39,409 matches
-
aproape tara criticii de film: La Nouvelle Vague. Măcar mă consolez cu observația că și câțiva dintre confrații mei împărtășesc această obsesie. Plus că de data asta am chiar și un motiv ca să scriu despre un film oarecum asociat acestui curent: pe marile ecrane autohtone aterizează ultimul lungmetraj al lui Alain Resnais, Nu pe gură! (2003). Ei, "oarecumul" merită relativizat și mai mult, pentru că regizorul francez în cauză nu prea are multe în comun cu restul celor asociați cu La Nouvelle
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
de furat meserie, îi prefera pe Bergman și pe Antonioni. În plus, spre deosebire de ceilalți, nu i s-au recunoscut niciodată meritele ca scenarist sau critic de film. Acum-octogenarul nu se număra nici printre contribuitorii stabili ai rampei de lansare a curentului, Cahiers du cinéma. Însă, ca și Louis Malle, din comoditatea criticilor, a ajuns să obțină un loc sub termenul-umbrelă La Nouvelle Vague. Conștiincios din fire, Resnais a început cu scurtmetraje, dintre care unul i-a aruncat în poală un Oscar
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
Mircea Gerboveț Asistăm, în ultimul deceniu cel puțin, la o acaparare viguroasă a pieței muzicale internaționale de către curentul numit "latino", lucru ce nu poate fi negat de nici un amator întâmplător de muzică, necum de un spirit interesat de tendințe muzicale și de motivațiile lăuntrice ale succesului unui curent artistic în dauna altora. Să se datoreze acest lucru numai
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
puțin, la o acaparare viguroasă a pieței muzicale internaționale de către curentul numit "latino", lucru ce nu poate fi negat de nici un amator întâmplător de muzică, necum de un spirit interesat de tendințe muzicale și de motivațiile lăuntrice ale succesului unui curent artistic în dauna altora. Să se datoreze acest lucru numai unor complicate și savante strategii de promovare? Chiar și așa, spiritul mercantil al zilelor noastre, dus la perfecțiune - indiferent în ce domeniu și-ar face apariția hâdă - face rar greșeala
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
anume sensibilitate, ce tinde să fie redescoperită și, în unele cazuri, reinventată. Pasiune mai rafinată, voluptate mai luminoasă și filtrul neîndoielnic al gândului - muzica urmașilor Romei se impune cu maiestuozitate sufletului nostru "bucuros de moarte". Că locul de iradiere al curentului e continentul nou și nu patria mamă, are mai puțină importanță în acest moment; important e că el a reușit să facă o breșă, ce tinde să se lărgească, în stupida producție de moment a spațiului anglofon, care a uitat
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
se lărgească, în stupida producție de moment a spațiului anglofon, care a uitat gustul subtil al experimentului și a început să hăhăie penibil melodii în două acorduri, și acelea mai mult false. O incursiune spre locul de obârșie al acestui curent propun maeștrii cântăreți Maria Răducanu și Maxim Belciug cu albumul "La Tarara": creuzetul iberic, matcă a unui metisaj muzical fericit exploatat în secole mai inteligente și mai cuviincioase ale Europei (Ravel, Lalo, Bizet etc). Reîntoarcere în matricea stilistică don quijotescă
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
pleacă la Universitatea din Cluj. în 1959, este chemat la Facultatea de Filologie din Iași, oraș în care se statornicește pentru toată viața. în vremea studenției, colaborează asiduu, cu poezie, eseistică, proză, traduceri - la mai multe reviste ("Decalogul", "Meșterul Manole", "Curentul literar", "Albatros", "Tribuna", din Brașov, "Pagini literare", din Turda, "Revista Fundațiilor Regale", "Voința Transilvaniei", "Vestul" din Timișoara etc.). Trec anii în șir fără să mai publice literatură. Debutul editorial îl face târziu (1959), cu o carte de istorie (Dincolo de ruine
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
ceva nou, nu e cu putință să spui o poveste nouă... zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
