1,641 matches
-
Titina Nica Țene The Cherry Trees Today two cherry trees I planted, Șo thin and tender like two flowers. The kids în my building love to see The branches sun-rising, în all the days hours Their blossoms snow-white, hide chirpy cute birds That sing and jump șo full of glee, And quiet and peace to people they bring, And joy to the children...and me. One evening the flowers fell to the ground Like siver coins they lined the alley The
THE CHARRY TREES de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346560_a_347889]
-
toți o amăgire vegetală un val și chiar mai multe înșirate la bîlciul deșertăciunilor- supraviețuitori în jungla unei iluzii, în fața unui foc stins cu un cuțit ruginit descifrînd o piatră, un foșnet, o întîmplare, flori livide cu care ne ascundem cutele vieții și eu vămuită cu altă prăpastie în suflet, strivită în priviri fără spațiu și timp fără limite, fără să cer nimic- un chip cioplit fără ochi, fără gură doar îndrăgostit de tine, atît. Și lumea mea închisă sub un
STRIGĂT PE VALURI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346629_a_347958]
-
n-am ca să mă schimb. Degeaba tot mă rog în post, Pe cap nu-mi crește niciun nimb. Am tot sperat să treacă moșu,’ Așa, măcar, să mă salute; În hol am pus covorul roșu‘ Și tot îl aranjam de cute. Și tot dormeam eu pe-o ureche Să-l prind pe moș și să-i iau sacu’... Acum mă simt mușcat de streche, Că nici covorul nu-i, la dracu! Am lustruit o săptămână Bocancii mei cu talpa groasă, De
MI-AM ZIS DE MULTE ORI CĂ-S PROST de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351103_a_352432]
-
parte. Din acest punct de vedere, putem contextual afirma faptul că Godot este pentru noi, de fapt, acel tip de personaj care sosește oricând și întotdeauna la oră exactă, cu zâmbetul ori cu suferința-i așezate parcă de când lumea între cutele unui chip lipsit de asprime, dar marcat nativ de vizibile accente oarecum meditative. Anulându-și cu de la sine voință limitele ființării proprii între cadrele înguste ale epocii sale de proveniență, spiritul olimpian al lui Godot a transcens dintotdeauna puținătatea țărânii
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
2013 Toate Articolele Autorului s-a ridicat în genunchi și este mai înaltă decât blocul din spatele ei când închid un ochi o văd deplasându-se în partea opusă ca o piesă de șah pe șine a început să-mi mângâie cutele apărute pe frunte în urma încordării zâmbește și lasă degetele să curgă pregătindu-se parcă să smulgă o buruiană nu știe la ce mă gândesc cu adevărat crede că sufăr că sunt în pragul unei depresii că mai am puțin și
POEMUL DE CARE ÎMI E DOR de ŞTEFAN ALEXANDRU CIOBANU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345595_a_346924]
-
lucrurilor - adevăratul lor sens de a fi. Cu puterea acelei nevăzute forțe ce îl poartă de colo până colo într-un soi de vâltoare incontrolabilă vreodată, apa timpului i-a acoperit întotdeauna Ființei umane urmele propriei sale vieți biologice. Printre cutele sale mai mult sau mai puțin adânci, au fost scrise - fie cu zgomot, fie în liniștea fecundă a unei meditații firești - ori au rămas închise definitiv într-o dureroasă uitare povești distincte nemaiștiute, fiecare cu mesajul ei unic integrat în
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
comun: respectul față de cel din fața lui. Fata mea gingașă cu părul bălai - așa cum îmi place mie să-i spun - reprezintă sensibilitatea însăși, este un suflet de elită care și-a păstrat nealterată esența și profunzimea, debordează de frumos și netezește cutele frunții, este îngerul meu scăpat din cer, energia melancolic-binefecătoare a diurnei mele banalități pierdută în timpul efemer. Sursa mea de energie, prea plinul agățat de personalitate care-mi picură pe obraz blândețea, o ființă locuită, un tezaur psihic care-mi luminează
DĂNUŢA, PRIETENA MEA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352027_a_353356]
-
Exasperarea, demoralizarea, nebunia momentului, învinseseră calmul fragil. Câtă vreme va mai dura tensiunea nervoasă? Cât va mai rezista ființa din ea, iar nervii nu vor exploda? „Oprește-te!” își striga fără glas, dar gândul îi zburase deja, ascunzându-se în cutele imemoriale ale necuprinderii, înapoi, spre nașterea lumii. Mâna șovăi, apoi apucă strâns flaconul, cu puțin înainte de a face căderea psihică. O pilulă. Două. Trei. Patru... Ajunge! Dublase rația. Dublase închipuirea.dublase efectul îi era teamă și, totuși, moartea refuzase s-
