1,180 matches
-
pentru sejur, vom scoate din buzunarele găurite și o sută de milioane de euro pentru cele patru avioane Airbus ca și contractate. Nu știu dacă dorința României de a-și reînnoi flota e legată de venirea la conducerea Tarom a cumnatei lui Adrian Năstase. Nici n-are rost să întreb, pentru că mi se va răspunde previzibil: „Vai, dar cine se poate gândi la așa ceva?!” Uite că unii pot. Dar parcă ar mai conta. Partea tragi-comică este că noul târg al lui
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
prețuiesc, pentru că mama avusese grijă să șteargă rapid orice urmă a trecerii lui prin viața noastră. Au dispărut imediat pozele jandarmului din perete și el odată cu sicriul purtat pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Grrrl. Aveau pomeți excelenți, tunsori la baza gâtului și erau îmbrăcate în nuanțe deschise de gri și bej. Arătau de parcă tocmai ar fi ieșit de la Ralph Lauren și s-au dovedit a fi mama, cele două surori mai mari și cumnata lui Brooke. Apoi, prin valurile de mulțime, am văzut pe cineva cunoscut, dar pentru o clipă n-am putut să-mi amintesc cine era sau de unde o cunoșteam. Apoi mi-a picat fisa: era Mackenzie! Îmbrăcată în blugi prespălați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și argintiu. —Doamnelor, voi va trebui să așteptați. —Schimbare de look? Doamna Edison părea oripilată. —Dar eu folosesc doar apă și săpun pentru îngrijirea tenului. Nedumerită, Candace s-a uitat la una din surorile Edison, apoi la cealaltă, apoi la cumnată și a părut să observe că erau toate clone ale Marthei. —Apă și săpun, au repetat ele, dându-se înapoi. Da, apă și săpun. Pa, Mackenzie, ne vedem la picnicul Salvați Elanul. —Mackenzie, am zis pe un ton vesel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mai la curent cu toate. Un minut mai târziu, profesoara de engleză intra În hotel. Purta niște ochelari imenși cu lentile atât de strălucitoare Încât de-abia Îi vedeai ochii prin ele. Părul Îi fusese supus unui tragic experiment; cumnata ei, care visa să ajungă să lucreze Într-un salon de frumusețe Într-o bună zi, Îi făcuse un permanent, iar acum, oricât ar fi Încercat să-și Îmblânzească buclele foarte mici cu care se alesese, părul ei era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un orator care-și fermeca auditoriul, s-a născut în estul Ardealului, la Târgul- Lăpuș. Devenit orfan de tată la vârsta de doisprezece ani, el a fost trimis de mama lui să învețe la o yeshiva 22 condusă de soțul cumnatei ei, rabinul Shimon Sofer din orășelul Paks, situat pe malul Dunării, la o sută și ceva de kilometri la sud de Budapesta. Am ținut neapărat să trec pe ulițele pe unde mergea tata la yeshiva și, dacă nu voi reuși
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ar fi ridicat groaza și spaima întregii națiuni și care, în județul încredințat lui Simulescu, este pe cale de a se cocoloși, cum zice românul în limba lui espresivă: Iată faptele: Ștefan Slăvescu, judele de pace al ocolului Horez, deflorează, pe cumnatele sale, una în vârstă de 14 ani și alta de 12; cea de 14 ani rămâne însărcinată și dă naștere unui copil. Câteva zile după naștere copilul este omorât și îngropat în curtea lui Ștefan Slăvescu. Tot târgul Horez, împreună
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și cade în brațele însoțitorului său. El [î]și găsise fiica. Era tânăra copilă cu fața cea frumoasă și după moarte. Un june cere să intre. Cumnatul și cumnata s au asistat la reprezentațiune în galeria a treia. Până acum ei n-au venit acasă. El nu-i poate găsi. Au scăpat ei oare sau vor fi morți și zac între cei rămași în galerie? Pompierii spun că ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de argint. La 11 ianuarie 1464, domnul dă un nou privilegiu Musei, soția lui Pentelei, și fiicei sale, Cerna, soția lui Petru Oțelescul, pentru satul Pânteleești, deoarece privilegiul vechi fusese pierdut. La 13 august 1464, Mândre și soția lui, și cumnatele lui, fiicele lui Voineag, s-au pârât cu Misea pentru satul Târnauca. Misea a spus că satul și alte bunuri îi fuseseră dăruite de unchiul său, Bera. S-au pârât ce s-au pârât și Misea a adus un înscris
