881 matches
-
Elitele, marile spirite, individualitățile extraordinare... — Și acum? De ce n-au apărut elitele extraordinare? Dar nu asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și nici nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atârn haina În cuier, când Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întâmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte ciudat de la Doug Hamilton. I-ai turnat sucul În cap ? Mă uit la el șocată. I-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și intru în apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la căsuța numărul unu. Îmi zăresc reflexia ofilită din oglindă și îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bine. Tu ce faci? Și eu sunt bine, zice Suze și îmi aruncă iar o privire neliniștită. Bex, ești foarte palidă. Ai mâncat ceva? — Mâncare de avion. Știi cum e. Îmi scot haina cu degete tremurătoare și o atârn în cuier. — A fost... OK zborul? zice Suze. — De vis! spun, cu voioșie forțată. Ne‑au pus ultimul film al lui Billy Crystal. — Billy Crystal! zice Suze. Îmi aruncă o privire șovăitoare, de parcă aș fi vreo pshihopată cu care trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în oglindè adresat fugar Ceciliei, frizerița care mè tunde de ani buni, de când eram cu Corina, power play-ul zilei, Matei ieșind din baie! Stinge radioul, apoi, lumina din bucètèrie, se încalțè, dupè care își ia haină de piele din cuier, geantă cu colocviul național de tehnologie a informației, cheia în ușè, din exterior, primul contact cu aerul destul de rece de afarè, constatând în grabè cè frunzele îngèlbenite se mai țin încè în copaci, poartă de fier, uitatul în susul strèzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Institut și, Fè-te comod, mè invitè ea zâmbind și eu, prost crescut cum sunt, nici n-am observat când ea și-a dezbrècat haină și a aprins lumină, Mè ridic și mè debarasez de jachetă de piele, punând-o în cuier, sunt nevoit astfel sè traversez toatè încèperea prin aerul parfumului ei, acelasi, de ieri, nina ricci, premier jour?! Matei nu e expert în parfumuri, desi i-ar plècea sè cunoascè mai multe lucruri despre rafinată și extrem de sofisticată artè a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rem nu-i de nasul meu! Mulțumesc! zâmbesc, Poti sè fumezi! mi se adreseazè cu un glas din care rèzbat nostalgii inexprimabile, Mè ridic brusc sè-mi caut țigèrile, le-am lèsat în haină de piele, dezorientat în mijlocul încèperii, unde-i cuierul? Aha! Îmi scot brichetă și țigèrile, lucky strike din buzunar, ea, așezatè pe celèlalt scaun, isi aprinde deja țigară, din nou întârziat în gesturi, ar fi trebuit sè fiu mai atent, sè-i țin brichetă, dar altfel n-aș fi vèzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè fac, Sè închid?! Da! Dau close, apoi exit, cunoscutele imagini și familiarele întrebèri din mereu aceeași conversație a mea cu calculatorul, sfatul sèu, it’s save now to turn off your, Mè ridic și grèbindu-mè sè-mi iau haină din cuier, de data asta atent îi țin și ei pardesiul, pèrul ei îmi atinge obrazul, electrizându-mè, Cum trece timpul! ea se minuneazè de trecerea timpului, E într-adevèr incredibil, îi explic eu, în fața calculatorului timpul are o cu totul altè valoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se întâlnesc ochii, din priviri ne înțelegem asupra mesei, toate mișcèrile noastre armonizându-se într-un mod natural, de parcè am fi trèit foarte mulți ani împreunè, alesul pozițiilor la masè, dezbrècatul hainelor, drumul meu pânè la cel mai apropiat cuier, constatând cè, în ciuda emoției care mè cuprinde, mișcèrile trupului meu curg natural una din cealaltè, nu mè surprind fècând gesturi inutile sau dezarticulate, E ca si cum, dupè o lungè perioadè de absențè, m-aș întoarce acasè în propriul meu trup, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
seara asta, dar eu nu mè grèbesc nicèieri, ea aprinzându-și țigară înainte de a completa date of birth, acum Matei va fi un gentleman și tocmai în aceste momente se va ridica sè caute țigèrile în haină de piele de pe cuier, pânè când ea, îi aud degetele umblând pe tastaturè, știam cè mai am un pachet de țigèri la mine, dar nu-l gèsesc, nu mai am țigèri! Ies sè-mi cumpèr un pachet de țigèri, o anunț eu cu haină deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de confuzie, Tata e departe! copilul privindu-mè cu curiozitate din brațele mamei, Dacè nu-i tata, par ochii lui sè-mi spunè, atunci ce cautè la noi bèrbatul acesta strèin?! Nu-i tata! Corina fècându-mi semn sè intru, indicându-mi un cuier unde sè-mi agèț haină, Copilul lui Vlad mè fixeazè cu ochișorii cèprui, ochii Corinei, confruntându-se în sinea lui cu o dilemè deocamdatè greu de rezolvat, recunoașterea tatèlui, pește umèrul