47,274 matches
-
supraveghere a „organelor“, îngropat în mizerie și-n uitare. Până la aparrfia sa publică, mai marii zilei nu avuseseră prea multe motive de îngrijorare. Cei de dinaintea lui, unii reveniți în țara de peste mări și țări, fuseseră fie santajafi, fie intimidați, fie cumpărați. Seniorul se dovedise de neclintit. Cu toate ca și asupra lui se încercaseră toate tertipurile pentru a fi redus la tăcere și ascultare. Dar sforarii din umbră se loviseră de el ca de-o stâncă. El se-ncapafana să ceară alegeri cu adevarat
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
râdă, să vorbească, ar fi vrut să meargă la munte, să bea vodcă la cruce și să-și legene picioarele deasupra prăpastiei, și ajung la . ajunge și tatăl kirilă la spitalul ilfov. kirilă, de ce tremuri, mai bine du-te și cumpără-mi covrigi, mi-e foame, trebuie să fim puternici. salvarea o să facă câteva ore până aici. drumul s-a rupt pe la jumătate, e ceață, o mlaștină a înghițit drumul, trebuie că nu va mai ajunge niciodată. kirilă cumpără patru covrigi
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
-te și cumpără-mi covrigi, mi-e foame, trebuie să fim puternici. salvarea o să facă câteva ore până aici. drumul s-a rupt pe la jumătate, e ceață, o mlaștină a înghițit drumul, trebuie că nu va mai ajunge niciodată. kirilă cumpără patru covrigi. așa i se pare lui cel mai bine. apoi se duce să schimbe bani pentru doctori. nu știu ce să cumpere. o brichetă albastră. atâta cere. asta e tot ce i-a putut trece prin cap. stă pe partea cealaltă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
a rupt pe la jumătate, e ceață, o mlaștină a înghițit drumul, trebuie că nu va mai ajunge niciodată. kirilă cumpără patru covrigi. așa i se pare lui cel mai bine. apoi se duce să schimbe bani pentru doctori. nu știu ce să cumpere. o brichetă albastră. atâta cere. asta e tot ce i-a putut trece prin cap. stă pe partea cealaltă cu o brichetă albastră și vede cum vine salvarea, cum oprește. se întoarce cu spatele. îl roagă pe artistul plastic să
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
privata din curte. Acea odaie, pardosită toată cu "covoare" țesute din fâșii de cârpă, servea și de bucătărie, iar lampa de gătit, cu petrol lampant și fitil tubular, fila când ți-era lumea mai dragă. Mama plecase "până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert. Dar eu o zbughisem în stradă, la joacă cu copiii din vecini. Am știut că s-a întors doar când i-am auzit strigătul furios: "Unde
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
nepotului ajung pentru o dată chiar să se identifice. Mărturiile unchiului Roland Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile acasă), fost profesor în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în Sighișoara, cumpăra fursecuri cu mentă de la Capesius. În 1978, nepotul din generația postbelică (obiectiv cu istoria, dar și implicat moral și justițiar) îl descoperă pe Capesius la Stuttgart, trăind cu familia într-o opulență arogantă. Figura centrală a cărții și a comunității
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Industria de Bumbac, pe care o conducea tata-mare. Cartea poștală e colorată, singura dintr-un teanc de scrisori pe care le scrisese în această perioadă și peste care am dat în album, în caseta Biedermeier, unde găseai de toate. Tata-mare cumpărase ilustrata într-o papetărie de pe strada Lipscani, pe care mi-o închipui ca pe un spațiu în formă de furtun absorbant, întunecat și datorită storurilor cu dungi roșii din fața vitrinei și tata-mare s-a aplecat peste cărțile poștale, a scos
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
nu am prea văzut romanul lui Dan Stanca) un cvasi-rebut editorial. Rebut al cărui principal cumpărător devine pînă la urmă chiar autorul, fie și din jena de a nu fi părtaș la înșelarea unui potențial cititor de bună credință care, cumpărînd un astfel de deșeu editorial, ar putea pune pe socoteala nefericitului autor impardonabilele greșeli de editare. Pagini lipsă (textul de la pagina 91 nu mai continuă nicăieri), spații albe plasate aberant (vezi pagina 99), corectura neglijentă, au transformat într-un mic
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
ani călca rufele cu el, nu putea să-l dea deoparte așa, dintr-o dată, sau să-l arunce ca pe ceva devenit inutil. Chiar și numai pentru că în cincizeci de ani nu se stricase niciodată. Nu numai din economie nu cumpăra altul, ci mai ales fiindcă nu putea să se descotorosească de ceva de care se servise dintotdeauna. Îi era atât de familiar că mai-mai să și stea de vorbă cu el. Păi, cum așa, se putea vorbi cu lucrurile? Ceștile
