428 matches
-
Vasilescu se ridică de la masă și se îndreaptă către scenă. — Hai, îi zice lui Cristi. Vrei să te rugăm ? râde cântărețul. Pribeagu se întoarce fericit la masa lui și-i dă un cot lui Mamutu’. — Ei, mon cher ? — Ești tare, cumetre, ești tare... — Acum sper să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă, tot restaurantul începe să aplaude. — Nu, nu, stați, oamenilor ! Stați, și așteaptă să se facă mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a pleca, blocat parcă. Până și tânăra îi spune că ar fi mai bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te ! — Tichie jegoasă, ascult-o pe cumătra și dispari ! — Hei, sare deodată tipa, nu trebuie să-l jigniți ca un bădăran, domnul nu v-a făcut nimic. — Domn, auzi ? Cuconițo, mie nu-mi plac jidovii și nu sufăr să-i văd în crâșma mea, se răstește, ducându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar Știrbu îl și sărută pe obraz. De unde-ai scos-o, cumetre ? îl ia Fernic la rost. — Știi cum s-a umplut în minte locul gol, când am văzut la domnu’ c-are și pistol ? și iar râd țiganii de mor de poanta lui Pribeagu, pe care l-au luat la inimă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Auzi, știi ce ? Ia-ți plasa asta cu texte de aici și spune-i tu lui Cristian prostia asta, nu mie. Ce-s eu, impresar ? Spune-i tu că ești un laș ! — O, nu mă face tu pe mine laș, cumetre ! — Dar cum să te numesc, când vrei să ne lași, așa, pe toți baltă ? Dacă am face toți la fel ? — Mai bine să nu fiți voi puși în asemenea situațiuni ! — Fă-o atunci fără mesageri, du-te tu la Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață s-a sunat adunarea și tu ai priceput că vine vremea să te echipezi de războiu. Cu mult înnainte, însă, de adunare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la deal și alungat la vale, nu știu cum s-a făcut că ai început a te înnăbuși și ți-a venit rău. Tu, ofițer de rezervă, erai să mori lângă movila Onești, în pustietățile Șipotelor, în loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ce Dumnezeu ai alergat trei săptămâni toate rătăcănile și toate râpile acestea? Ce-ai folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea să ți-o spuie. El o știe tot așa de puțin ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se anunță: ai două petice la cisma dreaptă, pantalonii ți s-au pătat, bluza ți s-a ponosit, eri, apoi, te-am auzit înjurând ca un sergent major... Ziua libertății trebue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întâlnește Românul cu doi prieteni.. A cumpărat omul o pălărie, deci trebue să dee adălmaș. Bun. Hai înnapoi, să bem adălmașul la d. Strul. Intră la d. Strul, cer o jumătate de ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la pălărie, iată și jupânul. "A! Bade Costache, ți-ai luat pălărie... Și bei și adălmașul... Da mie ce mi se cuvine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prieteni.. A cumpărat omul o pălărie, deci trebue să dee adălmaș. Bun. Hai înnapoi, să bem adălmașul la d. Strul. Intră la d. Strul, cer o jumătate de ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la pălărie, iată și jupânul. "A! Bade Costache, ți-ai luat pălărie... Și bei și adălmașul... Da mie ce mi se cuvine nu-mi dai?... Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în monedă ștearsă. *1 Abatele Voisenon: Sunt prostii pe care ar da mult un om de spirit. *1 Plutarc: Urechile curiosului sunt ventuze care absorb tot ce-i rău. *1 Adulterul, curiozitatea de a cunoaște plăcerile altuia. *1 Poporul: Sita cumetrei e mai bună decât a ta. Pe unii doctori îi plătești ca să-ți spuie vrute și nevrute când ești bolnav, până ce medicamentele te dau gata ori natura te vindecă. M-me du Duffand: Un om care vorbește domol și încet, parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Armășescu cu șapca la piept: Cât doriți dv., excelență... A, nu! a, nu! să stea cât e datoria, cât e datoria, replică măgulit d-l Calinderu. * În sala tribunalului, între doi țărani. Unul a eșit din sala de ședință. Ei, cumătre Ioane, cum ți-a eșit proțesu? D-apui eu știu? S-o sculat unu' acolo ș-o bolborosit nu știu ce, pe urmă o spus ș-a meu nu știu ce, după aceia s-o uitat unul la altul... și pe urmă m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă, un subiect al Teleenciclopediei a fost un animal, vulpoiul cărbunăresc, pe care natura l’a Înzestrat cu lăbuțe, bot, urechi și coadă de altă culoare, anume negre; dar l’a mai Înzestrat și cu altceva: mai adaptat decât vestita cumătră roșie, a Început s’o alunge din arealul obișnuit. Cam tot atunci, ghemotocul roșcat numit veveriță s’a procopsit cu un concurent: o veveriță neagră care, ca și vulpoiul dinainte, pare să aibă succes În Întrecerea pentru un loc sub
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a VIII-a. Au petrecut Paștele în cămin. Doar ei doi. Încă de vara trecută sunt împreună. Se văd rar totuși. În vacanță, când ea a plecat la țară, el s-a uitat la Campionatul Mondial și, normal, a băut. „Cumătra vulpe.“ Așa vorbește despre ea. Și iar nu înțeleg de ce. Categoric, ceva îmi scapă. Nu e doar de la cele cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga Campionilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze, stai mă jos! Nu pot! Și-i tremurau toate mădularele din picioare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un adevărat voinic și ne închipuim ce isprăvi trebuie să fi făcut în jurul pomului de Crăciun. Poza pare a-l trăda puțin în acest sens. În ce mă privește, mai am un motiv de bucurie: ne a scris fina și cumătra, și ne-a scris foarte mult. Înseamnă că „emoțiile” de pînă acum nu erau reale, fiind mai mult un fel de autosugestie (motivul: „îmi apare în minte figura nașului nostru și zîmbetul lui atît de... ironic și neîndurător... și stiloul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
