4,174 matches
-
filmul lui Gus Van Șanț. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent literar filmului lui Gus Van Șanț aș opta fără ezitare pentru Ian McEwan cu românul sau, The Cement Garden, dar mai ales pentru ecorșeurile de o tandra cruzime din volumele de povestiri netraduse încă la noi, First love, Last Rites și În Between the Sheets. În prim plan se află acest adolescent cu o bizară maturitate, una gratuită, precoce, ca o molestare, care apasă fără a oferi niciun
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator: „un animal cu adevărat înspăimântător, atât prin mărimea exagerată a corpului său, cât și prin cruzimea sa; forța îi stă în șale, iar virtutea în buric; coada lui, încordată, arată ca un cedru, nervii genitali sunt contractați, oasele îi sunt ca niște țevi, iar cartilajele ca niște lame de fier... Colții săi inspiră teamă, corpul său
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
flaut, începea imediat să se unduiască în ritmica unui dans spontan, semn că amintirea plăcerii melodice îi revenea în minte, pentru ca, de îndată ce răsunau ciupiturile de coarde ale citerei, aceeași piele să încremenească de spaimă, ca într-un protest mut față de cruzimea destinului îndurat. În plus, pielea lui Marsyas nu avea de ales: prinsă între pereții peșterii, nu putea nici să scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și nici să se lase în voia melodiei de flaut
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
de ultimul volum, ambiguu, dacă-l ignorăm. Dintre argumentele invocate de Cristian Moraru, cel dintâi, privind "șarja" tipologică, ni se pare suficient de debil: întregul episod al patrulea al studiului său rămâne până la urmă neconvingător în demontarea resorturilor ideologice ale cruzimii flaubertiene în conceperea personajelor. Într-o formă sau alta, criticul reia același tip de observație (just), fără însă a demonstra că "tendința" învinge "arta": "eroii lui Petru Dumitriu au ceva matein în acest spectacol al degenerescenței, un spectacol politizat, însă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
consacrată: femeia cu barbă, piticii, omul care rupe lanțurile etc. "Recuperat" de către fostul "stăpîn", bătut și expus curiozității publice, omul elefant găsește un ajutor neașteptat la colegii întru "monstruos", care-l eliberează din cușca în care se afla, plasată cu cruzime alături de cea a babuinilor. Scena are întregul farmec bolnav lynchian, ca într-un capriciu de Goya; noaptea, în pădure, își face loc un cortegiu de ființe bizare, desperecheate, fantaste, luminate de un felinar, fiecare cu mersul ei ceea ce conferă scenei
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
unul cîte unul. Bayona a reușit să creeze atmosferă, aparent nimic mai ușor, numai că de la un capăt la altul al filmului ești impregnat de aerul locului viciat de o indicibila tristețe pe care amintirile o sporesc. Există o anumită cruzime în film, care nu are nimic gratuit, o regăsim la Edgar Allan Poe sau în o parte din povestirile lui Julio Cortazar și ea conferă filmului tocsina indelebila a fascinului. Imolata în fiecare centimetru pătrat de clădire, în fiecare celulă
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
ale biologiei/ așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor, sunt rudă cu valul uriaș care în/ ultima clipă le înghite corabia." Imagini voalate cu vitriol care, în loc să le dea tărie, le dizolvă, pictate într-un galben de momîie și luîndu-și cruzimea din mezalianțe cu rezervoarele de depresie curată, motivată istoric, ale civilizației chinuite, ca de icnetele mătușii bătrîne, de cocoașele biologiei, își schimbă poziția, sucite într-un manual de scriere experimentală, care vrea să afle cît poți să compui cu aceleași
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
pregetă să elimine din cale orice pasant, indiferent dacă e un culpabil sau un nevinovat? Poate se dovedește pur și simplu un sadic, care savurează plăcerea de a tortura sărmane făpturi, căzute în cursă, fără a extrage din actul de cruzime un avantaj material sau un ascendent în raporturile sociale? Să fie el un paranoic, un ins atins de o maladie cerebrală, purtând în el un creuzet de patimi desfigurate? Aș fi înclinat, completând chestionarul, să neg fiecare versiune în parte
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
