930 matches
-
vizează obiectul-substitut (deci pe el însuși!), determinându-l să se desconsidere și să caute propria suferință. În realitate, „autoreproșurile sale sunt reproșuri adresate obiectului iubit, care sunt întoarse dinspre acesta asupra persoanei proprii”. Celălalt caz, lipsa totală a sentimentului unei culpabilități și deci absența apărării împotriva propriei agresivități, este descris de Winnicott (1958/1969). Criminalul este angajat într-o tentativă disperată de a resimți culpabilitatea. Se pare că, într-un stadiu precoce al dezvoltării sale, i-a lipsit cadrul afectiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
iubit, care sunt întoarse dinspre acesta asupra persoanei proprii”. Celălalt caz, lipsa totală a sentimentului unei culpabilități și deci absența apărării împotriva propriei agresivități, este descris de Winnicott (1958/1969). Criminalul este angajat într-o tentativă disperată de a resimți culpabilitatea. Se pare că, într-un stadiu precoce al dezvoltării sale, i-a lipsit cadrul afectiv și fizic care i-ar fi permis elaborarea capacității de a se simți vinovat. La el s-ar înregistra „un avort al dezvoltării afective în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Există „familii de visători ale căror reverii se consolidează unele pe altele... Și, în acest fel, marii poeți ne învață să visăm”. Freud (1908c/1985) adaugă o nuanță acestor constatări: creatorul literar ne permite să ne dedăm fără sentimente de culpabilitate propriilor noastre reverii. Iată așadar una dintre sursele plăcerii cititorului. Istorictc "Istoric" Omul a visat dintotdeauna. În Biblie, cu mai multe secole înaintea lui Iisus Hristos, autorul Pildelor îl ia în derâdere pe visătorul inveterat: „Cel ce umblă după deșertăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ochii săi caracterul excepțional, gelos pe frații și surorile lui, își imaginează mai întâi o întreagă familie, apoi, crescând, se mulțumește să-și imagineze un tată prestigios. Alt beneficiu al acestui roman, remarcă Freud, constă într-o eventuală eliminare a culpabilității unui incest dorit cu sora. Acest roman nu trebuie să lase impresia că tandrețea pentru părinții reali a dispărut. Tatăl imaginar prestigios nu este decât imaginea celui în care copilul a crezut odinioară și „expresia regretului de a vedea că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este astfel singura care a scăpat de la moarte. „Această amintire a spart în cele din urmă digul, subliniază Steward (1991), și a lăsat să se reverse tot ceea ce E. încercase să refuleze (...). Atunci când am fost în măsură să-i analizăm culpabilitatea în privința morții mamei și surorii sale, ne-a fost cu putință să degajăm alte amintiri ascunse. Pacienta a fost astfel capabilă să-și retrăiască invidia de copil față de noua sarcină a mamei și gelozia față de sora mai mică.” În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a se liniști astfel, dacă nu tocmai din cauza îndoielii provocate de recunoașterea anatomiei materne lipsite de organul analog propriului organ. Absența percepută este contracarată printr-un refuz, cu câștigul de încrederece-l însoțește, în confruntarea cu fantasmele de castrare și cu culpabilitatea, legate de dorințele incestuoase oedipiene, dublate de presupusa lege paternă a talionului. În acest caz, observăm cu claritate coexistența posibilă - în psihicul copilului - a două „realități” incompatibile, menținute prin clivaj: una este acceptată și va persista apoi la adult, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceea pe care ar fi provocat-o satisfacerea instinctelor. Pe scurt, sublimarea este pentru ea o „târguială”, fiindcă individul caută să se îndepărteze cât mai puțin posibil de scopul primitiv, evitând totodată la maxim sentimentele de interdicție, de dezaprobare, de culpabilitate. Fenichel (1945/1953) integrează sublimarea printre celelalte mecanisme de apărare, dar cu o importantă rezervă. Sublimarea este, scrie el, o apărare reușită, spre deosebire de celelalte care eșuează în suprimarea pulsiunilor refulate și care sunt deci patogene, întrucât provoacă o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și ura lumii sunt înrudite. A vedea peste tot "mizeria lumii" sau a stigmatiza, aici sau acolo, o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
TV (banalizare, transformare a violenței în ceva de la sine înțeles în societate) prin prezentare și prin efectele asupra publicului. Raportul Kriegel evidențiază anumite efecte nocive ale violenței TV: achiziția de stereotipuri, scăderea inhibiției în fața actelor de violență, diminuarea sentimentului de culpabilitate în fața actelor de violență și a victimelor. Dincolo de politicile publice la nivel (supra)național, în ceea ce privește protecția telespectatorilor din rândul minorilor, acționează și deciziile autorităților de reglementare în domeniul audiovizualului, de exemplu, în România, Decizia CNA nr. 249 din 1 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