mamei sale pe care eu o urmez tècut în camerè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în oglindă din baie, privindu-l atunci pe Matei cu sentimentul nelèmurit cè pe chipul lui anticipez o mâhnire apropiatè, insesizabilè la acea orè când încè mai speră în mersul la piațè, La unsprezece și jumètate îmi iau haină din cuier și ies, cercetez atent susul și josul strèzii, că nu cumva sè aparè mașină roșie, încui poartă cu gândul sè merg la piațè și s-o caut, Sè nu fi plecat oare astèzi la piațè?! Dar de ce nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o întreb, Mi-ai spus cè ar trebui sè nu ne mai vedem, ea desprinzându-se de mine cu încetinealè, isi descheie paltonul lung și-și desface eșarfă înfèșuratè în jurul gâtului, o ajut sè se dezbrace, îi agèț paltonul în cuierul de pe hol, apoi, intrèm în camerè, așteptând încè rèspunsul ei, ea, oprindu-se în mijlocul camerei, revèrsându-se în încèpere, contaminând cu prezența ei totul, dulapul de haine, masa de birou, calculatorul, patul, rafturile de cèrți, perdelele din fereastrè, pereții albi, pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și, umplându-le de parfum puternic de brad, mè face sè mè simt, de parcè, undeva, într-un șifonier de haine, frumos agèțat pe curier, gust din plin perspectiva de a petrece un sezon întreg în tovèrèșia celorlalte haine de pe cuiere, XXXIII Ioana a luat drept o cerere realè în cèsètorie dorința mea naivè de a-i spune ceva frumos în momentul în care ea se pregètea sè se despartè de pielea feciorelnicè a trupului ei, Cum sè-i explic cè elevul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la căldură, fiindcă mai era o săptămână până la întâi noiembrie. Atunci abia, madam Ortansa se foia și se răsucea sub pături preț de un sfert de oră, după care sărea din pat ca trezită dintr-un coșmar. Lua sacoșa din cuier și o trântea pe masă cu un oftat adânc. Pe față îi înflorea un surâs sfios, aproape vinovat, mi-e foame, domnu’ Ogrinjan, mănânci cu mine? Nu, mulțumesc, tocmai am mâncat când am plecat de-acasă, și-n afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înțeleg. Nu strigă, însă ceea ce-și spun aduce a ceartă. Și la tine?” „Se întâmplă.” În unele apartamente se stingeau luminile, în altele dimpotrivă, se aprindeau. Domnul Mitrofan a intrat la el în apartament, și-a atârnat haina în cuierul de pe hol, a pus ibricul cu apă la fiert și a început să-și pufăie pipa. „Omul ăsta e mereu singur, nimeni nu-i calcă pragul.” „Ce vrei, e bătrân.” „Nu dă nimănui bună ziua.” Ne-am așezat, rezemându-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în stare. Mă gândesc la oferta lui în timp ce îmi scot haina (primul lucru pe care-l fac când intru în casă este să ascult mesajele de pe robot, în caz că ar fi vreunul de la Patrick), îmi arunc pantofii într-un colț, sub cuier, și-mi torn un pahar cu vin. Nu e nevoie să abuzez în seara asta. Am avut o zi ușoară. De când cu anunțul logodnei lui Barney, Finn l-a ignorat complet, taciturn, ca de obicei, dar astăzi, după dezlănțuirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iarăși „Mulți ani trăiască!”. Întrun târziu se hotărăsc să plece. Dan mai rămâne pentru că-l rugase Cezar ca să-i mărturisească dragostea lui pentru Teofana. Se vede că te-a dat gata. Uite cum ți-ai aruncat paltonul. Așează-l în cuier. Cezar ridicând paltonul de unde îl aruncase, amândoi observă că a căzut ceva. — Ce-i acolo, întreabă Dan. — O cuite, o ridică mirat Cezar. Un ceas de mână, spune el și mai mirat când o deschide. — E mișto! Uite și un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Amorsa! Un telefon mobil. Am eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
logofătului: ― Bine, Leonte!... Să mergem să vedem ce mai poftește satul! își luă de pe o mobilă căciulița ce o purta obișnuit prin curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai gros cuier din tot cartierul. Mândria Generălesei!... Marina tresări, parcă ar fi pătruns-o deodată frigul, și-și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai gros cuier din tot cartierul. Mândria Generălesei!... Marina tresări, parcă ar fi pătruns-o deodată frigul, și-și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri cu cartoane și jurnale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cineva dispus să întindă o mână de ajutor cuiva ? Cum poți să nu-ți dai seama cât de mult s-au schimbat vremurile și oamenii odată cu ele ? Va fi ora de după-amiază, când mai totdeauna își ia racheta din cuier și pleacă. Dar astăzi a lipsit de dimineață, așa că probabil, până la urmă, va renunța să mai plece. Încă neîndrăznind să creadă că l-a oprit definitiv, ea va surâde, măgulită de interesul pe care vorbele lui i-l arată. După
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]