548 matches
-
ai făcut? Vocea Patru vorbise pe un ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme îndelungată, și de care am fost legat până mai adineauri, primul lucru care m-a interesat a fost ambarcațiunea care, după spusele ajutoarelor dumneavoastră în urmă cu câteva minute, a servit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meu. Nu-mi aminteam să fi văzut vreodată această ambarcațiune despre care se spunea că este o capsulă care a fost găsită plutind în spațiu. Așa că m-am uitat la ea din pură curiozitate. Apoi mi-am îndreptat atenția către cușetă. Și asta e tot, domnule. Eram extrem de interesant. Poate că asta s-a înregistrat pe ecranele voastre oarecum exagerat. În timp ce rostea această explicație cât se poate de evazivă, Gosseyn deveni nemulțumit de faptul că era obligat să procedeze astfel. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
desfășurase prea rapid pentru a putea fi analizat Și reacția sa, fiind preconcepută, se declanșă cu o viteză prea mare pentru a fi înregistrată vizual, auditiv sau analitic. În acel moment de disociere, super-creierul său transferă corpul băiatului împărat în cușeta capsulei în care se aflase mai devreme propriul său corp. Aceea era una din zonele din navă pe care le "fotografiase" în scopul unei evadări prin similarizare. Și alese locul acela pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să nu ne trezim că ne mușcă de beregată. Lucrurile astea ne umpleau de groază; într-o noapte, după ce ne bătuserăm cu pernele până la epuizare, doi sau trei băieți ne-am hotîrît să omorâm coropișnița. Traian o ținea încuiată în cușeta lui, iar cheia și-o atârnase la gât de un șnur. Dar noi aveam o altă cheie, care se potrivea, și astfel, la lumina unei lanterne, am dibuit borcanul, care vibra de-o zbatere interimară. Am mers cu el în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își descuie cușeta, puse borcanul înăuntru și încuie la loc. Apoi se așeză în capul oaselor pe patul său și rămase o vreme așa, cu privirea în gol. Până nu s-a întins pe pat și nu am fost siguri că doarme, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a prăbușit zdrobindu-se de pământ în Pennsylvania, înainte să-și atingă presupusa țintă: Casa Albă. M-am întrebat deseori ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost în acel avion. Te urci, îți pui bagajele de mană în cușeta de deasupra scaunului, poate ceri să ți se aducă o băutură și tragi un pui de somn în timp ce avionul își ia zborul. Te gândești cum vei ajunge acasă și îți vei vedea copiii la capătul unei lungi zile. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
baie În bazin. Pe urmă intrau În cabine și mai stăteau puțin de vorbă Înfășurați În prosoape ori goi, asta depindea de cît erau de grași. Glasurile lui Juan Lucas și ale prietenilor lui răsunau În sala unde se aflau cușetele numerotate ale membrilor clubului, În timp ce se Îmbrăcau comentînd jocul din ziua aceea. Într-o seară Juan Lastarria rămase gol și ceilalți făcură cîteva glume pe seama lui, În legătură cu burta ca de popă. Au rîs cu toții, el mai mult ca ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tremura atît de puternic, că nici țigara În gură n-o putea ține și nici să-și soarbă whisky-ul. Ca și cum prin ea trecea un rapid fantomă; nu putea face nimic, o știa, decît să lase trenul să zgîlțîie toate cușetele și vagoanele... Whisky-ul o ajuta. În cele din urmă se liniști și-și termină țigara, așezîndu-se mai confortabil. După ce o să se liniștească deplin și o să fie sigură că trenul rapid n-o să se mai Întoarcă, o să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de părinți”... și așa mai departe. Foarte amabili, mi-au dat de mâncare, cred că n-am mâncat niciodată mai bine... C.Ș.: Cred și eu, la cât îți era de foame! A.B.: M-au băgat apoi într-o cușetă de clasa întâi... C.Ș.: Dacă știai, te lăsai de la început prins de controlori! A.B.: Așa e! Dar de unde să știu? Oricum, cu o stație înainte de Baia Mare am sărit din tren, m-am agățat de vagonul poștal de la urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
din reacțiile bărbaților că se schimbase ceva. Figura ei proiectată în vitrine nu-i mai atrăgea atenția. Fața ei parcă era asemănătoare cu cea a vânzătoarei de la loto, se obișnuise s-o vadă zilnic, ori de câte ori pleca la serviciu, nemișcată în cușeta ei de sticlă printre reclame și fotografii ale fericiților câștigători, o figură spălăcită, comună, ce nu-i spunea nimic, exista așa cum exista chioșcul de loto unde nu intra niciodată pentru că, la jocurile sorții, rămânea întotdeauna în pierdere. Observase că, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un aer optimist. Îi Întinse apoi o mână vînjoasă și-i spuse: Bun venit În echipa FVN, doctore Johnson. BETH Norman fu condus apoi În cabina sa strâmtă și cenușie, asemenea unei celule de Închisoare. Valiza i se odihnea pe cușetă. Într-un colț, un calculator, cu tastatură aferentă. Lângă el, un manual gros, cu coperte albastre. Se așeză pe patul tare și neprimitor. Se rezemă cu spatele de o țeavă de pe perete. — Bună, Norman, se auzi o voce caldă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