local al Partidului Comunist, a unui reportaj despre pogrom. Se arăta acuzator că s-au publicat fotografii, unde se vedeau, printre călăi, numai români, nu și nemți 4. Încă din 1945, comuniștii inițiau deci procesul refuzului asumării istoriei și a culpabilităților. Un alt clișeu manipulat de P.C.R. era cel al „evreului-parazit” ce refuza sămuncească, să se Încadreze necesităților economiei românești. xe "Vasile Luca"Vasile Luca prezintă imaginea evreului iremediabil opus muncii și În același timp și speculant: „Cu aceste fapte m-
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
convingerile lor politice sau religioase, din motive naționale sau sociale, zeci de mii de oameni deportați în Siberia, condamnați la moarte, la privațiune de libertate, omorâți prin înfometare sau internați în instituții de psihiatrie. Și dacă această lege a stabilit culpabilitatea regimului comunist sovietic în comiterea unor crime contra umanității, atunci hotărârea parlamentului ales în februarie 1994 nu a însemnat decât o revenire la concepția sovietică și o reabilitare a expansionismului rus și panslavist. Partidul de guvernământ, susținut de românofobii și
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Iași, a rămas într-un stadiu confuz, datorită inimicițiilor practicate de către partizanii universitari de extremă dreaptă. E cazul să rememorăm că, la 29.01.1919, Colegiul universitar ieșean hotăra, în baza Decretului Lege din 21.01 a aceluiași an, cercetarea culpabilității fostului rector și profesor. La 15 aprilie 1921, studenții Facultății de Drept, contestând decizia de suspendare din 26.02.1919, cereau insistent rectorului, reintegrarea celui în cauză. Într-o hotărâre a senatului universității, consemnată în procesul verbal nr. 76/1921
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
medicale, cât și de pacienți. Le revine totuși medicilor un rol important și dificil, și anume acela de a le explica pacienților și, respectiv, familiei și apropiaților acestora, procedurile de urmat și implicațiile acestora, pentru a nu determina sau transfera culpabilitatea în sarcina acestora. Spunem aceasta deoarece, recent, s-a demonstrat 1 că participarea la luarea unei astfel de decizii a dus la un diagnostic de stres posttraumatic pentru unul dintre membrii familiei unui pacient decedat într-o secție de reanimare
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
nici aceasta o creație originală a marelui împărat, ci o mai veche tradiție merovingiană, regăsibilă și la alte neamuri de invadatori barbari. Acești regi par să fi fost afectați de un anumit complex de inferioritate culturală și de sentimente de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru Macedon ajuns în mirificul palat al lui Darius din Babilon.) Merovingienii chemau la curtea regală nu doar învățați și erudiți vestiți, ci și odraslele nobililor barbari pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a abordat pe larg acest domeniu, schimbarea atitudinilor fiind un câmp de cercetare privilegiat al acestei discipline. În structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini: atitudinea față de sine însuși (modestie, orgoliu, demnitate, dar și sentimente de inferioritate, culpabilitate etc.), atitudinea față de ceilalți, față de societate (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice etc.) și atitudinea față de muncă. Trăsăturile de personalitate, diagnosticate cu ajutorul chestionarelor și care intră în structura caracterului pot fi considerate, într-o anumită măsură, expresia atitudinilor pe care persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cap. "Viața formelor" romanești. Stilistica "noului roman" de la 1920. 11. Ibidem, p.23. ROMANUL IMATURITĂȚII Liviu Rebreanu tratează, pentru prima oară în romanul românesc, tema procesului interior. Suferința prelungită, vina difuză și transformarea ei în trăirea concretă, vie, a sentimentului culpabilității "fatale" definesc personajele principale ale romanelor Pădurea spînzuraților și Ciuleandra. Diferită în privința spațiilor ficționale, narațiunea rebreniană opune, în aparență, lumea profund străină, fatal terorizantă, a cîmpului de luptă, denotat și delimitat simbolic de stîlpii terifianți ai supliciului prin spînzurare camerei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tîrziu, atunci cînd află motivele dezertării lui Svoboda (neluate în seamă, ori trecute sub tăcere de orice tribunal pe vreme de război, așadar ignorate și de Bologa, la prima sa prezență în juriul Curții Marțiale), eroul va da curs emoției culpabilității. Tatăl lui Svoboda fusese, acasă, spînzurat. Discuția între ofițeri relevă și acest act de injustiție: Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spînzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de neobișnuit. Tristețe ...descurajat; nimic nu merge. Mânie ...mânios, iritat, enervat. Dezgust ...dezgustat ca atunci când este vorba despre ceva respingător. Dispreț ...ca cineva care nu este bun de nimic. VIII. Teamă ...înspăimântat, ca și cum ați fi în pericol; foarte tensionat. IX. Culpabilitate ...regretând; dezolat în legătură cu ceva ce ați făcut. X. Rușine ...de parcă ar râde lumea de dumneavoastră. XI. Timiditate ...timid, ca și cum ați dori să vă ascundeți undeva. XII. Ostilitate față de sine ...bolnav când vă gândiți la dumneavoastră. Conform acestei teorii, remarcăm sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
