lână incredibil de moale. O pereche de pantaloni maro din piele, marca Gucci, dădeau impresia că sunt În stare să facă din orice grăsună un fotomodel, În vreme ce două perechi de jeanși Marc Jacobs, perfect prespălați, păreau croiți anume pentru mine. Erau acolo și opt sau nouă articole pentru partea superioară a corpului, de la un pulover pe gât Calvin Klein, mulat, până la o ie foarte subțire, marca Donna Karan. O fustă senzațională Diane von Furstenburg, care se Înfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alb („Robert ăsta chiar că e un geniu“ă, o siluetă de un roșu intens mi‑a atras atenția. Într‑un colț, dreaptă ca un băț, sub un tablou enorm stătea Miranda În rochia ei roșie Chanel cu mărgele, comandată, croită, probată și curățată chimic doar pentru seara asta. Și, chiar dacă aș exagera spunând că meritase fiecare cent (dat fiind că toți cenții ăștia alcătuiau o cifră de zeci de mii de dolariă, arăta de‑ți tăia răsuflarea. Ea Însăși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atâta repeziciune la Starbucks? Nu era nici măcar o singură persoană care să‑mi se pară cât de cât cunoscută, ceea ce făcea ca timpul pe care Îl petrecusem acolo să‑mi pară mult mai Îndepărtat. Mi‑am netezit pantalonii negri bine croiți, dar nu de firmă, și m‑am uitat În spate ca să mă asigur că nu adunasem cumva pe turul lor ceva din noroiul orașului. Știam că există pe undeva un Întreg personal de redacție care nu ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]