venit vreo idee strălucită? Nimeni nu răspunse. OK, conchise Barnes. Timpul s-a scurs. Să ne Întoarcem În habitat și să ne pregătim pentru revenirea la suprafață. PLECAREA Norman Își trase micul sac de voiaj cu Însemnele Marinei Militare de sub cușeta din Cilindrul C. Puse În el trusa de bărbierit din baie, blocnotesul și ciorapii de rezervă și trase fermoarul sacului. Sunt gata. Și eu, spuse Ted. Ted era nefericit; nu era de acord cu plecarea. — Cred că nu mai putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În funcțiune sistemele vitale. Își șterse sudoarea de pe obraji și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești. Ochii Îi ardeau din cauza vaporilor de amoniac. Ajunse În secțiunea cușetelor, un spațiu Îngust, aproape de tavanul cilindrului. „N-am unde să mă ascund, Își spuse. N-am nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului, plesniră pe suprafața curbată și se mișcară lateral. Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă ascund, Își spuse. N-am nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului, plesniră pe suprafața curbată și se mișcară lateral. Într-o clipă vor ajunge la el. Apucă o saltea de pe una din cușete, ținând-o ca pe o pavăză firavă. Cele două tentacule se unduiau haotic În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prin intercom. Mă aude cineva? Norman ajunse la microfon, dar Harry Îl apucă Înaintea lui. — Lasă-mă pe mine. Da, Beth, te auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună, Norman. Te-ai Întors? — Cu chiu, cu vai. Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-a gândit că n-o să se mai Întoarcă. — Și pentru că n-am putut decide cine să rămână, am venit amândoi, adăugă Harry. Atunci, veniți pe aici, spuse Beth, conducându-i În spate, prin Încăperile echipajului, pe lângă cele douăzeci de cușete, până În bucătăria spațioasă. Norman se opri acolo; la fel făcu și Harry. — Mi-e foame, zise acesta. — Mâncați ceva, spuse Beth. Eu am mâncat. Am găsit un fel de batoane cu nucă sau cam așa ceva. Sunt bune la gust. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse: „Nu, e doar atmosfera. Rănile și contuziile se vindecă mai rapid Într-un mediu cu presiune Înaltă. Nu e nimic misterios. Un simplu efect de atmosferă“. Se șterse cum putu mai bine cu prosopul umed, apoi se Întoarse la cușeta sa. Harry sforăia mai tare ca oricând. Norman se Întinse pe spate, privind rezistențele roșii ale Încălzitorului din tavan. Îi veni o idee, se ridică și, deplasă laringofonul lui Harry de la baza gâtului Într-o parte. Imediat sforăitul se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ce concentrație de heliu? Când m-a Întrebat Barnes așa ceva?“ — Sunt o mulțime de lucruri de care nu-ți amintești, Norman. Când am intrat În sferă? — Înainte de primul atac al calmarului. După ce a ieșit Harry. — Bine, dar dormeam! Dormeam În cușeta mea! Nu, Norman, nu dormeai. Pentru că Fletcher a venit să te cheme și dispăruseși. Timp de vreo două ore nu am dat de tine și pe urmă ai apărut căscând. — Nu te cred, spuse el. — Știu. Preferi să transferi problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-a arătat plin de vioiciune și interes. După ce și-a explorat buzunarele interioare ale scurtei de piele, a scos o havană de Hamburg și, neîndrăznind să mi-o ofere, a spus că o cumpărase pentru a o fuma În cușetă chiar În noaptea aceea. I-am priceput nevinovatul subterfugiu. Dintr-o singură mișcare, i-am acceptat trabucul și l-am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu, subtil cunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-ți pierde sufletul pentru a-l mântui: bizantinisme teologale prostești, care au Întunecat limpezimea Evangheliilor. Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
două ore, nedând nici o atenție amenințărilor nelămurite pe care le profera Într-o spaniolă de baltă. Când mi-am părăsit locul de meditație, aveam drum liber. Cale liberă!, mi-am zis În sinea mea și m-am dus neîntârziat În cușeta mea. Hotărât lucru, zeița Aventurii ținea cu mine. Acolo mă aștepta doamna baronne. Mi-a sărit drept În față. În ariergardă, Goliadkin Își Îmbrăca sacoul. Cu prompta sa intuiție feminină, doamna baronne s-a prins că amestecul lui Goliadkin distrugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o palmă cu mănușa albă! În noaptea aceea, a treia a voiajului meu, tânărul Bibiloni m-a dezamăgit. Chibzuisem să-i istorisesc unele aventuri galante pe care nu obișnuiesc să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dezamăgit. Chibzuisem să-i istorisesc unele aventuri galante pe care nu obișnuiesc să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]