decretat șapte zile de doliu) e un tur de forță. în realitate, Mălăele și Lustig nu au mai mult de cinci sau șase idei comice (nuntașii mănîncă fără tacîmuri, lăutarii își mimează cîntecele, urările se transmit prin telefonul fără fir, cumetrele se ceartă prin gesturi, copiii sînt legați la gură) și, cum nu știu să structureze secvența astfel încît să existe o progresie logică, o creștere (de exemplu, nuntașii să încerce mai întîi să folosească tacîmurile și abia apoi să renunțe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
uitându-mă pe geam, am văzut grupuri de femei și bărbați care veneau de la biserică. Se opreau în loc și își făceau cruce. Pe geamurile deschise ieșea 76 praf, semn că acolo cineva muncește de zor. Pesemne contabila îi spusese deja cumetrei, sora părintelui, de hărnicia mea. Iart-o, Maica Domnului, că-i rătăcită, sărmana, am auzit glasul unei bătrâne când tocmai mă pregăteam să arunc o găleată plină cu moloz pe geam. Am mâncat friptura, din care contabila nu a vrut să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am nevoie de ele! Să nu cumva să vii cu ele înapoi, am strigat după el. Spre seară am urcat la contabilă. Nu sunam niciodată la poartă deoarece eram de-a casei. Ușa era deschisă și se auzea vocea acesteia: Cumătră, da-s proaste astea două, îs proaste tare! Auzi, să dea înapoi zahărul și uleiul pentru că nu le-au dat la bețivanii ăia de tractoriști rația! Păi, dacă ne luăm după proasta asta, noi nu mai putem lua nimic! Las
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-s proaste astea două, îs proaste tare! Auzi, să dea înapoi zahărul și uleiul pentru că nu le-au dat la bețivanii ăia de tractoriști rația! Păi, dacă ne luăm după proasta asta, noi nu mai putem lua nimic! Las-o, cumătră, că-i flămândă, se dă ea pe brazdă! Ai văzut mata pe cineva să aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-i flămândă, se dă ea pe brazdă! Ai văzut mata pe cineva să aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându-le prinse în discuție și am mers în cămăruța urâtă și sărăcăcioasă de la bloc. Îmi era foame. Fetele care locuiau împreună cu mine erau plecate acasă, în satul lor. Nu aveam nimic de mâncare. Bidonul în care țineam apa era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toată panta aia. Șoseaua făcea la stânga și undeva mai departe începea satul. Între timp s-a luminat și am întâlnit niște oameni. Când m-au văzut ăia..., acolo se vorbește românește așa cum vorbim noi acum: "Ce-i cu tine, măi, cumetre?" "Ce să fie, m-a prins ploaia!", am zis eu, că am dedus că plouase pe acolo, că șoseaua era udă. "Am întâlnit niște tineri la un sat din apropiere, nu mai știu cum se cheamă - deși știam, că mă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
el în germană. Pricepea câte ceva că lucrase, cred, prin Germania și am mers cu el aproape la braț că și-a dat seama că sunt inofensiv. Când am ajuns la pichetul lor, cei de acolo au izbucnit: "Ce faci, măi, cumetre, cum de ai căzut în capcană, nu puteai să te duci mai departe?!" Erau iugoslavi din Serbia care știau ceva românește și ei mi-au tradus și părerea de rău a celui ce m-a prins, că și-a dat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să trec pe lângă gardul casei pe care o văzusem, nu mă mai captura. Dar el mă aștepta exact acolo unde m-a prins prima dată! Am ajuns iar la pichet și cei de acolo m-au căinat din nou: "Măi, cumetre, ce Dumnezeu ai făcut de ai greșit din nou?!" Le părea efectiv rău. M-au dus iar la poliție, iar de la poliție, la penitenciarul lor, unde am stat două săptămâni. Și mi-am scris și eu ca toți proștii numele pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la poezie atât pe cei din vechime, cât și cititorii de mai târziu: „Bagă mâna scoate punga,/ Scoate banii groși cu dunga./ Și păcatu și suștacu/ Să-l împărtășesc cu ortacu" (Alexe Viciu); sau „Busuioc de izmă creață/ A adus cumătra dar,/ Și pe buzele- nnegrite/ Pus-a Mura un creițar" (Octavian Goga). Prima monedă Națională În „Neamul moldovenilor" chiar și Miron Costin, cronicarul, menționa multitudinea monedelor din circulație, scrie Vasile Plăcintă în lucrarea citată: „Iar banul ce s-a aflat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Canberra, în Australia, timp de doi ani. După căderea regimului comunist a revenit în România punând în scenă multe spectacole pe scenele teatrelor din București, cum ar fi: "Leul în iarnă" de James Goldman (2001, Teatrul Național Ion Luca Caragiale), "Cumetrele" de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), "A fi sau ce va fi..." de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), "Nebunia regelui George" de Alan Bennett (Teatrul Bulandra), "Vrăjitorul din Oz", după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior), "Scandal la operă
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]