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
oglinda mare cât ușa. S-a oprit zâmbindu-și cu grație și a urmărit liniile corpului frumos cu privirea. După câteva momente, a mers cu vârful degetelor pe aceleași linii. S-a răsucit încet spre stânga, apoi spre dreapta. Nicio cută, nicio urmă a depunerilor de grăsime. S-a oprit la sâni, i-a săltat ușor, i-a palpat și le-a zâmbit mulțumită. A aranjat câteva bucle răzlețe, și-a scuturat capul și cu ambele brațe a desfăcut și acoperit
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
moartea, să rămână în picioare victorioasă. Să rămână în picioare pentru ce? Nu mai avea nicidecum niciun rost... nu mai slujea nimănui. Lipsa rostului mă chinuia. M-am oprit brusc și am privit chipul gazdelor mele. O adâncă oboseală săpase cute adânci pe chipul lor. Nu numai atât, un grotesc al grabei în mișcări, mișcări repezite și dezordonatate ce aminteau de mișcările unui animal hăituit... M-am cutremurat... Aproape nu mai rămăsese nicio amintire pe chipul lor, o urmă că au
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
ce a zis? Tare... Să audă și ceilalți: «La masa voastră nu... vin. Eu să mănânc și oamenii mei să flămânzească!...»” Moșu Klesch se oprise abia trăgându-și sufletul. I se auzea un hârâit în gâtlej. De pe frunte, la marginile cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
printre ziariști”, apărut în 2002, a surprins în modul cel mai vizibil prin eseurile de atitudine, apoi a urmat volumul de poezie „Căruța cu vise”, în 2010, lansat la Madrid și apreciat de spanioli. „Îmi place să văd oameni fără cute sub frunte, cu ochii limpezi ca izvorul, să aibă unde pune dorul, să dea mâna cu tine cu palma întinsă, nu cu degetele strânse a zgârcenie, să aibă timp să zâmbească fie și din motivul unei noi dimineți” spune Marin
PRIN MOARTE, AŞTEPTÂND VIAŢA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355083_a_356412]
-
cuvintele, când a receptat privirea cruntă a celuilalt înainte de a i întoarce spatele. S a întors și el încet, abătut și trist, ca un om trecut prin necazuri pe care nu le a putut depăși. A întins cu palmele câteva cute din uniforma i șifonată, a tras șapca pe frunte cu năduf și s a depărtat, în tăcere, fără să mai privească înapoi. Era neliniștit și speriat de felul în care a decurs acea discuție în care nu a fost stăpân
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
Frumusetea-i mă doare.. Privirea-i Angelica așa blândă, Mereu s-o îndrăgesc mă încântă, Cum simțea ea pasiune profundă, Sintaminte pre-multe o inundă.. Zâmbește vieții cu seninătate, N-ar plăcea lucruri complicate, Ce gingasie-i să nu-i facă cute, Da nici toate lucrurile mărunte.. Chip luminat și atât de fraged, Este o ispita, Ea e un targhet, Ce tot te trage să o îndrăgești Toată viața, ba veșnic s-o iubești.. Referință Bibliografica: Ba veșnic.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare
BA VESNIC.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346125_a_347454]
-
celestă, Scutecele aurii tivite cu migală din borangicul de lumină pentru Pruncul Sfânt care, va crește ca Împărat al Luminii tuturor celor create și recreate de El. Nimbul Sărbătorii fiind atât de dumnezeiesc a pătruns în lumină și în toate cutele tainice ale vremii, ale lucrurilor și ale firii întregului Cosmos: în palate auguste și bordeie, în prinți și cerșetori, în suverani și norod, în bătrâni și copii, în flori și fecioare, în doruri și mame, în creste carpatine și metania
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
realități magice! Mă bucur că azi îmi poți reda Din a vieții tale experiență, Imagini ce le-am putut vedea Doar în poze, nu în existență! Vuncanii sunt o necunoscută Ce dau pământului energia, Din magma lor sa țesut o cută, Prin frumusețe a sprit magia! Referință Bibliografică: LUI CONSTANTIN / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LUI CONSTANTIN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369847_a_371176]
