557 matches
-
a considerat că se face risipă și a poruncit ca banii care erau de prisos să fie transferați la spital. Și pentru că era nevoie, el a construit mai multe spitale pe care le-a pus sub conducerea a doi preoți cucernici. Apoi, Ioan a cercetat registrele iconomului și, găsind că unele cheltuieli nu se făceau în folosul Bisericii, a cerut ca acestea să fie sistate.<footnote Paladie, op. cit., p. 51. footnote> Lucrarea sa în plan social este dublată de una misionară
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
deputaților, din 17 iulie 1904, cînd, la atacurile furioase ale dreptei care denunță influența ocultă a masoneriei, acuzații răspund aproape în aceiași termeni, invocînd necesitatea de a combate cu aceleași arme manevrele subterane, practicile de delațiune ale congregațiilor și societăților cucernice 19. Putem constata deci această fascinație care face ca secolul al XIX-lea european și ceea ce îi urmează imediat să poată fi considerate drept Vîrsta de aur a Conjurației. De pildă, nu întîmplător, în limitele geografice și cronologice ale Franței
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
apropierea unor vechi solidarități dispărute. Politica și sacrul ajung astfel să se unească și, într-o oarecare măsură, să se confunde, în arierplanul mitologiei Complotului se dezvăluie, în cele din urmă, viziunea unei Ordini, în sensul religios al termenului, unitară, cucernică, instrument necesar pentru reușita unei acțiuni ce angajează și transcende destinul fiecăruia. Aceste observații, dacă sînt acceptate, nu pun în nici un fel în cauză analiza mitului văzut ca expresie a unei neliniști sociale, manifestare a unei frici sau a unei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ani. Fratele meu e domn, în lume se întâmplă fel de fel, turcii ajung la Viena și altele câte și mai câte; se schimbă vizirii și noi trei - cai verzi pe pereți - mereu pe drumuri după sfințenie. Care sfințenie, prea cucernice? Soră-mea, de când i l-au adus pe fecioru său Barbu înjunghiat de la Istanbul, nu vede decât semne. Când ne pregăteam de plecare zicea că dă orice să vină cu noi, cu mama și cu mine, pentru că steaua cu coadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci vodă intră curtenitor alături de soața lui, care se uită grijulie în jur s o vadă toți, boieri și prostime, că ea, doamna, intră prima, lăsând-o la urmă pe soacră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
striga plângând: „Cui ne lași, măria ta?” Convoiul negru se înșira pe Podul lui Șerban Vodă ca s-o ia pe calea Cotrocenilor. Frații, cu capetele în pământ, cu pas liniștit, cu mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase ani de pe undeva din părțile de răsărit ale împărăției sultanului. A fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ianache și, așa ca acum, întro seară, să fie doi ani de atunci, l-a adus aci ca să-l trimit în Valahia cu o corabie. Atunci mi-a spus povestea lui. Am înțeles că omul atât de blajin și de cucernic pe care-l aveam în fața mea nu o să poată niciodată uita că pentru orice credincios al lui Allah el nu este decât un ghiaur împuțit și că, în numele jihadului oricând poate fi omorât. Așa că, pentru domniile voastre, Antim este un om
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imn de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul Tău cel dulce...” Vodă oftă. Era fericit. Încă un an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se tipăriseră toate aceste cărțulii după care cucernicii monahi cântă acum slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În toate limbile vorbite de neamurile supuse padișahului fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al înălțatului și blagocestivului Io Constantin Basarab Voevod, care, de ani 15 vârstă fiind, cu iubit soțul ei creștinește cucernic, cu înțelepciune și virtuți au trăit, ci cruda moarte făr de vreme încă sosind, după ce în boală grea căzând, nu mult zăcând, o au răpit, viețuind cu luminatul soțul ei numai ani doi și luni zece. Aci e odihna și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri și pe tot norodul ce vă aflați de față, să ziceți cu un glas și cu inimă, toți deodată, Dumnezeu să o ierte și să o fericească pe roaba lui Dumnezeu Stanca, pentru ca să se învrednicească și ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăciune. La miruit, popa l-a recunoscut și, timid, bâlbâindu se aproape, i s-a adresat plecându-se în fața lui. — Măria ta, iartă-mă, iartă-mă că nu te-am cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă mări, că nu mi se cuvine, nu sunt vodă... — Iertare, am greșit, așa este. Mare cinste pentru noi, domnia sa marele spătar Mihai Cantacuzinul, ctitor și binefăcător, a pășit pragul bisericii noastre, spuse preotul fericit către cei opt sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al mâinii stângi