spectacol continuu al violenței, din care se hrănesc televiziunile și ziarele, care satisface instinctul vărsării de sânge, fie și prin simpla privire a jurnalelor de actualități. Observațiile se transformă în reflecții despre condiția umană, despre legătura posibilă dintre inteligența și cruzimea animalelor și a oamenilor, despre tentativele pictorilor de a zugrăvi marile bătălii și despre șansa fotografiei de a surprinde milimetric războaiele de azi. Pe rând, cei doi pun întrebări și caută răspunsuri, până ce le devine clar amândurora că sunt victime
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune capăt, despre om ca ființă înzestrată cu inteligență pe măsura cruzimii sale. Virtuozitatea narativă și construcția romanului sunt fără cusur și fără strop de gratuitate. Nicio plăcere a lecturii, niciun artificiu sau truc. Scriitorul nu mai are ambiția să-și uimească ori să-și iluzioneze publicul, ci, pur și simplu, să
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
Pe scurt, îl îndrăgești încărcîndu-te cu febra lui. Genul acesta de lectură prin recunoaștere e supus selecției capricioase a apelor în care te scalzi. Nu reții decît răutățile care ți se potrivesc și nu te atrag decît diatribele a căror cruzime, savurînd-o după plac, te molipsește cu otrava ei. Neajunsul este că în altă zi vei avea o altă stare și, sub înrîurirea filtrului ei afectiv, vei sesiza alte străfulgerări și vei gusta alte veninuri. În cel de-al doilea caz
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete urmuziene. Ele au o cruzime a notației îngroșate, fiind mai degrabă caricaturi negre decât fiziologii. Majoritatea sunt de un scabros bine construit, elaborat (și deloc politically correct); două-trei din o sută sunt chiar reușite, precum acest profil nr. 41, care începe astfel: El era un
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
exact. Dar - așa cum l-a dezvoltat Petru Maier Bianu - sună extrem de plauzibil. A încerca să mai salvezi ceva din anii pe care, de bine-de rău, i-ai trăit și a ajunge, după un extenuant maraton, la un faliment individual. Iată cruzimea pe care și-o asumă acest Inventar al iernilor, iată masochismul de bună calitate în care plonjează, de foarte sus, fără precauții, un autor aproape necunoscut. Loisirul nu există, nici în lumea romanului, nici în litera lui. Imediat ce invadarea emoțională
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
impunerea comandamentelor ideologice ca imperative militare. La urma urmei, cum spunea și Tzvetan Todorov, suspendînd universaliile valorilor supreme ale umanității, războiul este, pur și simplu, "o ocazie de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea oarbă în "cauză" și în conducători e o datorie morală. Respectul pentru viață, mila față de semeni devin, precum în Roma imperială, slăbiciuni demne de dispreț, chiar forme ale trădării credinței. E vremea în care e cîntată crima, iar
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
fracturate ale cadranului tonalităților. O multitudine de personaje se perindă, întretăind drumul autorului, creând puncte de controversă, confuzii și distorsionări de loc inocente, invocă argumente arbitrare, se manifestă eroic sau cu o șovăitoare vulnerabilitate menită să atingă în pași repezi cruzimea, iraționalul, ipocrizia. Cu toate acestea filtrarea auctorială a evenimentelor, dublată de reflecții nuanțate, menite să elimine bruiajele și confuziile ce ar sparge logica textului, duce la o limpezire estetic-rațională a întregii narațiuni, condusă cu fermitatea evidenței și, în final, a
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
în următoarea perioadă. Vișinescu este cel care a deschis lista întocmită de IICCMER, după cum a anunțat, marți, președintele Institutului, Andrei Muraru. După jumătate de secol, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teritorial Militar București a fost sesizat cu privire la crimele ”deosebit de grave săvârșite prin cruzime” de Vișinescu. IICCMER a trimis pe masa procurorilor un denunț de 35 de pagini, întocmit în baza unei documentări cuprinsă în patru dosare groase, cu declarații și probe fizice despre crimele săvârșite de fostul comandant de penitenciar. Cu toate astea
Torționar al regimului comunist, deferit justiției după 51 de ani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77612_a_78937]
-