versus Atta Yaqub din Ae fond kiss, fost manechin. Dar ea joacă excelent, în timp ce el face un rol la fel de emotiv ca o cărămidă. Tot în cadrul acestui festival s-a difuzat și Notre musique, ultima creație a celebrului Jean-Luc Godard, liderul curentului "Nouvelle Vague". E a 89-lea peliculă a sa. Care demonstrează că un regizor bun îmbătrânește în maniera vinului. Nu că Godard ar fi mai slab ca scenarist, adaug după vizionarea acestui film. Cred că e cel mai bun scenariu
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Godard își rezervă un personaj: el însuși, ținând o prelegere în fața unor studenți din Sarajevo. Firește, vorbește despre teorie de film. Ceea ce e neașteptat e modul în care îl critică pe Howard Hawks, regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
coșmar viața a milioane de oameni. Cozi interminabile pentru hîrtie igienică și labe de pui, cinci ouă, o jumătate de pachet de unt, o sticlă de ulei și cîteva sute de grame de salam pe lună, distribuite pe cartele, oprirea curentului, inclusiv în lunile de iarnă, între orele 18-20 (cînd era suficient de întuneric afară pentru a nu mai vedea nimic și suficient de devreme pentru a nu putea să te culci), două ore zilnice de "program TV", alcătuite exclusiv pe
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
în ultimul rând de faptul că în veacul XIX ("veacul naționalităților") interesul francezilor și în general al lumii apusene pentru }ările Române era foarte mare. Preocuparea lui Jules Verne pentru noi nu era singulară și se înscria într-un mare curent de afecțiune și admirație. Ne eliberasem de sub ocupația străină, eram redescoperiți ca popor latin, ne modernizam, progresam în toate. Se scria mult despre noi, aveam nume bun și eram iubiți, mai cu seamă în Franța. Pe când azi... Azi când ne
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
nivelurile ei cele mai de jos conotații morale, precum lașitatea, oportunismul, arivismul abject, capitularea în fața ideilor dominante, fie ele cît de respingătoare. Rinocerii din faimoasa piesă a lui Eugen Ionescu se caracterizează între altele, prin lipsa totală de rezistență față de curentul capitular general. Cînd, încă la începutul epocii de tranziție din România, guvernanții țării refuzau să accepte oportunitatea, chiar necesitatea unui serios examen de conștiință, preconizat de mulți intelectuali de frunte, ca Octavian Paler, Ana Blandiana și alții, nu prin vînătoarea
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
fost scrisă în anii 1715-1716, cînd Cantemir se afla în Rusia, în exil la curtea lui Petru cel Mare. În poziția sa de consilier intim al țarului și de "principe prea luminat al Rusiei", Dimitrie Cantemir era, foarte probabil, la curent cu duelul practicat frecvent de ofițerii de la curtea marelui țar occidentalizant. "Exercițiul armelor" Moldovenii, ca și muntenii, nu prea au cunoscut duelul nici în epoca post-Cantemir, în timpul regimului fanariot. Pe de o parte, în civilizația turco-fanariotă nu există tradiția duelului
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
tagme m-au convins că filmul feminist le e necunoscut și avizaților, și neavizaților. Așa că voi comenta - pe foarte lung - lungmetrajul Orlando (1992), care mi se pare unul pe de o parte ilustrativ, pe de alta temperat ca exponent al curentului. De altfel, regizoarea filmului, Sally Potter declară că nu se consideră feministă. Povestea e cronologic inteligibilă: un tânăr (Orlando) devine, netam nesam, nemuritor. Parcurge astfel mare parte din istoria Angliei, din epoca elizabetană până la cea contemporană. Își schimbă și sexul
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. }epeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
venituri lunare mici, după cum se poate verifica din reportajele în cauză. Din nefericire, respectiva stare gravă de lucruri nu este astfel rezolvată. Adoptanții, oameni neavând (mulți dintre ei) prea multă știință de carte, aparate de radio sau televizoare (unii nici măcar curent electric), deși au plătit un timp abonamentele î caz unic în lume, măsură aplicată de dl ministru Dan Nica sub formă de filigran pe prospera pauperitate națională î au aflat mai târziu, tot de la tv, că situația e nițeluș mai
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
