1,813 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TOT MAI APROAPE SUNT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 144 din 24 mai 2011 Toate Articolele Autorului 23 Mai 2011. Te-ai cuibărit minune-n ochii mei, Rămâi acolo, mi-e atât de bine! Mă arde gândul, mântuie-l de vrei, Dar nu îl întreba de unde vine... Mi-e Dor de tine, cum aș vrea mereu Înveșnicirea mea să te cuprindă! Tot mai
TOT MAI APROAPE SUNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361160_a_362489]
-
astre. Lumină, paletă de culori, din ce în ce mai multă strălucire, te cufunzi în lumină, un tot de lumină. Porțile Cerului sunt deschise. Te-ai regăsit. Lumina te primește. Ți-e bine! O, da, îți amintești! E ca atunci, cândva-demult, copil fiind, te cuibăreai în brațele calde ale mamei. Simți mângâierea, simți bucuria, liber te simți și mulțumit deplin. Iată, zâmbești! O, Doamne! Acum îl vezi; acum, îl simți. E-aici, cu tine, în inimă, cu tine-a fost, mereu va fi! Doar gândurile
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
mecanic iubiri și legământ Uitate pe un umăr de teamă și ispită. Huangdi ți-e în sânge din zeii lui Pământ, Cu cele patru fețe privește peste timp. În tine zac legende și primul anotimp Și tunete și fulger se cuibăresc în gând. Și ploi așterni pe fluvii mai galbene ca lutul, Îți modelezi destine războinice de floare, Cu sabii la răscruce când Soarele răsare Se-abat din drumuri zeii încrucișând salutul. Să-ți lumineze drumul surpat de -atâta umbre Ce-
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în miile de țăndări nu vrei să fii a mea mă întreabă fiecare ciob în parte e
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM MIROSIND A PÂINE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Se cuibărește satul între munți, Ca niște berze casele pe vale Cu ciocuri rosii și pene negre, albe, Pecete sfânta cruce-având pe frunți. E noapte și-i târziu.Țăranul nostru doarme, În somn el simte mângâierea spicelor de grâu În unduiri ca
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
neauzită. Și spune poetul: „de-aș fi fost mai mult decât sunt / te-aș fi făcut roză a cerului / să te regăsesc în fiecare lucru / atins de privire” / ... ( De-aș fi fost eu) La ceas de înserare, în gând se cuibărește regretul așteptărilor zadarnice. Pe lângă ecoul în planul sensibilităților estetice, poezia produce efecte profunde la nivelul trăirilor. Poetul privește neputincios, angoasat la secunda ce se vrea oprită din cădere. hai să murim în doi / eu pe o moarte /tu pe o
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
starea lor socială. Emanuela, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o străpungeau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Ce-i drept îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat. Știa că ține la ea și la Brigitté, dar încă nu descoperise pe care dintre ele o simpatiza mai mult. "Oare
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CORNELIA JINGA HETREA - CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 Autor: Cornelia Jinga Hetrea Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CREANGA DE CUVINTE În amiaza bunătății, se cuibărește lacrima mea, ce scaldă o creangă de cuvinte, și îmbobocesc lumini, când gânduri de noapte caută șchiopătând adăpost, când eu mă străduiesc să las la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
SUFLETULUI E primăvară, chipul tău de zână Cu buzele ce-nmuguresc a dor, Când florile în doină te îngână, O pasăre mă cheamă... Vreau să zbor! E vară-n părul tău... Licori de aur Și soarele în noi s-a cuibărit, Când văi își împletesc cununi de laur, E timpul să plecăm spre infinit... E toamnă-n ochii tăi și cade bruma, Parfumul tău se-mprăștie-n gutâi, În pașii tăi a scris vecie huma, Iar frunzele ți-adorm la căpătâi
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
din 08 octombrie 2014. O pasare bate din aripi la doar o întindere de braț, uimită că nu vrei s-o prinzi, iar tu te gândești că ești un om bun. Ține pumnul strâns, nu o imbia să ți se cuibărească între linia vieții și cea a norocului - dacă ar face-o, niciodată nu s-ar mai putea întoarce la condiția de pasăre. Citește mai mult O pasare bate din aripila doar o întindere de braț,uimită că nu vrei s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea plină de ulcele și nopțile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe bolta naltă îmi ridic privirea, se cuibărește-n suflet iar uimirea, atâtea stele sunt pe cerul sfânt și-atâta dragoste e pe pământ. mătasea lunii-mi cade pe covor și vraja ei de-acum îmi dă fior, în jurul meu plutesc ca niște ape doar amintirile ce-mi
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368423_a_369752]
-
desen iscusit, sintagme comune într-un nou context, dându-le valoare și strălucire pentru că le învăluie în inefabil. Toate elementele naturii concură la rotunjirea ideii sau a imaginii artistice: florile „în doină te îngână”; soarele care „în noi s-a cuibărit”,bruma care se ascunde toamna în ochii persoanei iubite, zarea albă a iernii aduc fiorul depărtării; iată cum se împletesc pământescul și cerescul, cele două dimensiuni cosmice primordiale: „Cuvintele s-au întrupat din stele, / Contrastul lor mai doare să-l
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
crestele munților le știu, la atingerea lor de umărul cerului! Într-o seară de decembrie, cândva, nu demult nici de curând ci din timp nedatat, nedeterminat, în care crezusem fără a-l trăi vreodată, am fost martor ca puiul orfan cuibărit de pasăre străină, la freamătul, culorile și strălucirile din spatele scenei, al acelei scene căreia istoria teatrului i-a dat numele și l-a aurit, scena de la Savoy. Nimic nu e așa de strident colorat la acest Teatru, încât actorii să