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
cu lăcomia golului în cîntec -// sub plutele spulzite de beteală” (Îndoliat de fluturi). Sub unghiul tehnicii, înregistrăm o cromatică impresionistă, melancolică, simplificatoare, precum un simptom al prăbușirii ce s-a declanșat: „Alb-roz copacii. Fals Gauguin./ Aceleași străzi. Și apele pavate.// Cumpăr doi trandafiri/ și intru în cetate.// Sub lovituri de ceas/ strîmb aplecată în cer ca un dolmen/ sub lacăt între raiuri și iaduri amînate.// Alb-roz coapcii/ în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
întîmplă nimic, nimic semnificativ cel puțin. Realitatea se dezvăluie necontenit sub formă de șoc, un șoc existențial, atenuat de percepția care, ținută tot timpul la nivel acut, își pierde noțiunea propriei intensități. Naratorul traversează năuc și apatic orașul, coboară scări, cumpără ziare, înregistrează mecanic vorbele celor din jur - simpli figuranți ai unui decor fără scenograf -, intră în metrou și ajunge la serviciu, după ce trece prin tot soiul de accidente fără noimă. Realitatea din proza lui Răzvan Petrescu e fotografică și picturală
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
romanele lui Blecher. Lipsește însă starea de perplexitate și de exasperare. Absurdul îi ia agresiv locul. Naratorul lui Răzvan Petrescu e un personaj solitar, cu identitate seacă, indiferent față de tot ce-l înconjoară. Citez începutul din Jazz: „Mă duceam să cumpăr sifoane. Mă gîndeam la copilărie și n-aveam nici cel mai mic chef să cumpăr sifoane. Îmi agățasem însă walkman-ul de centură. Centura maro a tatălui meu mort. Pe care n-a purtat-o decît o singură dată, la
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
locul. Naratorul lui Răzvan Petrescu e un personaj solitar, cu identitate seacă, indiferent față de tot ce-l înconjoară. Citez începutul din Jazz: „Mă duceam să cumpăr sifoane. Mă gîndeam la copilărie și n-aveam nici cel mai mic chef să cumpăr sifoane. Îmi agățasem însă walkman-ul de centură. Centura maro a tatălui meu mort. Pe care n-a purtat-o decît o singură dată, la Praga, acolo unde un celebru orologiu întoarce timpul, nu și iubitele, înapoi. Limbile se învîrt
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
ora opt dimineața și-i invită la o bere și-un mic la opt seara. E-o lume perfectă, în felul ei, o lume unde nu există, ca-n paradis, nici întristare și nici suferință. Totul se vinde și se cumpără (ba se mai fac și mici daruri), după legi ce n-au nici în clin, nici în mânecă, cu U.E. și cu integrările. Succesul lor provine din intuirea constantelor psihologice ale românilor: teama de schimbare și spaima de risc. De ce
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
pe la zarafi și anticari, i-a mai rămas, ca ultimă resursă, galeria de portrete, ce vor fi adjudecate la bucată, în perechi sau cu toptanul. Ceea ce Charles ignoră, însă știe bine spectatorul, e faptul că telalul care vine să le cumpere e chiar Sir Oliver, unchiul lui Charles. Și chiar portretul lui Sil Oliver este acela de care Charles cu nici un chip nu se înduplecă să se despartă. Așa că scena se citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
scenei, am aflat de la Charles Surface însuși (care-i spune unchiului deghizat în telal sau colecționar) că portretele sînt, toate, reprezentări fidele, netrucate, ale strămoșilor. Credincios, volens-nolens, acestui principiu - și deci propriului său portret pe care nu poate să-l cumpere (de fapt, în acest fel, neputînd să își „cumpere” nepotul ce vinde portretele, Sir Oliver va renunța la deghizări, asigurînd un happy ending intrigii și intrigilor. Portrait oblige. Portretul e mereu fidel naturii adevărate (și poate că nerevelate încă) a
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
spune unchiului deghizat în telal sau colecționar) că portretele sînt, toate, reprezentări fidele, netrucate, ale strămoșilor. Credincios, volens-nolens, acestui principiu - și deci propriului său portret pe care nu poate să-l cumpere (de fapt, în acest fel, neputînd să își „cumpere” nepotul ce vinde portretele, Sir Oliver va renunța la deghizări, asigurînd un happy ending intrigii și intrigilor. Portrait oblige. Portretul e mereu fidel naturii adevărate (și poate că nerevelate încă) a modelului ce-i stă în față. (Iar Charles Surface