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la fete. Apoi s-a întors spre frate-meu care fusese reformat, adică refuzat la oaste, fiindcă era beteag de-un picior și l-a strâns la piept, ca și pe noi, pe fiecare, și l-a rugat cu lacrimi: Cumnate, tu-mi ești ca un frate!... Ai grijă și ajut-o și pe Măriorica mea la strânsura câmpului, la adusul lemnelor pentru iarnă, la toate angaralele, care-au rămas pe spatele, pe umerii ei... Te rog ca pe Dumnezeu, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la dispoziție, se duceau aproape săptămânal. El avea un motiv în plus. Din 1967, eu terminasem facultatea și fusesem repartizat la Institutul Pedagogic din Suceava. Bițu și Corina ne erau și nași de cununie, nu numai el frate și ea cumnată. Prezența în aceeași urbe ne bucura. Ne da parcă aripi în plus. El era cu numai 4 ani mai mare. Dar însemna un ocrotitor și un confesor, un sfătuitor. De fapt, cu ani în urmă, îmi fusese chiar un salvator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
atâția ani. A fost un moment emoționant, foarte complex. Bițu nu credea că anii au putut galopa așa de năvalnic și că trebuia să-și părăsească postul. Stătea la o masă centrală. Și plângea. Avea în preajmă un frate, o cumnată, fiul și nora, colegii de facultate de la alte secții din țară, lucrători drumari, colaboratori, pensionari, foști și actuali conducători. În toastul pe care l-a rostit cu acest prilej, Nicolae Tăutu, președintele Colegiului Național al Inginerilor de Drumuri și Poduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și, mai ales, să rămână oameni integri, cinstiți, harnici și să vadă în el un om model, apreciat, respectat, admirat. Dar, iaca, tocmai când nimeni nu bănuia, în viața lui Bițu apărea un fapt neprevăzut. Sâmbătă, 8 mai 2004, Vera cumnata căreia el îi spunea Veruța sau, uneori, o dezmierda Albinuța pleca în Suedia, la fată. L-am chemat, ca de obicei, la masa de prânz. Să fim împreună. Așa cum obișnuiam aproape săptămână de săptămână. Și, în timpul mesei, Vera l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
confirmă cu asupra de măsură că Eminescu-omul, spre deosebire de toți ceilalți din jurul său, n-a știut ce înseamnă să tratezi cu propria conștiință în nici o împrejurare. Doar din acest punct de vedere ar putea fi privit drept nebun sau, conform părerii cumnatei lui T. Maiorescu, Mite Kremnitz, "poate că concepția noastră, a tuturor, este nebunie și Eminescu a prins adevăratul sens al lumii și al vieții." În fața unei personalități de o asemenea anvergură, cel ce adunase în el sevele unui întreg popor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
săraca sora mea, când m-a văzut, să pice jos, nu altceva... Mă rog, vă dați seama că nu se poate descrie așa ceva... A fost o bucurie nemaipomenită. Și am stat câtva timp la ea și p-ormă o venit cumnată-mea, c-o auzit că m-am Întors, și m-am dus cu ea acasă la noi În sat. Era vara, În iulie, și la mine În curte a fost pelerinaj, pur și simplu, că tot satul a venit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atitudine față de mine, mi-a telefonat și m-a rugat să viu să fac intervenții, pentru că nu poate vinde casa, că nimenea nu cumpără numai o parte din casă... Și am și fost și m-am Înțeles foarte bine cu cumnată-mea, care rămăsese cu doi copii mici când a fost arestat socru-meu și urma să ne trimită judecătoria sentința. Primăria renunțase, de fapt, nici n-avea ce face cu un sfert din casă și cu jumătate din teren... Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa? Da’ trebuia să fie cineva din lot condamnat la moarte și-atunci sigur că l-a găsit pe el, mai ales că soțul meu era un om care nu-și ascundea sentimentele. Și o spus că o stat cu cumnată-său, și l-o Întrebat: „De ce nu l-ai denunțat?”