spre buze, implorându-l din priviri pe prinț să tacă, salută șoptit plecându-se până în pământ: — Să trăiești, măria ta, apoi cercetând cu atenție rănile schingiuiților, propuse: Ar fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe cea a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dată recentă este foarte pronunțată. Să mai menționăm avocații, medicii, profesorii, ziariștii și scriitorii și vom fi spus totul despre burghezie; deși nu e numeroasă, e instruită, întreprinzătoare, ambițioasă. Baza națiunii se compune din țărani; deși această clasă a rămas cucernică, destinată muncilor agricole; deși a păstrat tradițiile și limba strămoșilor săi; deși păstrarea autonomiei naționale se datorează răbdătoarei resemnări a țăranului, credinței sale în rezistența rasei române, speranței sale într-un viitor mai bun, trebuie spus cu părere de rău
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tinerei femei. Numele protectorului circulă din gură în gură; limbile ascuțite și mai ales cele invidioase iscară scandal. Soțul, având o profesie liberală foarte bine văzută, primi diverse avertismente care îi cerură să se conformeze opiniei publice. Fericirea clandestină a cucernicului durase un an întreg; el spera să o prelungească multă vreme, dar, vai! Atâta mulțumire trebuia să se sfârșească printr-o pățanie, pe cât de costisitoare, tot pe-atât de neașteptată. După o convorbire serioasă cu jumătatea sa, doctorul (căci doctor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că nu se va mai lăsa prins. Partea cea mai picantă a poveștii este că, a doua zi, biletul de 4 000 de ducați fu prezentat cu nerușinare și plătit cinstit. Se mai spune chiar că, șase luni mai târziu, cucernicul, cu inima plină de milă, a iertat tot. Ploaia de aur cade mai îmbelșugat ca niciodată asupra tânărului cuplu, dar mâna care o oferă se ascunde mai bine sub nor. Capitolul 4 Mănăstiri Trebuie vizitate pentru a cunoaște bine țara
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dreaptă, zise Petre cu o credință profundă. Moartea nu-i pedeapsă. Viața e pedeapsă. Și numai chinurile trupului și suferințele îndreaptă pe om spre mântuirea sufletului... Apostol se așeză să mănânce. Credința ordonanței o cunoștea de mult, și aceleași vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care și acasă fusese vestit de bisericos, în vâltoarea războiului s-a scufundat într-un adevărat fatalism religios. De altfel, fiind singurul român în regiment, era singurul cu care Bologa vorbea românește. Soldatul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mascuri 45Pe Samsonachi-l tăiară întîiu, în urmă pe Mihail, Au tăiat pe vierul cu c.... late Naumos. 68. CÎNTEC CARACUDESC (cca 1877) Era odat - abia-i un an - Când Tit era puternic, Și Vau, Vau, Vau, cel șarlatan Era smerit, cucernic. Dar, ah! acum - sărmanul Tit! La Văcărești el e menit, O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Și-atunci când mare Tit era, Slăvita caracudă La Trei-Sfetite conăcea, Lipsită de-orice trudă. Sărmana Caracudă-acum Cu traista calicește-n drum. O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Și poate îmi spui cine a meșterit acest imn închinat „Măritului Vin”? Versurile aparțin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupându-și locul În viața ei. Bunica ta detesta Însușirile cucernice ale fiicei ei, mama ta. Dar, În felul ei Îl iubea pe fiul pe care i-l lăsase fiica sa 000000000000000e putem face. Așa că ne uităm la televizor. La un momendat Toal vine la miniacasă. Ce să-ți zic! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ceilalți primesc anafură. Toți cei care participă la Sfânta Liturghie sunt miruiți cu untdelemn din candela de la icoana Mântuitorului. Duminica nu se fac parastase, ci numai sâmbăta. Cum ne adresăm reprezentanților bisericii Preotului și diaconului căsătoriți li se spune: „Prea cucernice părinte” sau „Cucernice părinte” sau „Părinte”; Călugărilor care se găsesc în mânăstiri sau catedralele episcopale, uneori și prin parohii, li se spune: „Prea cuvioase părinte”, „Cuvioase părinte” sau „Părinte”; Episcopului ne vom adresa cu apelativul: „Prea sfinte părinte”; Arhiepiscopului și
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Toți cei care participă la Sfânta Liturghie sunt miruiți cu untdelemn din candela de la icoana Mântuitorului. Duminica nu se fac parastase, ci numai sâmbăta. Cum ne adresăm reprezentanților bisericii Preotului și diaconului căsătoriți li se spune: „Prea cucernice părinte” sau „Cucernice părinte” sau „Părinte”; Călugărilor care se găsesc în mânăstiri sau catedralele episcopale, uneori și prin parohii, li se spune: „Prea cuvioase părinte”, „Cuvioase părinte” sau „Părinte”; Episcopului ne vom adresa cu apelativul: „Prea sfinte părinte”; Arhiepiscopului și mitropolitului li se
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]