493 matches
-
mici comedii. Uneori Fima și-l imagina pe Uri Gefen trezindu-se dimineața, bărbierindu-se cu un aparat de bună calitate, așezându-se să ia micul dejun cu un șervet imaculat pe genunchi, uitându-se În agenda de buzunar, observând cruciulițele desenate În ea de două ori pe lună și amintindu-i Ninei la cafea, ascuns În spatele ziarului, că era timpul să-i acorde lui Fima tratamentul periodic, ca să nu se usuce de tot. Dar această bănuială nu scădea cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar acolo. În plus, erau mai detaliate. Gosseyn ridică capul. ― Puteți să-mi spuneți pe care dintre drăcoveniile astea ne găsim? Răspunse tot femeia: ― Noi figurăm pe cea cu numărul 3, pe lanțul acela muntos din mijloc. Era desenată o cruciuliță indicând amplasamentul aproximativ ― cred că mai e și acum. Gosseyn o găsi, la circa 700 de kilometri nord de orașul New Chicago. ― Da, sunt multe fructe în zonă ― răspunse ea la următoarea întrebare. Miliarde de coacăze negre mari de 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
treacă, ca să pot să-l bat a doua oară, dar nu s-a mai putut, pentru că am plecat pe la Poliția Capitalei, în cercetări. Că am avut multă treabă acolo. Traforajul, după Bărcilă Acum fac cruce. Și coșuleț traforat pot. Inele, cruciulițe, casete. Din lemn, din plexiglas. Ca să nu mă plictisesc. Să-mi ocup timpul. Am un coleg care le desenează. Nu e chiar tipar, inspirația o luăm din diverse locuri și modelul e unic, că-i desenat o dată și, dup-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fie frică? Dacă nu mi-a fost frică afară c-am venit la pușcărie, de-aici unde mă mai duc? Și n-am fost... eu pușcărie n-am făcut... eu n-am fost pentru furt, pentru găini, n-am vândut cruciulițe. Numai pentru asta... Impune respect, dar impune respect în penitenciarele astea mici, unde nu era... de fapt, nici acuma pedepsele mari nu se țin cu ăștialalți la un loc. Dar înainte eram la Gherla. Erau numai criminali, nu vânduse nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Numai pentru asta... Impune respect, dar impune respect în penitenciarele astea mici, unde nu era... de fapt, nici acuma pedepsele mari nu se țin cu ăștialalți la un loc. Dar înainte eram la Gherla. Erau numai criminali, nu vânduse nimeni cruciulițe. Da-ntr-un penitenciar mic... de exemplu, când mă duceam la Bacău, că mai făceam o cerere să mă duc, pentru o vizită, la Bacău, acolo eram două-trei cu pedeapsă mare. Restul... Și acolo, oarecum, erai respectat în privința asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce lucrează în lemn și eu îi fac desenele pe hârtie milimetrică. Până acum făceam casete cu puține desene, acum am primit de la domnul comandant un desen mai deosebit, ne-am gândit să facem un coșuleț cu multe decupări, o cruciuliță. O să facem ceva deosebit, în sensul că îmi place să pun și ceva de la mine, simt că-mi aparține, și pun și ceva din arta populară a zonei de unde vin, încerc să arăt niște sentimente, acum caseta asta va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Petru... Primul an de liceu a fost blestemat, cum blestemat a fost și cel de-al doilea. Trei corijări în fiecare vară: matematică, fizică, chimie. Noaptea, în gară, sub podul Nicolina, ziua, 5 ore în bancă, extemporal din toată materia. Cruciulița mă-ti, 700 pe lună internatul, mai bine-i dădeam la curve. Nu mă interesează! Bani de tren și atât! Te duci, iei examenele și vii repede să scoți pârleala, ai înțeles? Noroc de mămuța, Sfânta Lențuca, cum îi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