. Și el le-o spus: „De-aia, fiindcă urăsc comunismul! Comunismul i-așa și-așa”... S-o-nfundat singur săracul, În loc să se apere... Și tot Îmi spuneau la Securitate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cumnatul, că ăla se uita... Apoi, când am ajuns după colț, ne-am sărutat și-apoi mi-o tot spus: „Ce groază o trebuit să bage În voi, că ți-o fost frică și să mă saluți”... Sora mea și cumnată-mea stăteau pe bancă și-o văzut că cumnatu’ nu se-ntoarce și l-o văzut pe sergent c-o vrut să strige la cumnatu-meu, c-o văzut că eu mă feresc de el, și o crezut că cine știe cine e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cucurigu, că era pază În patru colțuri ale Închisorii, că sergentul o vrut să fluiere, și ăla de sus o zis: „Taci, taci că-i bine!”. Atunci ele și-o dat seama că-s eu și-apoi o și fugit cumnată-mea și, când eu tocmai vorbeam cu cumnate-miu, și apar și ei: „Ioi, și tu ești aici!”. M-am sărutat cu ei și apoi zice: „No, stai, că mă duc s-o anunț și pe Anuca”... pe sora mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisorii, că sergentul o vrut să fluiere, și ăla de sus o zis: „Taci, taci că-i bine!”. Atunci ele și-o dat seama că-s eu și-apoi o și fugit cumnată-mea și, când eu tocmai vorbeam cu cumnate-miu, și apar și ei: „Ioi, și tu ești aici!”. M-am sărutat cu ei și apoi zice: „No, stai, că mă duc s-o anunț și pe Anuca”... pe sora mea, că ea rămăsese pe bancă. Ea, săraca, suferea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și el să meargă s-o anunțe pe o altă soră de-a mea care stătea În gară, că, dacă am domiciliu obligatoriu și mă duc la domiciliu, ea, de la gară, să mă vadă. Deci ei se-organizaseră... Știi? No, cumnată-mea mere la un telefon public și-l anunță pe frate-miu: „Vino și, fii liniștit, că Aurica-i eliberată... și nu-i vorba de domiciliu obligatoriu”... Că multe, săracele, au avut domiciliu obligatoriu. Și-atuncea frate-miu s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avut copiii despre detenția dumneavoastră? Vă spun sincer că fetițele o fost atașate de mine, dar n-o fost așa ca și cum ar fi fost dacă le creșteam eu. Ele o fost atașate mai mult de sora mea și cealaltă de cumnată-mea, și nu le-am Învinovățit, pentru c-o avut dreptate, pentru că ele săracele s-o jertfit și le-o crescut ca să nu simtă că n-au mamă și tată... Eu În schimb le-am ajutat... Pe cea mare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eu nu mai știam nimic de părinți. Ultimul pachet l-am primit de la sora mea de la Iași. Am zis că vreau să mă duc la Iași și mi-a dat bani până acolo. Am plecat direct de la Gherla la Iași. Cumnată-meu era controlor de tren și am venit cu el cu trenu’ până acasă. M-am dus la soră-mea și a doua zi am venit acasă... Era o zi de Înviere. Când am venit În sat, am zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de-abia înmugurită, o iau prin surprindere prin amplitudinea lor atunci când apar. Mă acuza într-un fel că o examinam prea mult, dar puteai oare să te abții? Și mai aveam o scuză, căci ar fi putut să-mi devină cumnată, fiindcă Simon era foarte îndrăgostit. Se purta deja ca un soț cu ea, și se țineau unul de celălalt, atingându-se și sărutându-se, cum mergeau agale pe lângă culorile abrupte ale apei și aerului, iar eu pluteam la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și covoare groase, la familia Magnus. Totul era lipsit de grație acolo, mare și supradimensionat. Până și papagalii pictați pe abajururi erau cât găinile roșii de Rhode Island. Și cei din familia Magnus erau uriași; aveau oase mari, de Neanderthal. Cumnata mea era masivă și ea, și era ori conștientă ori intimidată de faptul că nu e delicată, strângându-mi mâna de parcă a ei era prea mare. Nu era cazul. E o situație dificilă când oamenii supradimensionați își fac griji în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]