-
de supărare, și visează adieri, închid ochii spre înserări; ar fugi dar nu au unde, ar striga dar nu s-aude, dor de ploaie le omoară, nu au casă stau afară vântul vrea să le sărute, fața lor plină de cute stau și plâng înlăcrimate zilele sunt numărate... zarea-albastră se închide raiul florilor deschide; cad cortinele cu nori, peste gânduri trec fiori... Referință Bibliografică: FLORILE DEȘERTULI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi
FLORILE DEȘERTULI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370012_a_371341]
-
un Galați prăfuit de vreme și realizez că fostul proprietar a lăsat propriului său oraș un testament istoric de neegalat: casa moștenită samavolnic de regimul trecut. Orașul părinților și al bunicilor noștri, al străbunilor așezați pe lutul uitării, într-o cută a timpului, unde sufletele eterne își mângâie umbrele pe obrazul pământului își va duce în veșnicie misterul hașurat de farmec al asfințiturilor învăluite într-o apă curgătoare, pe cât de fascinantă pe atât de vicleană: Dunărea albastră. octombrie 2014 Referință Bibliografică
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
era așezată pe speteaza scaunului. Strâmbă din nas.Îi va face gâtul roșu, Maria îi scrobea cămășile de stăteau singure, zicea, că doar aia e femeie care își poartă bărbatul cu cămășile scrobite și călcate fără nici cea mai mică cută. Cravataverde cu dungi fine, cumpărată tot de ea, ca să îi pună în evidență culoarea ochilor, la fel de verzi, îi scoase un zâmbet de mulțumire și uită de gulerul scrobit. Dacă femeia lui îi pregătise hainele astea,însemnacă acceptase situația, sau cine
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
era foarte dureros. Întru-un astfel de moment după o ceartă intră în baie numai ca să nu o mai audă pe Sofia și se privi în oglindă, da era el cu fața buhăită de alcool ba chiar deformată, ochii roșii, cute adânci peste tot, pielea de pe gât și corp începuse să i se zbârcească, dar cel mai mult îl durea faptul că pe drept cuvânt oamenii îl puteau numi un bețiv. Da sunt un bețiv m-am prăbușit prea jos și
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > COPIL Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ncruntă oglinda la mine: Netezimea frunții unde se-ascunde? O cută-i mai apare pe frunte; Mă cercetează ca pe-o minune. Înlăuntru meu caut răspuns: Curios mă mir ce se-ntâmplă; Ce cată neaua la tâmplă? Zig-zaguri și cute cum m-au ajuns? Ne-ncrezători ochi din oglindă Ascuțit mă
COPIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352963_a_354292]
-
Se-ncruntă oglinda la mine: Netezimea frunții unde se-ascunde? O cută-i mai apare pe frunte; Mă cercetează ca pe-o minune. Înlăuntru meu caut răspuns: Curios mă mir ce se-ntâmplă; Ce cată neaua la tâmplă? Zig-zaguri și cute cum m-au ajuns? Ne-ncrezători ochi din oglindă Ascuțit mă măsoară mereu... Cine-i acel ce la mine se uită? Să fiu oare tot eu? În colț de surâs zburdalnic s-alintă Copilul rămas în sufletul meu. (din vol
COPIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352963_a_354292]
-
tainic voi încerca să-nchid Nu poarta năruită, cu mâini de spini și frig, Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu. Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutez Să tulbur depărtarea amiezelor tăcute Târzia mea ființă, ascunsă între cute, Te va șopti prin perini, cu nume de botez. În brațele de smirnă, cu care m-ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum scurmă pumnale-n trandafiri, Cum te iubesc mai tare
EU VOI PLECA DE MÂINE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353976_a_355305]
-
pe Duhul lui Dumnezeu, martirul se coace în focul harului, într-o Cincizecime permanentă. Sfântul Policarp, de pildă, stătea în mijlocul focului, nu ca un trup care arde, ci "ca o pâine care se coace [...] apoi a ieșit, din împunsătura fă¬cută de suliță în trupul său, mult sânge încât a stins și focul". Conștiința creștină din această perioadă martirică era că mucenicii erau în același timp profund hristici și profund pnevmatici. Acest ade¬văr reiese din faptul că mucenicii, în timpul chinurilor
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]