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
e întrerupt. Întrebi, însă răspunsul nu îl primești nicicând și pleci fără să știi nici când, nici unde. Uitarea-n bezna-adâncă din miezu-i te ascunde și altu-n locul tău vine la rând. Hermes Cred că în mine Hermes s-a cuibărit știind că-și va găsi sălaș cum se cuvine. Aud superba-i liră, cu sunete divine, și trupu-ntreg îl simt întinerind. Sufletul meu deține faimosul caduceu, sandale-naripate și de aur, dar mai presus de toate cel mai de preț tezaur
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367969_a_369298]
-
mai multe ori, majoritatea creștinilor tind în cadrul vieții duhovnicești să accentueze exclusiv ținerea tipurilor religioase și urmărirea excentrică a „darurilor supranaturale ale harului” de la Dumnezeu, fără un efort personal conștient paralel de curățire a noastră de patimile variate, ce se cuibăresc înăuntrul nostru. O astfel de poziționare a creștinilor denotă scindări interioare și conflicte psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CINE SUNT EU ? Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CINE SUNT EU ? Cine sunt eu? Sunt gândul ce, tiptil Se cuibărește-n mintea ta senină, Îți răscolește dorul și, subtil, Iubirea ta o convertește-n vină. Căci vină e, când gândul tău e-oprit De un alt gând, ce nu îți aparține Și invadează tot ce-ai făurit, Ce ai clădit
CINE SUNT EU ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367678_a_369007]
-
ia sărutat-o, așa cum știa că obișnuiau „francii”... Fata sorbise cu zâmbet sfielnic privrea lui verde, ca de codru. Il plăcuse Catharina, dar se și temea de el, căci faptele lui draconice la adresa negustorilor sași erau știute. Insă dragostea se cuibărise deja în inimile lor, căci așa e ea, se-așează unde-i vine. De-atunci, Vlad Țepeș venea mereu la Casa de pe strada Poarta Șchei, casă existentă până și astăzi (la nr. 14), ea fiind acum cu pereții verzi și
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
prima și atunci se-ntâmplase la fel. Ieșise în pridvor căutându-l pe copil, după ce constatase că lipsea din așternutul ocrotitor de vise rele. Îl văzu pe băiat culcat în iarbă lângă chipul întărit cu pietricele colorate. Părea că se cuibărise în niște brațe nevăzute și-și lipise tâmpla de o inimă auzită numai de el. Se legăna încetișor și mângâia obrajii de lut, murmurând ca pe un descântec Săru’mâna, săru’mâna, știam eu că nu m-ai uitat! Când
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
Autorului la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de dor icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba nu-ncălzește la fel ca altădată nici fumul nu înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
mele, continuând ore bune să-mi destroienesc rudimentara-mi gospodărie. După pauza de prânz, îmi continui “privilegiul” de sătean cu traiul ca în “sânul lui Avram” (spre invidia orășeanului) și-mi prelungesc osânda cea fără pic de creativitate. Pe înserat, cuibărită între perne, cu ochii țintă la o telenovelă turcească, nevasta-mea strigă de cum m-a simțit intrând pe ușă”: “S-a ouat cumva vreo găină?”. Și, în loc de răspuns, tresar ca atins de fulger în memoria mea temeinică de, acușica, septuagenar
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
consumă mai puțin de 2% din potențialul de apă al statului,, asta în timp ce în nord s-au construit numeroase hidrocentrale pe râurile Colorado, Sacramento, etc. Nordul Californiei este “apărat” de culmile Munților Klamath și ai Cascadelor care aproape că se “cuibăresc” transversal de la Munții Coastelor (Coast Rangers) la cei ai Serrei Nevada. Din multe puncte de vedere (așezare, peisaj, factori climaterici, economic, lingvistic și etnografic, rasial, tradiții și obiceiuri, unele dintre ele extreme , California este faimoasă prin aceste antinomii, prin tendințe
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
și nici mirosul lămpii cu gaz. S-a remarcat după prezentarea la post prin intrasingență, integritate morală și probitate profesională. A reușit (!), el care era luat permanent în colimatorul Securității, să dea în vileag impostura, corupția și abuzul ce se cuibăriseră la vârful piramidei locale. „A dat# afară pe primar și alți filfizoni din pletora politică locală, pe secretarul de partid și pe notar. Tuturora probându-le, cu acte la vedere, impostura. Pentru a nu mai da de lucru autorităților județen
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
pup în văzul lumii. Aseară m-am așezat lângă și am început să mă uit la filmulețul pe care îl urmărea atent. Nu a zis nimic dar mi-a luat brațul și și l-a încolăcit în jurul umerilor, s-a cuibărit lângă mine și și-a pus capul pe umărul meu. Apoi a șoptit un singur cuvânt:"Mami". Zilele astea am lucrat ore eroice, am lipsit cam mult de acasă și el în felul lui mi-a arătat că i-am
SENTIMENTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367171_a_368500]
-
baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire” ce “mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
rănile din străfundurile firii și măduvei oaselor, pentru a le scoate să fie primenite și spălate la lumina curată a credinței îndepărtând, măcar vremelnic, păcatul cel de toate zilele ... „Dar Domnul, Dumnezeul nostru, unde este în tot acest timp? „Stă cuibărit în inima noastră și face să domnească pacea în ea, în fiecare fărâmă a trupului și a minții și de multe ori zace acolo ostatic fără ca oamenii să-I vorbească decât la griji și strâmtoare, fără să-I maI ceară
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]