privilegieze readaptarea socială a delincventului. Considerând fiecare fenomen infracțional ca pe "un fenomen unitar înglobând actul și autorul său" (Pinatel, 1974) justiția solicită să fie lămurită atât asupra personalității delincventului cât și asupra dinamicii pasajului la act. Aceasta conduce, în afara culpabilității legate de faptele materiale ale infracțiunii, la încercarea de determinare a trăsăturilor de personalitate ale individului în calitatea sa de infractor. în centrul acestor preocupări se află încercarea detectării unui eventual "potențial de periculozitate" (înțeles ca un fenomen psiho-social caracterizat
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
centrul acestor preocupări se află încercarea detectării unui eventual "potențial de periculozitate" (înțeles ca un fenomen psiho-social caracterizat prin indicii revelatori ai probabilității ca un individ să comită o infracțiune împotriva persoanei sau bunurilor altuia). La periferie, se află estimarea culpabilității de care vor depinde măsurile punitive (individualizarea pedepsei), accesabilitatea la o sancțiune penală, estimarea readaptării individului. Toate acestea se bazează, în parte, pe estimarea avizului specialistului în științe umane (medic, psihiatru, psiholog, sociolog, asistent social etc.). Asemenea avize (printre care
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
femeile și tinerii decât cei vârstnici. Criterii medico - psihologice ale stării de periculozitate: - deteriorarea, slăbirea sau calitatea mediocră a facultăților intelectuale reprezintă faptul de luat în considerație, ca de altfel și sugestibilitatea, imaturitatea, sărăcia afectivă sau etică, absența sentimentului de culpabilitate trăit. - reticența, confabulația și alte modalități de disimulare pot ascunde, în special la psihotici, intenții omucidare sau suicidare. Existența unor relații de proastă calitate și a tulburărilor de comunicare cu anturajul sau echipa de îngrijire, reprezintă un element prognostic defavorabil
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nedrept să sufere altădată. Suferințele din trecut intră atunci în competiție pentru a atrage atenția publicului și a puterilor. Cu cât suferința este concepută ca obscenă, cu atât cere compensații mai mari pentru a o face să dispară. Suferința și culpabilitatea nu încetează să-și răspundă, astfel încât sfârșesc prin a produce la rându-le noi suferințe fără a se putea elabora proiecte de viitor. Suferința creează victime, iar a fi victimă devine o postură morală. Amintirile suferințelor camuflează îndepărtarea noastră de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-i sunt consacrate devin din ce în ce mai numeroase. Prevalează o memorie în mare parte iudaizată a genocidului. În acest context se instaurează religia Shoah-ului, care este și o religie a identității. Statul Israel, drept consecință și răspuns la Holocaust, stimulează sentimentul de culpabilitate al lumii, copleșită de empatie față de el7. Faptul că acest sentiment constituie o barieră pentru dezvoltarea antisemitismului ține de justiție, dar mai degrabă utilizarea care i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
israeliană. Tinzând a se percepe drept victimele celei mai mari nedreptăți din secolul XX, ei cer totodată să fie admisă, în Nakba, dubla responsabilitate a Israelului și a Occidentului, căruia i se reproșează că a vrut să-și compenseze propria culpabilitate după exterminare garantându-le evreilor un stat. În siajul procesului de pace din anii 1990, apare totuși o nouă tendință, care îndeamnă la recunoașterea tragediilor evreiască și palestiniană, o tendință împărtășită de intelectuali arabi ca Edward Said, care susține acceptarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
amândouă alcătuiesc de acum un ansamblu și sunt tratate la fel în memoria evreilor din diaspora. Ceea ce facilitează sarcina oamenilor de stat israelieni, care se folosesc în voie de acest binom pentru a le activa sionismul, mizând în paralel pe culpabilitatea Occidentului pentru a "neutraliza" rolul Israelului în războiul israeliano-palestinian, palestinienii apărând asemenea unui călău ce acționează fără milă împotriva unui popor care a fost dintotdeauna victimă, cu Auschwitz-ul în fundal. Astfel, în 1967, în ciuda angajamentelor lor politice diferite, numeroși evrei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]