botezului. 26. Mai lasă-mă dracului cu facultatea ta, te-am purtat în liceu patru ani! Internat 700 pe lună, bani de tren, bani de cărți, haine, mofturi de derbedeu! Ți-a intrat Iașul în cap, eu ți-l scot, cruciulița mă-ti! Iar tu, tacă-ți fleanca, muiere! Ați trăit pe spatele meu toți cinci ca niște căpușe. Uite, am mâinile degerate, picioarele mi-s pline de varice, mănânc o dată pe zi, eu nu mai pot, calul nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În șopron cu el, legat de grindă! Să nu-l văd prin casă, că îl omor! L-am hrănit, l-am purtat în școli, am cheltuit bani! Citește în pizda mă-ti ce scrie aici: PARANOIA. Asta îți este meseria, cruciulița mă-ti? Nebunul satului și-a terminat studiile, leagă-i muiere diploma de gât să vadă lumea ce om mare a ajuns fiu-tu. Laudă-te, băiatul meu a ajuns om mare! Paranoia într-o unitate militară, mai mare grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni? Spune, mă, grijania mă-ti! Cine te-a plătit, sănătocule, să arzi mânăstirea? Spune ce jâdan împuțit, cine ți-a sucit mințile? Cruciulița mamii lor de masoni, nici în creierul munților nu ne este îngăduit să trăim! Nimeni, părinte, jur că nimeni. Mi-e Dumnezeu martor, el știe tot: "Rug aprins din casa mea te vei ridica la cer, Petre, și vei sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la subsolul prefecturii, apoi în parcarea subterană. "Chiar nu mă recunosc, ce-i cu mine? M-am țicnit de tot. Nu este prima dată când lucrez cu cretinul acesta. Cât de prost pot să fiu, Doamne! Îmi fac emoții inutile, cruciulița mamii lui de comunist! Dacă aș fi urcat și copilul în dubă, acum mi-ar fi tăcut capul, dar așa... Ei, nu-i bai, poate îl pot trage puțin de limbă. Curva asta de Cătălina la tot județul a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dară-mi-te unul întreg... Fiecare primește potrivit cu rangul și cu vrednicia sa. Unul din cei mari poate să aibă sub oblăduire câteva sute. Altul, mai mic, zece-cinsprezece. Și tot așa, în descreștere. Cei mai prizăriți, însemnați doar cu o cruciuliță neagră în călindar, au parte de unu-doi. Ce să mai vorbim? Iară sfințișorii de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți de griji și de supărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mamei mele. Tălpile celui care stă îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza aceea, privirea Elfridei, cufundată parcă în presupuneri inexorabile, o imagine ce se suprapune peste cealaltă, rețeaua de străzi a orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți, motociclete ce se îndepărtează și dispar în muchiile oglinzii, motociclete ce converg asupra Mercedesului meu. De când mi-a fost clar că sechestrarea persoanei mele ar fi fost lovitura mult râvnită nu numai de diferitele bande de criminali, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea paraclisul dintr-un carnețel scris de el, purta o iconiță cu Acoperământul Maicii Domnului și o cruciuliță într-un buzunar în dreptul inimii. I-a ajutat pe mulți tineri să urmeze o școală, le-a cumpărat haine și cărți, iar ucenicilor preoți le-a dăruit primul veșmânt și primul Liturghier. Are mulți ucenici care i-au urmat exemplul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ține În mână un reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. Mai degrabă i-aș oferi o cruciuliță de aur cu 22 de briliante ― câți ani împlinește ea. Am cutreierat câteva magazine de bijuterii până să găsesc ceva pe plac. După câteva ore, pietrele scumpe erau gata încrustate. Seara, încă nu știam nimic: vom invita pe cineva sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit pe față gândul. ― Trebuia să sărbătorim aniversarea ei. Tocmai îi cumpărasem... asta. Părea că nici n-a auzit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cred că nu i-a displăcut inspecția sumară, toate erau în ordine, așa cum le lăsase. Pe măsuța toaletei zări o cutiuță de a cărei existență încă nu știa. A luat-o în mână și, curioasă, i-a deschis capacul: ― O cruciuliță cu briliante? Vai, ce frumoasă e? De unde a răsărit aici? ― Închipuiește-ți, soțul ți-a dăruit-o cu prilejul aniversării tale. S-a posomorit brusc: ― Ah, uitasem de ziua asta... ― Vezi, eu n-am uitat... Răspunsul meu era zdrobitor, fără replică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un buzunar și-i întinse darul pe care i-l pregătise din timp: o pungă cu stafide și o cruciuliță, pe care i-o prinse cu mâna ei de gât. Virgil îi dădu Marianei cu un aer plin de satisfacție mașina de gătit și o pofti pe maică să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se zvârcoleau ca niște cozi de șarpe și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]