1,765 matches
-
prea bine că esențialul, miezul, dulceața era sexul și fiecare se întreba cum putuse trăi atâta vreme fără. Cine știe. Cum după puțină vreme făcuseră deja tot ce se poate face cu o pulă, o pizdă, două guri și două cururi, trecură la jucării. Într-un sertar din dormitorul lui Shuoke fu înființată o colecție care conținea vibratoare, dildouri, pompe, vagine, inele de pulă, un fel de bile de băgat în pizdă, alte bile mai mici de băgat în cur, degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
două cururi, trecură la jucării. Într-un sertar din dormitorul lui Shuoke fu înființată o colecție care conținea vibratoare, dildouri, pompe, vagine, inele de pulă, un fel de bile de băgat în pizdă, alte bile mai mici de băgat în cur, degete anale, cătușe, sfori, uleiuri, lubrifianți, creme, diverse afrodisiace (pastă din dinți de tigru, extract din pulă de balenă, sos din urechi de elefant etc.), cărți, reviste, casete video, dvd-uri și diverse alte prostioare. Dar se dovedi că și aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
față perfectă, tot tacâmul. Eram cu ea, Yves și încă vreo șase persoane la o terasă din centru. Beam cafele și vorbeam despre muzica românească. Miruna îl aprecia pe Nicu Alifantis. - Cântecul ăla cu „Acuma trec pe stradă femei cu cur frumos“, e genial, zisese. - Îl știu, am spus eu. Versurile sunt ale lui Emil Brumaru. Yves mă privise ca pe un idiot. - Poftim? zisese râzând. Ale cui? - Ale lui Brumaru. Nu mai știu din ce volum... - Nu mai știi? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
răzbunare. Vrem toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout, un breakdown, un... - Mă doare-n cur. Ești mort. - Am sindromul Tourette, nene, am sindromul Münchhausen... - Avem noi cură pentru sindromul tău, nici o grijă. Avem noi doctorii pentru tine. - Nene, iartă-ma, lasă-ma să plec, uite, îți dau toți banii mei, am cinci sute de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea normal. Acum trăiesc cu o maseuză. N-are lanț la țâțe, dar are un tatuaj pe cur. Un trandafir. Un Bordure Nacrée, mai precis. Un nume perfect, dintr-un anumit punct de vedere. RĂZBOIUL RECE Jean Pastou Journal 26.12. Azi mi s-au rupt chiloții. S-au rupt în două, în timp ce-i spălam. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și iar știu ce vor să spună copiii. Nu poți lăsa pe dinafară o combinație de ADN numai fiindcă pare năucitor de asemănătoare cu cea de dinaintea ei. Din fericire, calculatoarele nu se plictisesc și de aceea ne salvează de la tăbăceală cururile noastre cele adormite, de fiecare dată. Diavolului, așezat În cabina de proiecție, deasupra sălii, Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cărți pătate de cafea după ce ardeau gazul suficient de mult timp sau după ce reușeau un orgasm furișat, pe jumătate mascat. — Cărțile erau, În majoritate, prostii, iar angajații erau complet idioți, recunoaște Maggie. Nu știau să facă diferența dintre Proust și cururile lor! o ațîță Wakefield. Maggie zîmbește. — Aveau cururi mișto. Cel mai bine se vindeau Ghidurile pentru Idioți. Aveam Ghidul Idiotului pentru clarviziune... pentru Învățarea limbii italiene... pentru geografie... despre Elvis...despre cum să devii bogat... cum să ți se publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de mult timp sau după ce reușeau un orgasm furișat, pe jumătate mascat. — Cărțile erau, În majoritate, prostii, iar angajații erau complet idioți, recunoaște Maggie. Nu știau să facă diferența dintre Proust și cururile lor! o ațîță Wakefield. Maggie zîmbește. — Aveau cururi mișto. Cel mai bine se vindeau Ghidurile pentru Idioți. Aveam Ghidul Idiotului pentru clarviziune... pentru Învățarea limbii italiene... pentru geografie... despre Elvis...despre cum să devii bogat... cum să ți se publice scrierile... cum să divorțezi... cum să scrii... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un oraș oprimat de oamenii tăi, Zamyatin, Îi spune Wakefield. Se pare că mafia ex-commie ia lucrurile de unde le-a lăsat Al Capone. — Și ce-ai vrea să fac eu? Să vin acolo și să le dau un șut În cur? (către Încărcătura Prețioasă: Să-mi fie cu iertare, un atare limbaj mă face să-mi fie rușine de mine Însumi). Ascultă, om bun, dacă Îmi plătești tu biletul, vin să-ți fiu translator, Superman (către Încărcătură: Vedeți dumneavoastră, prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spațiul e „spațiu pierdut“, nimeni nu l-a cartografiat, sarcina lui Magellan a devenit gigantică, iar timpul s-a accelerat. Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît directorași tineri și Înțepați În cur care se uită unul la altul prin martiniurile lor uriașe. După o noapte de somn fără vise, Îmbăiat și ras, purtînd haina lui de toate ocaziile și pardesiul gros de lînă (mulțumesc, Zelda), cu o cană de cafea foarte neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pun „Paint It Black“, un cîntec extrem de potrivit pentru că În spital totul este alb, inclusiv mîncarea, apoi mă trimit În Zona Arctică unde, știi și tu, totul este Încă și mai alb. Spune-mi tu ce Înseamnă asta. Doamne, ce cur mișto are! Asta nu are, În mod evident, nimic de a face cu banda de magnetofon. Încă ascultîndu-l pe Ivan, incapabil să-și găsească puloverul, Wakefield se conectează la internet și vede că are douăzeci și două de mesaje. — Okay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ia sticla de Stolichnaya din mîinile lui, temperatura camerei revine la normal. În mod ciudat, băiatul Îl urmează În cameră, ia loc pe un scaun și lasă la iveală o copită cînd se așează picior peste picior. — Arăți ca un cur, spune Diavolul-băiat. — Mulțumesc, Majestate, șoptește Wakefield cu o voce tremurătoare. Asta e opera ta? — Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Una dintre cele mai mari. Dacă te hotărăști și cursa nu a Început Încă, nu pot să o anulez, evident... și ce dacă? Tu primești ce vrei, poate chiar te Înfrupți din chestia aia pînă apar eu și Îți cărăbănesc curul tău amărît din lumea asta. — Vezi tu, chiar asta-i problema. Nu sînt Încă gata. Și În afară de asta, nu mi-ai cerut să-ți aduc un dar, ceva care să-ți facă plăcere? — Dar mi-ai adus deja destul. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dădusem naștere primului meu copil, adică exact atunci când nivelul energiei era la minimum, iar nivelul vulnerabilității era la cea mai ridicată cotă din toate timpurile. Ca să nu mai spun că eram și grasă ca o vacă. Și ce vacă eram! Cururile grase nu l-au cucerit niciodată pe preafrumosul James. Judy și cu mine am stat tăcute pe pat, amândouă încercând să găsim ceva constructiv de spus. Ca din senin, am găsit răspunsul. Ei, poate că nu cel mai bun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de ideea că poate nu luase cea mai bună decizie au pălit. Acritura a ridicat o sprânceană. — Hei, nici unii dintre noi n-o să-i ducă dorul. Crede-mă pe cuvânt! —Pleacă? Alice se holba uluită. — Și-a primit șutul în cur, așa-i? Asta după ultima ei măgărie la revista Style. Cazul la care lucrai tu a fost ultima picătură pentru băieții de sus. Degetul cu unghie roșie al șefei de la Resurse Umane a împuns aerul în sus, în direcția etajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați-vă într-o poziție confortabilă“, din dorința de a-i explica acesteia cum se proceda corect, între cele două intervenise un schimb dur de replici. Într-o poziție confortabilă? zbierase Amanda înfuriată. Am curul rupt în două, iar țâțele mi le simt ca două mingi de rugby. Nu există ceva care să poată fi descris ca o poziție confortabilă. Hugo a ridicat ziarul smotocit și a început să cerceteze, din nou, ideea lipsei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e