-se doar câteva pete răzlețe. Absențele acestea dau întreaga măsură a masacrului și, în același timp, dezvăluie proporțiile unui imaginar rănit. Astfel, dincolo de orice discurs, trăiești experiența concretă a dezastrului, experiență a distrugerilor provocate nu de ravagiile timpului, ci de cruzimea și de violența omului. Dureros este aici nu sentimentul poetic al ruinei, încercat în fața atâtor vechi mănăstiri, ci proiectul de a distruge, deliberat, oameni și opere deopotrivă. Sturua își plasează spectacolul său cu Hamlet sub semnul răzbunării, căci, dincolo de metafore
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme russe pe lada mortului / și de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
ucisese soția, într-un acces de gelozie, oare agenți ai K.G.B.-ului o uciseseră, ca pe o spioană ce trebuia eliminată? O altă femeie, soția tânărului intuiește o sinucidere: " El a împins-o pas cu pas aici, cu egoismul, brutalitatea, cruzimea și cinismul său." Iată ultimul avatar al luptătorului comunist în literatura noastră... în schimb, tânărul căruia orânduirea nu-i iartă puritatea sufletească, strivindu-l, devine, poate, reîncarnarea celui mai frecvent tip din literatura noastră clasică, inadaptabilul, eternul învins în frământul
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
din comun. Rănită, antilopa Orix Beisa, ne informează același D. N. Ghica, "poate deveni periculoasă și se repede la vînători". Bivolii, și ei, "sunt periculoși pentru că, fiind răniți, atacă omul cu furie" (Aurel Varlam). "Pantera, a cărei viclenie, agilitate și cruzime - după aprecierea lui Mihai Tican Rumano - nu sînt întrecute de niciuna dintre feline, atacă fulgerător și, cînd e la rîndu-i atacată, încolțită, se apără cu înverșunare, pînă la ultima scînteie de viață. Salturile ei, uneori uluitoare, pot surprinde chiar pe
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
și pe care și-i pune ca brățări la mâinile sale. Vaca în admirație, printre regi. Calul, stupefiat de eveniment. Câinele cu botniță și cu o salbă de aur. Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă. Femeie cu o cruzime voioasă pe față... * Nicholas Froment. Niște domni bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieșirea din putrefacție... * îngerul cel mai sever din toate
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
câteva ori, privind ascultătorii). Puține zile după aceea primi ordinul să moară... Fu legată și i se tăie vinele tuturor membrelor. Fiindcă sângele întârzia să curgă din cauza fricii, ea fu înăbușită în aburii unei băi calde. Și pentru a mări cruzimea, capul ei tăiat fu adus la Roma și înfățișat Poppaiei. (Știți cine era Poppaia? întrebă el în scârbă. Cei de față nu știau. - Nevasta lui Nero, îi lămuri vorbitorul). Cu acest prilej se decretară daruri pentru toate templele. Amintesc acest
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
în aproape întregul răstimp al dictaturii comuniste. O dibăcie de "perfect acrobat" i-a asigurat o rară longevitate politică. Jurînd credință Kremlinului, a rămas, în pofida oportunismelor spectaculoase la care a recurs, un fidel al totalei lipse de scrupule și a cruzimii ce definesc bolșevismul: "Răutu apărea drept un guru suprem, sacerdotul unei religii seculare (...), emanînd o formidabilă încredere în sine, un fel de gravitate cvasidivină. La care se adaugă faptul că lexicul său era capabil de înțepături și loviri sub centură
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
spre final, unde se pot vedea asemeni umbrelor unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de oameni încep apoi să urce panta muntelui, o nouă umanitate descătușată de sacrificiul ritual. Toate aceste figuri ale anxietății sunt construite foarte bine până când vine momentul care strică tot
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
adevărului sunt preocupări de căpătâi, care-i dau justificarea de om și, mai mult decât atât, acceptata povară de conștiință a Cetății. De aici, sentimentul cititorului că, parcurgând această carte, asistă de fapt la un proces intentat de el însuși cruzimii și lașității, minciunii și fățărniciei, ignoranței agresive și încercării de sugrumare a libertăților firești ale omului, în primul rând a libertății cuvântului, care este cel dintâi pas către autoritarism și dictatură. Dar dacă - aflăm dintr-un fel de poem închinat
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]