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
prăbușirii (la figurat, dar și la propriu, pentru că e 11 septembrie!). Și e ziua de naștere a lui Flo, cel invitat de copii în America, în timp ce el, Niki, nu primește nici o scrisoare. Colonelului i-a crescut barba, se mișcă greu, cumpără medicamente pentru nevasta care alunecă tot mai adînc în Alzheimer. Își vede consoarta costumată în Zînă blondă zulufată, și se lasă echipat cu urechi de Mickey Mouse. E, o clipă de uluire, Niki Mouse. Ziua a șaptea Ziua eliberării sinelui
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
se află că era... Limba română, în paginile de la Mica publicitate, un bărbat de la Comemorări se încurcă cu două tinere de la Matrimoniale, bătutul unui covor eliberează pașii celor care au călcat pe el, un om de afaceri miliardar și-a cumpărat o zi gonflabilă pentru a-i ajunge timpul, la o mănăstire specială se scoate talentul din om, acesta fiind considerat sursa nefericirii ș.a.m.d. Imaginația lui Cătălin Mihuleac este, în primul rând, satirică. Umorul lui este cinism trecut prin
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul, iar el cumpăra discreționar, după cum îi dictau umorile și nevoile propagandistice, pentru că artistul asta era: un simplu agent de propagandă și de influență, un fel de apostol laic al teologiei negative pe care comunismul a reprezentat-o în mod exemplar. Înainte de ’89, statul
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
discreționar, după cum îi dictau umorile și nevoile propagandistice, pentru că artistul asta era: un simplu agent de propagandă și de influență, un fel de apostol laic al teologiei negative pe care comunismul a reprezentat-o în mod exemplar. Înainte de ’89, statul cumpăra, așadar, fără să țină seama de criteriile reale ale unei piețe. Între instituțiile statului și artiști existau niște înțelegeri tacite în ceea ce privește controlul asupra creației, un scenariu subtil de comunicare impus de însuși mecanismul interior al sistemului. Deschiderea spre lume nu
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
la noi totul intră în categoria unor experiențe fără precedent, și această preocupare pentru amenajarea interiorului este pîndită de nenumărate riscuri. Ce se urmărește prin achiziția obiectelor de artă, care sînt criteriile după care pot fi ele alese, de unde sînt cumpărate și în ce perspectivă economică și culturală sînt ele privite în momentul achiziției? Iată numai cîteva întrebări de al căror răspuns depind, în mod direct, sensul investiției, calitatea obiectelor și mulțumirea sufletească a cumpărătorului. În cea mai mare parte, achizițiile
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
respectivul este abandonat fără scrupule în favoarea unei alte ținte aflate cu un palier mai sus. Nu se poate vorbi nici de prostituție pentru că avocata nu solicită bani pentru serviciile sexuale oferite. Ea se comportă mai degrabă asemenea unui investitor care cumpără acțiuni, convins fiind că acestea vor produce profit în scurt timp. La momentul oportun aceste acțiuni trebuie vîndute, din banii obținuți urmînd să fie achiziționate altele, mai profitabile. Este un soi de joc Monopoly în care în locul proprietăților să află
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
vrea ei să fie pentru că sînt incompetenți, mentalități noi cu mentalități vechi, parveniți care au dat tunuri și construiesc biserici, cerșind iertarea lui Dumnezeu, îmbogățiți peste noapte care fac dezacordul între subiect și predicat, șnapani cu schelete în dulap, care cumpără demnități de Stat ca să scape de codul penal, alții ca să capete pedigree, e un fel de harababură, ici-colo cu oaze de profesionalism indiscutabil, dar puține (...). Am New York University, deci am valoare, radiez profesionalism. Sînt o scrimeră perfectă a sexului, deci
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
ororile care fac ravagii la noi. În România se preiau dinadins „formatele” dubioase, șușele sentimentaloide, imbecilitățile cu panaș, excentricitățile cu iz scabros. N-am prea observat ca vreun post românesc să imite modelele „main stream” din Vest. Chiar și atunci când cumpărăm un program de succes, o facem trăgând cu ochii la Istanbul. Abili nevoie mare, politicienii Puterii se conformează imediat „formatului”. Culmea e că modelul face ravagii indiferent de vârstă. Fie că sunt trecuți prin ciurul și dârmonul comunismului și securismului
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]