săptămăni), participau cu entuziasm la întrunirile hulitului astăzi Cenaclu "Flacăra" (era un excelent prilej de a ieși "cu gașca", de a simți pulsul generației și de a-și face noi prieteni) și așteptau cu nerăbdare ora de ăntrerupere a furnizării curentului electric pentru a putea trage o țigară în liniște, fără riscul de a fi descoperiți (vezi pp. 109-113). Nu se simțeau nici eroi, nici victime, aveau viața lor cu bune și cu rele, din care, ănsă, politicul nu făcea parte
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
structura ființei sale". A se reține prestigiul suprem al conceptului de viață, ecou, orice s-ar spune, și al "trăirismului" generației 1927, formate sub pulpana conservatorului sui generis care a fost Nae Ionescu. Iată cum fibra vechimii se racordează la curenții înnoitori ai găndirii interbelice. De altfel Alexandru Paleologu are cuvinte de comprehensiune și prețuire la adresa mult hulitului "filosof-mit", conform formulei lui G. Călinescu: "Despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom' le, Nae Ionescu a fost o mare
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
să ajung... Audiența la acești maeștrii ai șantajului începea cel puțin cu un cec de (indescifrabil). Dacă aveai bube în cap. Și cum avem toți... În România, jigodiile sunt ieftine - spune Panighian - în afară de câteva excepții... Stelian Popescu (Universul)... Pamfil Șeicaru (Curentul)... câteodată și Nae Ionescu (Cuvântul)... Panighian e tot mai visător. Din buzunar scoate mătăniile, pe bază de care orientalii cugetă... „La drept vorbind - spune el - Nae Ionescu e un crack de hârtie, (crack însemnând pe englezește cal de curse câștigător
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
cîteva repere pentru plasarea unui discurs juvenil de-a lungul mai multor decenii. Nu sînt foarte sigură de raportul dintre ultimele elemente citate și succesiunea generațiilor mai noi; cuvîntul ceai mi se pare însă un exemplu cert și ușor databil: curent în anii ’70, pare să mai circule azi doar în melodii nostalgice („Mi-e dor să mai merg la un ceai, la un ceai, / Să fiu liceanul bălai etc.”). Există, în plus, clare diferențe regionale. Un schimb de mesaje de pe
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
pe fidelități și vasalități afirmate și reafirmate maniacal. Dispariția lui Stalin, în martie 1953, a găsit un partid comunist fragil, care n-a acceptat sub nici o formă „dezghețul” imprimat de Moscova, ci a încercat să-și întărească puterea navigând împotriva curentului. Adică dezlănțuind o teroare de tip stalinist atunci când condițiile internaționale păreau să încurajeze un alt fel de abordare a problemelor țării. Istoria necontenitei și tot mai accentuatei represiuni comuniste explică, în opinia lui Vladimir Tismăneanu, și „tranziția problematică” a societății
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
nu trebuie luate în absolut, dar fenomenul s-a petrecut în linii mari în acest fel. Se venea acum la cafenea și pentru cântecele lui Juliette Greco sau pentru muzica de jazz. Atracția principală a fost însă prezența capilor existențialismului, curentul filosofic la modă. Peste tot, și în afara localurilor, în paginile gazetelor, în biblioteci, pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
cîțiva critici pentru a avea o dezbatere pe tema Scriitorul și dosarul de securitate. Mi s-a dat o sumedenie de răspunsuri dar am înțeles că refuză sugestia mea. Nu avem capacitatea de mobilizare și de solidaritate pentru formarea unui curent de opinie și declanșarea unei mișcări care să coaguleze energiile societății civile. Cazurile izolate pot fi ușor ignorate și îndepărtate. Puterea se folosește cu abilitate de această «incapacitate de reacție la un stimul exterior»... Mi-a reținut atenția sintagma Dv.
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
mintea (mea - n.n.) de om cu orizont mărunt” unde va ajunge pornind de la o ficțiune. Eu personal îi doresc succes deplin! Nu se știe, poate vom asista în sfârșit la implementarea unui nou stil după atâta tranziție a culturii printre curente, mișcări, maniere... Până atunci, însă, spre a nu abuza și eu de spațiul dumneavoastră, mai ales că nici nu am rubrică la revistă (!), voi face câteva precizări necesare. La mârlănia (alo, nea!...) pe care mi-o atribuie m-am referit
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]