Amanda... —Amanda! Laura s-a lăsat să alunece de pe coloana baldachinului, s-a rostogolit peste pat și s-a prelins în capăt, către el. Gura i se schimonosise într-un rânjet larg și roșu. N-o doare nici în cur de tine. Altfel ar fi aici? Acesta era un rezumat corect al situației lui Hugo. Nici el n-ar fi putut s-o exprime mai bine. Ăăă, păi, chiar și așa, cel puțin teoretic, sunt un bărbat însurat. —Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unui urangutan într-un tufiș. Consultam cu voluptate lista nesfârșită a ratării congenitale și alegeam exemplarele rare, crema defecțiunii umane. Apoi sunam: „Doamna Muscă?“ „Da.“ „Aici domnul Plici!“ Sau: „Domnul Bucă?“ „Da.“ „Doamna Bucă este acasă?“ „Da.“ „Înseamnă că tot curul e-acasă!“ De fiecare dată când mă închideam în cabină și ridicam receptorul, aveam sentimentul că intru într-un univers populat cu organisme stranii, în forme microbiene și stadiu larvar, pe care le zgândăream cu vocea mea hotărâtă. Intram decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată povestea asta cu hărțile care dispar, oamenii care nu sunt și-amintirile care n-au existat nu-mi miroase-a bine. Nu știu cum dracu’, da’ parcă-și bate cineva joc de noi.“ „Cine?“, am întrebat, căscând îngrozitor. „Mă-sa-n cur, dacă aș ști, nu s-ar mai povesti. Ce crezi că mie-mi place s-o ard aiurea pe-aici, pe câmpie, bâjbâind după necunoscuți? Să pun microscopul pe-apostolul Paul al tău?“ „Trebuie să ai tu o teorie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu traseul, dar întâmpinam mereu aceeași problemă: tatăl lui Doru alerga mai bine decât soțul lui tanti Leana. Mult mai bine. A doua zi, comparam urmele. Unii cu vânătăi, alții cu vergeturi, alții doar cu-o urmă de talpă pe cur, ca-n desene animate. Nu scăpa nimeni. O pățeam cu toții, prin rotație. Asta nu ne împiedica să venim aproape, de fiecare dată când ne-auzeam numele. Așa sunt copiii, cuminți și bucuroși, răi și plini de speranță. Cezar, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei și-au văzut că lipsește unul: Mișu Leordeanu, medicul veterinar. Lumea a ieșit repede afară, care cu lămpi, care cu torțe, ca pe vremuri. Oamenii au luat iar casele la puricat. „Unde-i bre ăla de bagă mâna-n cur la vaci?“, le întreba pe mamaie șeful jandarmilor. Mamaiele nu-i răspundeau; erau surde sau așa o fi fost pe-acolo obiceiul de Crăciun, să-ți vezi de sarmale și pastramă și să nu intri-n vorbă cu străinii. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă intrăm în Uniunea Europeană.“ „Cât mine.“, s-a strâmbat Mihnea. „Jumate din suma asta merge pe-ntreținere. Iarna, chiar trei sferturi. Frumos, nu? Iar Bloteriștii sunt ca noi, angajați ai Statului. Să tot lucrezi la Statul ăsta, futu-l în cur!“ „Asta-i tot ce-ai găsit?“, a insistat Maria, ignorând ultimele cuvinte. „Mai e ceva.“, a bombănit Mihnea, întorcându-se spre mine. „Îți mai amintești de scrisorile amicului Paul? Povestea cu Adina, cu documentele băgate-n dosarul tău de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne s-adun? Ale Cur?îi mandre neamuri: Caii m?rii albi că spumă, Bouri nal?i cu steme n frunte Cerbi cu coarne r?muroase Ciute sprintene de munte ". (Povestea codrului) Animalele mitice („curteni din neamul Cerb", „bouri nal?i cu steme-n frunte
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că spumă, Bouri nal?i cu steme n frunte Cerbi cu coarne r?muroase Ciute sprintene de munte ". (Povestea codrului) Animalele mitice („curteni din neamul Cerb", „bouri nal?i cu steme-n frunte", „caii m?rii albi că spumă" „ale Cur?îi mandre neamuri"), venind din lumea str?veche a basmului pentru a se strânge În jurul perechii de Îndr? gosti?i, „nu sunt evoc?ri fantastice, hieroglife literare ?i ornamentale", ci imagini subiective ale unui univers mitic, sunt „expresia sensibil?" „a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]